ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1164/2017

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin sentința civilă nr. 2051 din 6 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză, a admis în parte acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița - Năsăud și Administrația Finanțelor Publice Năsăud, a anulat Decizia nr. 405 din 16.12.2011 emisă de pârâta D.G.F.P. Bistrița-Năsăud în soluționarea contestației formulate de reclamant, a anulat Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. x din 5 decembrie 2011 emisă de A.F.P. Năsăud și a respins ca neîntemeiate cererile reclamantului având ca obiect repararea patrimonială a prejudiciului pretins și obligarea pârâtelor la eliberarea documentului pentru înmatricularea autovehiculului. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 7218 din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin decizia nr. 3915 din 7 mai 2015 aceeași curte de apel a respins cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei din recurs pronunțate în dosarul nr. x/2012.

Hotărârea instanței de recurs Împotriva deciziei nr. 3915 din 7 mai 2015 a declarat recurs revizuentul A. și, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a arătat că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, săvârșind și o eroare involuntară, în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât dreptul uniunii se aplică în mod prioritar față de dispozițiile legii interne. Prin decizia nr. 275 din 9 februarie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 3915 din 7 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat că hotărârea atacată este o hotărâre irevocabilă, pronunțată de curtea de apel în soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunțate în recurs, la rândul său, irevocabilă. Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, revizuientul nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) raportat la art. 328 alin. (1) C. proc. civ. Cum decizia nr. 3915 din 7 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză a fost respins ca inadmisibil.

Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 275 din 9 februarie 2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj. În motivarea căii de atac exercitate, contestatorul a arătat că hotărârile pronunțate în cauză, începând cu sentința nr. 2051/6.07.2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, au fost date cu nerespectarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competența materială a secțiilor de contencios administrativ și fiscal din cadrul curților de apel, dată fiind valoarea de 4.005.016 RON menționată în Decizia nr. 405/16.12.2011 emisă de pârâta D.G.F.P. Bistrița-Năsăud. A mai precizat contestatorul că nu a putut invoca necompetența materială a instanței de fond în căile de atac promovate succesiv, având în vedere dispozițiile art. 322 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004 folosite ca temei juridic al acestora. De asemenea, în opinia contestatorului, se impune obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată suportate pe tot parcursul procesului, întrucât, încă de la început, organele fiscale aveau posibilitatea legală de a anula decizia de calcul al taxei pe poluare.

Apărările formulate de intimată Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată. În motivarea excepției inadmisibilității căii de atac, intimata a arătat, în esență, că decizia nr. 275 din 9 februarie 2016 nu poate face obiectul contestației în anulare, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: … 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență." Strict formal, prezenta contestație în anulare întrunește condițiile de admisibilitate, întrucât este formulată împotriva unei hotărâri irevocabile, iar aspectele invocate, respectiv încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, deși au fost invocate în fața instanțele anterior sesizate, ele nu au fost analizate, câtă vreme căile extraordinare de atac formulate de A. au fost respinse ca inadmisibile, fără a fi judecate pe fond. Înalta Curte constată însă netemeinicia contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 275 din 9 februarie 2016. Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale. În realitate, prin motivul de contestație în anulare formulat, contestatorul invocă necompetența materială a Tribunalului Bistrița Năsăud, prin raportare la valoarea daunelor solicitate în cel de al doilea capăt de cerere al acțiunii, ceea ce, în opinia contestatorului, a atras și necompetența instanțelor ulterior sesizate, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a pronunțat decizia nr. 275/9.02.2016. Aceste susțineri sunt însă neîntemeiate și nu determină incidența dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât pronunțând decizia nr. 275/9.02.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție nu a nesocotit competența materială și funcțională a unei alte instanțe, câtă vreme, conform dispozițiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ., a soluționat un recurs promovat împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Cluj. Nu în ultimul rând, deși excede limitelor analizei pe care instanța este datoare să o realizeze în prezenta cale de atac, pentru a răspunde criticii contestatorului referitoare la necompetența materială a Tribunalului Bistrița Năsăud, Înalta Curte menționează că litigiile având ca obiect anulare act administrativ - obligare restituire taxă pe poluare pentru autovehicule se soluționează, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, în primă instanță de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor, iar în recurs de secțiile similare ale curților de apel, astfel încât cererile și căile de atac anterioare formulate de A. în prezentul litigiu au fost soluționate cu respectarea normelor referitoare la competența instanțelor judecătorești. Apreciind că prin demersul său contestatorul tinde să obțină o rejudecare a cauzei, Înalta Curte constată că aceasta excede controlului realizat de instanță pe calea contestației în anulare și contravine normelor procedurale interne, dar și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, condiție care, în prezenta cauză, nu este realizată. Principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc). Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității căii de atac invocată de intimata A.J.F.P. Bistrița Năsăud și contestația în anulare formulată de A. ca nefondată.