ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 793/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - APIA, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 672 din 23 iulie 2015, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 iunie 2015, iar potrivit art. 50, alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, de anulare a Titlului de creanța; returnarea sumei de 102.397,66 RON, reținuta din ajutorul financiar comunitar acordat pentru anul 2013, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 30 din 29 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Un prim motiv de nelegalitate invocat a fost acela că în mod greșit instanța de fond a a respins cererea de încuviințare a executării unei expertize de specialitate, astfel că nu a avut un rol activ, a interpretat în mod greșit actele juridice deduse judecății și probele administrate, iar în argumentarea soluției pronunțate, s-au folosit motive contradictorii și străine de natura pricinii iar hotărârea pronunțată a fost data cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond a apreciat greșit motivele și probele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, pentru că:

- Controlul a fost efectuat în perioada 18 - 23 iunie 2015 pentru un ajutor financiar comunitar acordat pentru Campania 2012 - 2013, cu multă întârziere, deci nu a fost un control rapid și oportun.

- Controlul a scos în evidență nereguli, pe care în mod greșit instanța de fond le-a calificat drept condiții neîndeplinite de eligibilitate, pentru fondul financiar acordat.

- Neregulile de neconformitate stabilite de organul de control nu au nici o legătură cu scopul și eficiența folosirii fondului financiar de către asociație cu titlu de "ajutor financiar comunitar", pentru ca neregulile constatate sunt de ordin administrativ și privesc neîndeplinirea unor obligații statutare;

- Neregulile constatate au existat și la data aprobării cererii de plată a ajutorului financiar, respectiv neachitarea taxei de înscriere a membrilor asociației, asociația nu și-a numit cenzorii, asociația nu are încheiat un contract cu un membru al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ca apicultorii controlați nu au pregătire în domeniul apiculturii, etc. De aceea ne întrebăm, cum au putut aproba ajutorul financiar?

- Fondul financiar acordat a fost unic pentru asociația noastră, în raport cu nevoile majore ale celor 205 apicultori, membrii ai asociației noastre; a fost singurul fond accesat din fondurile UE și de la Statul român.

Aceste aspecte nu au fost sesizate de către instanța de fond, ceea ce a condus la o soluție nelegală și netemeinică. Instanța de fond și-a motivat hotărârea, redând fidel constatările organului de control, prin care s-a încercat scoaterea în evidenta a faptului că nu au fost respectate condițiile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului financiar pentru apicultorii din asociație.

Susține recurenta că fondul primit ca finanțare a fost distribuit integral apicultorilor membri ai asociației și nu vede, care este posibilitatea de recuperare a sumei de 102.397,66 RON, stabilită de organul de control și după ce criterii.

Mai menționează că asociația nu dispune de fonduri financiare și deci, practic, este în imposibilitatea de a mai recupera aceasta sumă de la apicultori.

1.4 Apărările intimatului

Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agriculturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Pe cale de excepție, invocă nulitatea recursului, pentru neîncadrarea motivelor indicate de către recurenta reclamantă, în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ. și nedezvoltarea acestora.

Succint se arată că referitor la efectuarea unei expertize de specialitate, probă solicitată de recurenta reclamantă și respinsă de instanța de fond, prin Notele de ședință nr. x din 19 februarie 2016, intimata a formulat concluzii de respingere a acesteia, ca nefiind utilă și concludentă în soluționarea cauzei.

Mai mult, se arată că răspunsul la "obiectivele, formulate de recurenta reclamantă se regăsesc în Raportul de control ex-post nr. x din 29 mai 2015 întocmit de MADR - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții și în actele procedurale depuse la fondul cauzei.

În ceea ce privește petitul privind "returnarea sumei de 102.397,66 RON, reținută din Ajutorul financiar comunitar acordat pentru anul 2013", susține că a solicitat instanței de fond să respingă acest capăt de cerere pentru susținerile de fapt și drept prezentate în întâmpinarea depusă la dosar.

Apreciază că în mod corect, instanța de fond a pronunțat Sentința civilă nr. 30/2016, la pag. 6 - 7 fiind detaliate considerentele pe care le-a avut în vedere instanța în soluționarea cauzei, în speță, neputând fi invocate motivele de casare prevăzute la art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

2.1 Argumentele de fapt și de drept relevante.

Excepția nulității recursului invocată de intimatul pârât va fi respinsă ca nefondată, având în vedere că recurenta și-a întemeiat în fapt și în drept motivele sale de recurs, iar acestea pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Un prim argument de nelegalitate se referă la incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit acestui text de lege, casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În literatura de specialitate s-a precizat că deși la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare și anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluția adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Prin urmare, textul legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Astfel, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și de altfel ea se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Circumstanțiind aceste aspecte teoretice la speța dedusă judecății, se observă că, în cauză, recurenta a invocat motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 detaliat mai sus, în legătură cu faptul că instanța de fond nu a răspuns la argumentele invocate de recurenta reclamantă și a motivat hotărârea, redând fidel constatările organului de control, prin care s-a încercat scoaterea în evidenta a faptului că nu au fost respectate condițiile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului financiar pentru apicultorii din asociație.

În legătură cu această critică, Înalta Curte observă că hotărârea atacată cuprinde considerentele pentru care prima instanță a adoptat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, dar și expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au înlăturat cererile și argumentele reclamantei.

Din această perspectivă, hotărârea instanței de fond este la adăpost de critică și nu poate fi reformată în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, având în vedere că a argumentat soluția adoptată, din perspectiva neregularităților constatate în actul administrativ atacat.

Al doilea argument de nelegalitate invocat de recurentă se referă la incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Sub un prim aspect, recurenta a susținut că, în cauză, controlul a fost efectuat în perioada 18 - 23 iunie 2015 pentru un ajutor financiar comunitar acordat pentru Campania 2012 - 2013, cu multa întârziere, deci nu a fost un control rapid și oportun.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuții ale APIA este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Astfel, deși la momentul încheierii contractului a fost verificată, din punct de vedere formal, îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, totuși la acel moment Agenția nu a avut la dispoziție toate datele privind implementarea proiectului și modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptățită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, așa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

Ca atare, intimata pârâtă a fost în drept să efectueze controlul ex post, chiar dacă acesta nu a avut loc la o dată imediat ulterioară implementării proiectului din Campania 2012/2013, neputându-se susține că întârzierea controlului în perioada de monitorizare, ar putea conduce la nelegalitatea actului de sancționare întocmit.

Pe de altă parte, recurenta a susținut că același control a scos în evidenta nereguli, pe care în mod greșit instanța de fond le-a calificat drept condiții neîndeplinite de eligibilitate, pentru fondul financiar acordat.

Înalta Curte observă că Direcția Măsuri de Plată din cadrul APIA a verificat documentele din dosarul de plată aferent cererii formulate de către recurenta reclamantă pentru anul 2013, verificare cu privire la aspectele menționate în Raportul de control ex-post nr. x din 29 mai 2015 emis de către Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții din MADR.

În urma acestei verificări s-a constatat că recurenta nu a îndeplinit condițiile de eligibilitate prevăzute în H.G. nr. 245/2011, sens în care s-a încheiat Procesul-verbal nr. x din 25 iunie 2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prin care s-a stabilit recuperarea sumei de 102.397,66 RON aferentă cererii de plată nr. x din 1 august 2013.

Așadar, prima instanță a analizat în concret toate neregulile ce au fost imputate recurentei prin procesul-verbal indicat mai sus, fără a recalifica faptele din perspectiva susținută de aceasta. Mai mult, au fost analizate toate argumentele invocate în cererea de chemare în judecată și s-au stabilit motivele pentru care au fost considerate neîntemeiate.

Recurenta a mai precizat că neregulile de neconformitate stabilite de organul de control nu au nici o legătura cu scopul și eficienta folosirii fondului financiar de către asociație cu titlu de "ajutor financiar comunitar", pentru ca neregulile constatate sunt de ordin administrativ și privesc neîndeplinirea unor obligații statutare.

Aceste susțineri nu pot fi primite, de vreme ce în cererea de plată aferentă Campaniei 2013 depusă la APIA, semnată de către recurenta reclamantă, în partea 2 - Angajamente se menționează astfel:

"Nerespectarea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea sprijinului financiar, precum și înscrierea cu intenție în formular a informațiilor incomplete, neconforme cu realitatea, atrag după sine sancțiuni de natură financiară sau penală, după caz; - Declar că am citit Ghidul solicitantului privind sprijinul financiar acordat în sectorul apicol și mă angajez să respect în totalitate condițiile stipulate în acesta. (...). - Înțeleg că dacă nu respect oricare din punctele prezentate mai sus, dosarul de plată devine neeligibil și în consecință să nu primesc finanțarea, sau în situația că sumele au fost primite, la cererea APIA să returnez această sumă."

Totodată, prin cererea de plată pe anul 2013, asumată prin semnătură, recurenta și-a luat angajamentul potrivit căruia înțelege că dacă nu respectă oricare din punctele prezentate mai sus, dosarul de plată devine neeligibil și în consecință să nu primească finanțarea, sau în situația că sumele au fost primite, la cererea APIA să returneze această sumă.

Așadar, neregulile sesizate în dosarul privind îndeplinirea condițiilor de eligibilitate printre care și cele formale referitoare la respectarea prevederilor statutare ale Asociației, constituie nereguli din perspectiva O.U.G. nr. 66/2011 și pot atrage consecințe pecuniare, de ordinul celor instituite prin procesul-verbal atacat.

A mai susținut recurenta că neregulile constatate au existat și la data aprobării cererii de plata a ajutorului financiar, respectiv neachitarea taxei de înscriere a membrilor asociației, asociația nu și-a numit cenzorii, asociația nu are încheiat un contract cu un membru al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ca apicultorii controlați nu au pregătire în domeniul apiculturii.

Este de principiu că verificarea formală a îndeplinirii condițiilor de accesare a finanțării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menținerea acestor condiții și a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate inițial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenței unei nereguli.

Totodată, se constată că numai o parte dintre elementele identificate subzistau la data depunerii cererii de finanțare, restul de elemente au rezultat în urma verificărilor modului de menținere a criteriilor de eligibilitate rezultând din analiza felului în care beneficiarul a înțeles să implementeze proiectul.

Cu privire la critica privitoare la faptul că prima instanță a respins, în mod nelegal solicitarea recurentei reclamante de a se efectua în cauză o expertiză tehnică de specialitate, motiv pentru care judecătorul fondului nu a dat dovadă de rol activ și nu a pronunțat o soluție legală, se constată că nici aceasta nu poate conduce la reformarea hotărârii instanței de fond.

Concret, în raport de obiectivele raportului de expertiză solicitat de parte, se observă că legal s-a dispus respingerea solicitării de administrare a acestei probe. Înalta Curte reține că expertiza nu poate să concluzioneze asupra modalității de interpretare a normelor legale ci doar în privința cercetării unor împrejurări de fapt, în legătură cu obiectul litigiului, ce necesită cunoștințe de specialitate.

Așadar, în raport de obiectivele propuse de recurentă pentru expertiza solicitată, care vizează în special interpretarea unor dispoziții legale, sau legalitatea modalității de derulare a controlului, instanța de recurs constată că în mod corect a fost respinsă administrarea acestei probe, care nu putea conduce la dezlegarea pricinii în sensul anticipat de parte.

Sub un ultim aspect, soluția a fost criticată din perspectiva faptului că asociația nu are fonduri financiare proprii și se află, practic, în imposibilitatea de recupera suma de la apicultori, având în vedere că fondul a fost distribuit integral apicultorilor membri ai asociației și nu vede, care este posibilitatea de recuperare a sumei de 102.397,66 RON, stabilită de organul de control și după ce criterii.

Înalta Curte observă că modalitatea de executare a unui act administrativ nu are relevanță în privința legalității acestuia, iar imposibilitatea de executare nu se poate constitui într-un argument pertinent pentru anulare.

2.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 30 din 29 martie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM