ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6535/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 17.11.2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. x/2017, reclamantul Județul Bistrița-Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a solicitat instanței anularea deciziei nr. 66/15.05.2017, anularea notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.03.2017, anularea corecției financiare în valoare de 497.181,23 RON + 119.323,50 RON TVA și a corecției bugetare rezultate în valoare de 482.739,17 RON.

Prin sentința civilă nr. 63/2018 din 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și au fost anulate decizia nr. 66 din 15.05.2017 și nota de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor financiare nr. x din 7.03.2017.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, respingerea acțiunii, menținerea deciziei nr. 66/15.05.2017 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.03.2017.

În motivarea recursului, a arătat că în speță s-a constatat includerea unor parametri tehnici și funcționali prin care se stabilesc dimensiuni de gabarit și greutate a utilajelor/echipamentelor și că autoritatea contractantă are obligația, potrivit art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 să respecte principiul proporționalității atunci când stabilește criterii de calificare și selecție, precum și atunci când stabilește nivelul cerințelor minime, luând în considerare exigențele specifice impuse de natura și complexitatea contractului care urmează să fie atribuit. Potrivit art. 178 alin. (2) din O.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire.

Orice limită minimă sau precizare a unor anumiți parametri sau un anumit utilaj constituie o restricționare a participării ofertanților, iar în cazul analizat, autoritatea contractantă trebuia doar să solicite lista de utilaje și dovada faptului că, în baza listei de utilaje, a listei de cantități și a graficului de lucrări, ofertanții pot executa lucrările din contract.

A mai arătat recurentul că oricare posibil ofertant care ar fi putut dovedi o experiență specifică prin prezentarea a minim unui contract similar ar fi trebuit să aibă dreptul de a participa la procedura de atribuire a contractului respectiv, fără a fi obligat la îndeplinirea vreunei alte condiții suplimentare.

Autoritatea contractantă este obligată la promovarea concurenței între operatorii economici și la garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici, astfel că este nelegală impunerea unor parametri tehnici și funcționali prin care se stabilesc dimensiuni de gabarit și greutate a utilajelor/echipamentelor.

În contradicție cu aprecierile instanței de fond, intimata avea dreptul de a solicita doar o declarație referitoare la utilajele, instalațiile, echipamentele tehnice de care poate dispune operatorul economic pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului de lucrări, neexistând o justificare a introducerii unor cerințe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică și profesională.

A menționat recurentul că inexistența unor clarificări sau contestații din partea participanților nu poate fi reținută ca un argument în favoarea legalității procedurii achiziției. Totodată, faptul că ANRMAP nu a contestat cerințele de calificare nu echivalează cu legalitatea procedurii desfășurate.

Intimații-reclamanți Județul Bistrița-Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud au formulat întâmpinare prin care au invocat excepțiile inadmisibilității recursului, nulității recursului, netimbrării recursului și tardivității recursului. Pe fond, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepțiile invocate prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a le respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește susținerile intimaților în sensul că în cererea de recurs se menționează că recursul ar fi formulat doar în contradictoriu cu Județul Bistrița-Năsăud, nu și în contradictoriu cu Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, motiv pentru care apreciază aceștia că recursul ar fi inadmisibil, Înalta Curte reține că aceste susțineri sunt neîntemeiate, fiind vorba despre o omisiune fără efecte asupra cadrului procesual, având în vedere că se menționează în mod clar că recursul este îndreptat împotriva sentinței instanței de fond, mai ales că acțiunea este un act procesual ce emană de la ambii reclamanți, pretențiile acestora fiind comune.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, Înalta Curte are în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Totodată, se constată că recursul este semnat în original de ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, conform filei 27 dosar.

În ceea ce privește excepția netimbării recursului, Înalta Curte reține că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, având în vedere obiectul cauzei și prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: (1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, (…), precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.

(2) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, în categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, (…) precum și veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile.

În ceea ce privește excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține că sentința i-a fost comunicată recurentului la 20.04.2018, iar recursul a fost declarat prin fax la 04.05.2018, cu respectarea termenului de 15 zile.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții Județul Bistrița-Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, anularea deciziei nr. 66/15.05.2017, anularea notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.03.2017, anularea corecției financiare în valoare de 497.181,23 RON + 119.323,50 RON TVA și a corecției bugetare rezultate în valoare de 482.739,17 RON.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat din oficiu, Înalta Curte îl apreciază a fi fondat, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată parte a garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Aceste considerente au fost reluate și în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reamintește în primul rând principiile stabilite prin jurisprudența sa în ceea ce privește participarea efectivă a părților la procedură și obligația instanțelor de a "audia" argumentele acestora și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 și 32, 28 aprilie 2005 și A., citată anterior, pct. 28-30)."

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la analiza elementelor constitutive ale neregulii descrise în Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.03.2017 contestată în prezenta cauză, iar în aceste condiții este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părților dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-au formulat în cauza dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la această soluție și nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de părți.

În consecință, Înalta Curte, constatând că nu a avut loc o cercetare efectivă a fondului cauzei, situație de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil al părților, în considerarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurării tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, va reține ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de motivul de casare reținut, constată că nu mai pot fi analizate celelalte critici formulate în recurs, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) și 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 și cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 63/2018 din 14 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate prin întâmpinare.

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 63/2018 din 14 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 decembrie 2020.