ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 953/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii.

Prin cererea înregistrată la 31.10.2017 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale:

- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2017, până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea acestui act administrativ;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2017, și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 15737/16.06.2017, emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 129 din 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., având ca obiect suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2017, încheiat de M.A.D.R. - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte:

- actul contestat contravine legislației naționale, cât și celei U.E., situație în care nu se poate susține că subscrisa nu a invocat argumente de natură să creeze o îndoială, serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, instanța ignorând prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea ne 554/2004, făcându-se trimitere la motivele cuprinse în actul de sesizare al instanței;

- instanța a încălcat prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, printr-o adăugare la lege nepermisă;

- producerea unei pagube iminente este evidentă, putând fi chiar prezumată, în condițiile în care punerea în executare a deciziei contestate va avea ca și rezultat poprirea conturilor reclamantei, ceea ce va duce, în mod inevitabil, la blocarea activității subscrisei;

- au fost invocate ca dovezi cu privire la producerea unei pagube iminente Contractul de arendă nr. x/09.05.2017, încheiat între subscrisa și Comuna Remetea, având ca obiect arendarea unei suprafețe totale de teren (pășuni) de 125,14 ha, arenda fiind de 823 RON/ha/an, Contract de vânzare-cumpărare lapte crud de vacă nr. 420/01.04.2017, încheiat între subscrisa și B., având ca obiect vânzarea/cumpărarea de lapte crud de vacă.

- S-a susținut că executarea silită a fost deja inițiată, astfel cum rezultă din actele de executare anexate recursului.

S-a apreciat că sentința primei instanțe este nelegală, fiind incident motivul de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) și ș), art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Ruralea a solicitat respingerea recursului, arătând că sentința atacată este legală și temeinică, recurentul nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la motivele de recurs, la apărările formulate de către intimată prin întâmpinare și la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.

În esență, prin motivele de recurs, sunt practic reiterate susținerile dezvoltate în motivarea acțiunii.

În fapt, reclamanta a solicitat suspendarea executării Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2017, încheiat de M.A.D.R. - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În drept, prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Contrar celor susținute de recurentă, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuși titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Înalta Curte, analizând actul atacat prin prisma aspectelor invocate și în limitele expuse anterior, constată că nu sunt indicii de nelegalitate a acestuia, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.

În raport de limitele investirii, observă instanța de control judiciar că din acțiunea introductivă de instanță și motivele de recurs, nu pot fi decelate aspecte care să fundamenteze concluzia îndeplinirii condiției "cazului bine justificat" prevăzut la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar doar executarea silită a sumelor din procesul-verbal atacat nu satisface cerința legală. În plus, lipsa aparenței de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită duce la lipsa caracterului nejustificat al eventualei pagube ce ar putea fi suferită de recurenții - reclamanți, cele două condiții neputând fi analizate decât împreună.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În concluzie, constatând nefondate criticile recurentului, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ., privind restituirea cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Întreprindere Individuală A. împotriva Sentinței nr. 129 din 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 1.730 RON consemnată cu recipisa de consemnare nr. x - 13.11.2017 emisă de C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - OB