ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1808/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 noiembrie 2015, astfel cum a fost completată prin cererea formulată la data de 06 aprilie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat: - anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.03.2015, încheiat de pârâtă; - exonerarea reclamantei de obligațiile de plată stabilite în baza actului administrativ contestat; - suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.03.2015, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 40 din 15 aprilie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare nr. x/06.03.2015, emis de pârâtă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 40/15.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 iulie 2016, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin Rezoluția din 22 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, din perspectiva nerespectării termenului de declarare a căii de atac, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 40 din 15 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 11 mai 2016, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 27 mai 2016, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ. Cererea de recurs a fost depusă prin poștă, la data de 28 mai 2016, conform ștampilei aplicată de serviciul poștal pe plicul aflat la dosarul instanței de recurs, fiind înregistrată la dosarul cauzei la data de 31 mai 2016. Înalta Curte constată, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 28 mai 2016, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 27 mai 2016. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.