ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5249/2020

Ședința publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta Întreprindere Individuală A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale solicitând anularea Deciziei nr. 27778 din data de 14.10.2016 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/09.08.2016 emise de pârât; obligarea pârâtului la plata Tranșei II (40% din valoarea totală) din sprijinul financiar nerambursabil, conform art. 3 și urm. din Contractul de finanțare nr. x/15.07.2013 încheiat între părți; cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 132 din 17 noiembrie 2017, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta Î.I. A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Î.I. A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și i-a fost cauzată o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță de fond a cererii formulate de reclamant pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.

În cazul dedus judecății instanța de fond nu a procedat în sensul celor anterior indicate. Motivarea instanței de fond, ce se raportează strict la cele reținute de pârâta-intimată în cadrul procesului-verbal și a încheierii în litigiu, nu constituie o analiză concretă a cererii deduse judecății.

Pe fond, se susține că instanța de fond a reținut, cu privire la problema fărâmițării unei exploatații agricole, temeinicia constatărilor controlorilor, fiind reluate aspectele constatate în actele administrative contestate, instanța constatând că beneficiarul real al măsurii ar fi numitul B..

Prin actele administrative contestate, s-a constatat - de fapt s-a speculat - că exploatația deținută de S.C. C. S.R.L. a fost fărâmițată în scopul obținerii de ajutor financiar nerambursabil prin cedarea animalelor deținute în exploatație la depunerea cererilor de finanțare pentru mai mulți beneficiari de fonduri nerambursabile, și anume: D.., E.., A.. și F..

Recurenta precizează că inclusiv amplasamentul actual a fost asigurat prin aportul S.C. C. S.R.L., administrată de B., prin vânzarea acestuia.

În concret, S.C. C. S.R.L., pe de o parte, respectiv cele 4 întreprinderi individuale, pe de altă parte, desfășoară activități independente din punct de vedere juridic. Simpla împrejurare că o întreprindere individuală achiziționează un imobil sau animale de la societate, respectiv că societatea achiziționează produsul activității agricole a întreprinderii individuale nu face dovada decât a faptului că în cadrul acestei comunități există o colaborare strânsă, aducătoare de beneficii materiale, agricole și economice întregii comunități.

Se mai arată că nicio prevedere legală sau contractuală nu interzice astfel de operațiuni juridice și economice, cât timp cele 4 întreprinderi individuale nu au beneficiat în mod individual de sprijin financiar, de exemplu, pentru activități desfășurate pe același amplasament sau pentru aceleași animale.

În aceste condiții, nu prezintă nicio relevanță juridică și contractuală faptul că două sau mai multe întreprinderi individuale cu activitate agricolă asemănătoare cumpără animale de la același furnizor, sau vând produse aceleiași entități, sau că au fost înregistrate în aceeași dată.

De remarcat este faptul că instanța a făcut o apreciere fără nicio bază cu privire la activitatea celor 4 întreprinderi individuale, ignorând faptul că într-o cauză similară (privind o altă întreprindere individuală din cele 4, respectiv E.), recent soluționată de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 133/17.11.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, instanța a dispus anularea procesului-verbal.

În aceste condiții, suspiciunile părții adverse, acceptate fără vreo rezervă de prima instanță, s-au dovedit a fi absolut nefondate.

Astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la singurul termen de judecată, instanța de fond a respins toate cererile noastre în probațiune care tindeau la dovedirea unei stări de fapt contrarii celei reținute de partea adversă și acceptată de instanța de fond.

În concret, instanța a respins atât proba testimonială, propusă în vederea eliminării suspiciunilor privind fărâmițarea unei exploatații agricole și dovedirii funcționării independente a celor 4 ferme (în persoana medicului veterinar care deservește cele patru întreprinderi individuale).

Totodată, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat încuviințarea probei cu expertiza judiciară, de specialitate agricultură, expertiză pentru care s-a propus următorul obiectiv: să se stabilească dacă Î.I. A. a respectat sau nu obligațiile impuse de Contractul de finanțare, însă și această probă a fost respinsă de instanță.

Astfel fiind, recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar instanța de fond nu a aplicat principiul proporționalității.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 28.07.2016, înregistrat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. 22.140/09.08.2016, s-a constatat că reclamanta Întreprindere Individuală A. nu a respectat clauzele contractuale privind menținerea criteriilor de selecție și a creat condiții artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile și s-a propus de către AFIRR încetarea contractului, x/15.07.2013 cod proiect nou x/15.07.2013, precum și recuperarea sumei de 106.668 RON plătită de AFIRR, din care contribuție din fonduri U.E. 85.334,40 RON - 80% respectiv contribuție publică națională de la bugetul de stat 21.333,60 RON - 20%.

Pentru a dispune această măsura, autoritatea publică a avut în vedere că beneficiarul finanțării nerambursabile nu a respectat angajamentele asumate prin semnarea cererii de finanțare și a contractului de finanțare și anume nu a menținut criteriul de selecție S3 cu privire la deținerea în proprietate a întregii exploatații agricole pentru care a primit punctaj, respectiv au fost create condiții artificiale de accesare a fondurilor nerambursabile.

În acest sens, s-a reținut faptul că din Certificatul de atestare fiscală nr. x/20.06.2012 anexat Cererii de finanțare, rezultă că, "A. figurează în evidențele compartimentului fiscal cu grajduri: 200 mp; șură, fânar: 36 mp, teren cu construcții: 960 mp, extravilan pășune: 41,64 ha, iar din Certificatul de atestare fiscală nr. x/18.02.2016, emis de către aceeași entitate la un interval de 4 ani, anexat cererii de plată tranșa a II-a, nu mai apar evidențiate terenul cu construcții, grajdul și fanarul primite prin donație conform Contractului nr. x/20.06.2012.

De asemenea, deși în Registrul agricol atașat Cererii de finanțare rezultă faptul că A. deține un grajd de 200 mp și 36 mp de fânar, în Registrul Agricol de la data de 17.02.2016 nu se regăsesc clădirile menționate anterior (primite ca Donație conform contractului nr. x/20.06.2012), ceea ce reprezintă nerespectarea criteriului de selecție S3 (solicitantul trebuie să aibă în proprietate exploatația agricolă), pentru care a fost punctat cu 30 de puncte.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că "reclamanta a săvârșit neregulile descrise în procesul-verbal de constatare, ceea ce justifică aplicarea de către pârât a unei sancțiuni, în conformitate cu legea", deoarece au rezultat diferențe majore cu privire la situația patrimonială a beneficiarului prezentată în anul 2012, la instrumentarea cererii de finanțare, și situația existentă în anul 2016, când, pe documentele menționate (certificate fiscale și extrase din Registrul Agricol) nu apar evidențiate grajdul și fânarul primite prin donație.

Din contractele de donație prezentate la cererile de finanțare rezultă că cele trei parcele, pe care cei trei beneficiari realizează proiectele FEADR, au un singur donator și anume: B. (soțul beneficiarei A.).

Anexat Cererii de finanțare s-a prezentat Contractul nr. x/20.06.2012 prin care B. donează beneficiarei A. o parte, respectiv grajdul în suprafață de 200 mp împreună cu fanarul în suprafață de 36 mp și terenul aferent înscrise în CF nr. x CN Remetea cu nr. Cadastral 468, C5-în baza Planului de situație eliberat de ing. G. și care nu are viza OCPI. În faza de întocmire a formularului IRD, beneficiarul a prezentat actul adițional nr. x/11.05.2016 la Contractul de donație nr. x/10.06.2012 prin care se face următoarea modificare: se elimină din alin. (5) "CF nr. 382 CN Remetea cu nr. cadastral x" și se modifică în "CF nr. 403 CN Remetea cu nr. Cadastral 497".

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că nici la faza cererii de finanțare, nici la depunerea tranșei II de plată nu s-au prezentat documente care să dovedească dreptul real de proprietate asupra clădirilor donate prin Contractul de donație nr. x/20.06.2012, (care constituie adăpostul pentru animale și fanar), respectiv extras de carte funciară în care să fie intabulate imobilele donate pe numele noilor donatori.

De asemenea, la vizita pe teren realizată de experții OJFIR, aceștia au constatat ca utilitățile sunt comune, racordarea se realizează de la aceeași sursă, energia electrică provine (este subcontractată) de la S.C. H. S.A., fiind în apropierea exploatației beneficiarului. Sursa de apă potabilă este comună (puț forat), fiind amplasată pe terenul lui I. și J., pe parcela cu nr. cadastral x. Căminul de vizitare apă uzată, este comun pentru cei trei beneficiari menționați mai sus și este pe parcela cu nr. cadastral x care aparține, începând cu 21.04. 2016, beneficiarului E..

Prin multitudinea elementelor comune: grajdul comun, utilități comune dependente de S.C. H. S.A., sediu comun, consultant comun, comercializarea laptelui către același client S.C. C. S.R.L. s-au confirmat legăturile și interdependenta dintre beneficiarii proiectelor FEADR A. I.I., E.., D.., apreciindu-se că planul de afaceri nu poate fi implementat corect deoarece exploatațiile nu funcționează independent.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a stabilit că beneficiarul a creat condiții artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, beneficiarul final al celor două proiecte fiind d-nul B., în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L..

Principalele elemente care au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiții artificiale în scopul obținerii sprijinului financiar nerambursabil, au putut fi identificate după perioada de evaluare, selectare si contractare a proiectului, respectiv în urma analizării activității desfășurate de beneficiarul A..

Deoarece în perioada de evaluare, selectare și contractare a proiectului elementele identificate nu pot conduce la o concluzie clară privind crearea în mod artificial a condițiilor necesare obținerii finanțării nerambursabile, beneficiarii sunt evaluați, atunci când activitatea acestora va deveni cea în conformitate cu intenția acestora și când structurile cu atribuții de control pot strânge mai multe dovezi care pot conduce la certitudinea că beneficiarul a creat condiții artificiale pentru a deveni eligibil.

Referitor la criticile recurentei privind neaplicarea principiului proporționalității, Înalta Curte reține că în toate situațiile în care în urma controlului se descoperă nereguli cu implicații financiare, experții vor face o evaluare a modului în care neregula afectează întregul proiect sau anumite componente ale proiectului, respectiv impactul menținerii eligibilității proiectului sau componentelor proiectelor, după caz.

Principiul proporționalității presupune că orice măsură adaptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului.

Este adevărat că valoarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabilește prin aplicarea principiului proporționalității, însă, în speță, neregula constatată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate și menționate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate și selecție.

De asemenea, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului produs este obligatorie pentru derularea FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Înalta Curte, contrar celor susținute de recurentă, constată că atât intimata cât și instanța de fond au ținut cont de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la aplicarea principiului proporționalității în stabilirea sancțiunilor administrative.

În ceea ce privește criticile recurentei privind dreptul real de proprietate asupra imobilului, Înalta Curte reține că autoritatea contractantă s-a angajat să acorde un sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de 177.780,00 RON, echivalentul a maxim 40.000,00 euro, având o durată de execuție a contractului de 36 luni.

În urma vizitei în teren realizată de către experții AFIR, autoritatea contractantă a reținut că beneficiarul finanțării nerambursabile prin FEADR pe M112 nu a menținut criteriul de selecție S3 cu privire la deținerea în proprietate a întregii exploatații agricole, pentru care a primit punctaj, constatându-se crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării europene nerambursabile.

Toate activitățile pe care solicitantul se angajează să le efectueze în cadrul Planului de afaceri și pentru care a primit punctaj la selecție, devin condiții obligatorii pentru obținerea sprijinului pe toată perioada contractului de finanțare.

Temeinic și legal s-a constatat că beneficiarul finanțării nerambursabile prin FEADR pe M112 nu a menținut criteriul de selecție S3 cu privire la deținerea în proprietate a întregii exploatații agricole, neintabulând dreptul de proprietate.

Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că investiția realizată de beneficiar, a devenit neeligibilă.

În ceea ce privește criticile recurentei privind probatoriul propus și neadministrat de instanța de fond și față de faptul că judecătorul a pronunțat o soluție doar pe baza înscrisurilor, fără a administra toate probele solicitate de reclamantă, Înalta Curte constată că această susținere nu echivalează cu nerespectarea dreptului la apărare, ci cu faptul că materialul probator depus precum și susținerile părților au fost suficiente pentru ca instanța să își formeze o opinie în acest caz.

Nici sentința civilă nr. 133/2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș nu poate fi considerată practică judiciară de către instanța de control judiciar.

Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Întreprindere Individuală A. împotriva sentinței nr. 132/2017 din 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.