ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2052/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.11.2014, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Bistrița-Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice au solicitat anularea deciziei nr. 160 din 05 mai 2014 a Viceprim-ministrului, Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și anularea notei de neconformitate nr. 106473 din 09.01.2014, iar în subsidiar reducerea corespunzătoare a corecției aplicate.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 143 din 12 martie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Bistrița Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 143 din 12 martie 2015 a Curții Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Bistrița Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea cererii introductive de instanță. Recurenții-reclamanți, reluând argumentele invocate la fondul cauzei, susțin, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea greșită a normelor de drept material, incidente în cauză, respectiv art. 199 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 14, art. 15 și art. 82 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, art. 79 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006. Cerințele documentației de atribuire au fost stabilite cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, o eventuală deficiență în procedura de atribuire putea fi generată doar de lipsa de previzibilitate a normei.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14.07.2015, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului (pentru nemotivare), în conformitate cu art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 489 C. proc. civ., cu consecința anulării recursului, arătând că arătând că motivele invocate de recurenți nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile limitative prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat. Pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate. Recurenții-reclamanți Unitatea Administrativ Teritorială Județul Bistrița Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud au formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la data de 31.07.2015.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin aceeași încheiere Înalta Curte a dispus rectificarea citativului cauzei, reținând că, în contextul noilor modificări legislative intervenite prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2017, cu privire la cadrul organizatoric al ministerelor, calitatea de intimat-pârât în cauză revine Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în locul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. La data de 06 aprilie 2017 recurenții-reclamanți Unitatea Administrativ Teritorială Județul Bistrița-Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud au depus un punct de vedere cu privire la concluziile raportului în privința excepției nulității recursului, susținând că excepția este neîntemeiată. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat: „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Art. 487 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.” Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).”, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat: „Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.” Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14.07.2015, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a invocat excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând că motivele invocate de recurenți nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile limitative prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat Prin Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, s-a opinat în sensul considerării ca întemeiată a excepției nulității recursului, magistratul raportor arătând că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât recurenții-reclamanți, în fapt, reiau ad litteram argumentele invocate prin contestația administrativă, fără a fi aduse veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate în sensul dispozițiilor procedurale invocate. Ca urmare a comunicării Raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, la data de 06 aprilie 2017, recurenții-reclamanți au depus un punct de vedere cu privire la concluziile raportului în privința excepției nulității recursului, susținând că excepția este neîntemeiată. În acest sens, recurenții arată că, din economia recursului rezultă că au indicat drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dezvoltând acest motiv de recurs, expunând aspectele de nelegalitate și cele de netemeinicie. Consideră că în cuprinsul cererii de recurs se găsesc critici la adresa sentinței recurate, fiind arătate și normele legale ce au fost greșit aplicate de către instanța de fond. Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, precum și răspunsul la întâmpinare și punctul de vedere al recurenților-reclamanți la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenții își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță prin hotărârea recurată. Deși recurenții-reclamanți au indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs preiau conținutul cererii de chemare în judecată, fără a combate în mod efectiv considerentele hotărârii recurate. Astfel, recurenții-pârâți înțeleg să citeze parte din argumentele instanței de fond, manifestându-și opoziția față de conținutul acestora, însă, în combatere, nu prezintă o contraargumentație proprie recursului, ci reiau integral aspectele expuse prin acțiune. Nici punctul de vedere formulat de recurenții-pârâți asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului nu justifică, într-o maniera convingătoare, respectarea condițiilor prevăzute de art. 486-489 C. proc. civ., argumentul privind dezvoltarea pe larg a motivului de casare fiind neîntemeiat, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, recurenții s-au limitat la reluarea argumentelor din faza procesuală a fondului, fără a aduce critici motivate, raportate la conținutul concret al hotărârii atacate. Se observă, astfel, că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: „Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Deoarece recurenții-pârâți nu s-au conformat exigențelor cerute de lege, și nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la preluarea conținutului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Bistrița-Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud.