ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 500/2019

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 21 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de necostituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. c), art. 91 alin. (3) C. proc. pen., art. 100 alin. (4) C. pen. și art. 55

1

din Legea nr. 254/2013, excepția fiind inadmisibilă.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel București a reținut privitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. c), art. 91 alin. (3) C. proc. pen., art. 100 alin. (4) C. pen. și art. 55

1

din Legea nr. 254/2013, în raport de prevederile art. 16 din Constituție (egalitatea în drepturi), art. 21 din Constituție (accesul liber la justiție) și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului următoarele:

Potrivit art. 90 lit. c) din C. proc. pen. "asistența juridică este obligatorie în cursul procedurii în cameră preliminară și în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani".

În continuare, art. 91 alin. (3) C. proc. pen. prevede: "avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă și efectivă în cauză".

Referitor la dispozițiile din C. pen. a căror neconstituționalitate deopotrivă s-a invocat, conform art. 100 alin. (4), "în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani."

Nu în ultimul rând, art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 - Compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare prevede:

"(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.

(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:

a) cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;

b) lipsa accesului la activități în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;

f) existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție.

(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reținere și arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.

(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică;

b) în tranzit.

(6) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.

(7) Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.

(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012."

Art. 146 lit. d) din Constituția României consacră competența Curții Constituționale de a hotărî asupra excepției de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial.

În materializarea acestei competențe, prevederile art. 29 alin. (1) - (6) din Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale nr. 47/1992 reglementează modalitatea practică de realizare a controlului de constituționalitate, părțile implicate în acest proces, procedurile de urmat, limitele în care pot acționa instanțele judecătorești și obligațiile legale ale acestora.

Dintre acestea, dispozițiile art. 29 din actul normativ de mai sus prevăd următoarele: (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea unei dintre părți sau, din oficiu, de instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. [...] (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Se desprind astfel condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, respectiv, următoarele: ridicarea ei în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; de către oricare dintre părțile litigante, de către procuror, în cauzele în care participă sau, din oficiu, de către instanțele de judecată ori de arbitraj comercial; legea sau ordonanța ori dispozițiile din lege sau ordonanță să fie în vigoare; acestea din urmă să aibă legătură cu soluționarea cauzei; să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții.

S-a menționat că, în cauză, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața unei instanțe de judecată - Curtea de Apel București, de către una dintre părți - contestatorul condamnat A. De asemenea, dispozițiile din lege de mai sus sunt în vigoare și nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții.

Referitor la legătura cu cauza a dispozițiilor legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta nu este îndeplinită, subliniind în acest sens următoarele aspecte:

Îndeplinirea condiției analizate este circumstanțiată de incidența dispozițiilor criticate în pronunțarea soluției în cauză, aceasta deoarece numai într-o atare situație decizia va produce efecte cu privire la respectiva cauză.

Primele două dispoziții legale, ale art. 90 lit. c) și art. 91 alin. (3) C. proc. pen. se referă la asistența juridică a suspectului sau inculpatului, consacrând, pe de o parte, unul din cazurile în care aceasta este obligatorie (în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani), pe de altă parte, prevăzând în sarcina apărătorului din oficiu obligația de a asigura o apărare concretă și efectivă în astfel de cauze, dispoziții legale, fără îndoială, în favoarea contestatorului condamnat A., la care acesta dorește să renunțe.

Or, din primul punct de vedere, notează că asistența juridică în cauză este obligatorie în raport de starea de deținere a acestuia, potrivit art. 90 lit. a) C. proc. pen., cum de altfel, i s-a și adus la cunoștință, la termenul de judecată din data de 21.05.2019.

Din al doilea punct de vedere, chiar dacă ar fi declarate neconstituționale aceste dispoziții legale, o astfel de decizie nu ar putea produce efecte în cauza de față, de vreme ce aceeași asistență juridică obligatorie asigurată prin apărător din oficiu, d-l avocat B. (delegație nr. x/11.03.2019, f.7 ds.apel) nu îl împiedică pe contestatorul condamnat A. să pună concluzii personal în fața Curții, astfel cum i s-a adus la cunoștință la același termen de judecată și s-a și întâmplat, cu respectarea deplină a dispozițiilor art. 364 alin. (6) C. proc. pen. potrivit cărora "inculpatul poate formula cereri, ridica excepții și pune concluzii [...]".

Referitor la dispozițiile art. 100 alin. (4) C. pen., redate mai sus, Curtea a constatat că acestea se referă la instituția liberării condiționate, denumirea marginală a articolului din care fac parte fiind chiar Condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, fără legătură cu obiectul cauzei.

Cel din urmă este reprezentat de contestația formulată împotriva Sentinței penale nr. 421/F din data de 21.12.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, prin care Tribunalul Ilfov, secția penală, prin care contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva executării Sentinței penale nr. 2930/03.10.2018 a Judecătoriei Sectorului 4 București, pronunțate în Dosarul nr. x/2018, definitive prin Decizia penală nr. 934/C/21.11.2018 a Tribunalului Ilfov [prin care cererea sa de liberare condiționată a fost respinsă, ca nefondată, fiind fixat termen de reiterare a cererii la data de 23.04.2019, conform art. 587 alin. (2) C. proc. pen.] a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Or, în această procedură, a contestației la executare, astfel cum ea este reglementată de dispozițiile art. 598 și următoarele C. proc. pen., instanța de judecată nu are a verifica, din nou, condițiile pentru acordarea liberării condiționate a condamnatului A., în caz contrar, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței penale anterior menționate.

Pentru aceleași motive nici dispozițiile art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 - Compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare și ele redate mai sus nu au legătură cu obiectul cauzei, prin excepția de neconstituționalitate invocată contestatorul A. urmărind a completa textul de lege prin aplicarea acestuia și în privința aceluiași termen de reiterare.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. c), art. 91 alin. (3) C. proc. pen., art. 100 alin. (4) C. pen. și art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 cuprinsă în încheierea penală din data de 21 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a declarat recurs inculpatul A.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, deoarece instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia. Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Totodată, articolul 29 alin. (6) prevede că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. c), art. 91 alin. (3) C. proc. pen., art. 100 alin. (4) C. pen. și art. 55

1

din Legea nr. 254/2013, excepție invocată în Dosarul nr. x/2018 al Curtea de Apel București, având ca obiect contestația declarată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 421/F din data de 21.12.2018 a Tribunalului Ilfov, secția penală, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de acesta.

Înalta Curte constată că obiecțiunile formulate de acesta vizează interpretarea și completarea legii, iar nu neconstituționalitatea textului de lege invocat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în realitate, susținerile sale vizează modul concret de interpretare a dispozițiilor enunțate. Însă aceste aspecte nu pot fi cenzurate pe calea controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, dacă, sub aparența unor critici referitoare la ambiguitatea și neclaritatea textelor de lege, se solicită, în realitate, interpretarea acestora, sesizarea este inadmisibilă, întrucât o asemenea analiză excedează competenței Curții Constituționale (Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, par. 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, par. 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, par. 23, Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 20 aprilie 2018 paragraful 25).

În aceste cazuri, Curtea Constituțională, prin natura sa, nu este legiuitor pozitiv și numai organul legiuitor are competența de a adopta, modifica sau completa legile, în acest sens fiind prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. A accepta un alt punct de vedere înseamnă nu numai să se adauge la lege, dar să se eludeze în esență rolul Parlamentului de legiuitor.

În consecință, Înalta Curte reține că nu poate fi sesizată Curtea Constituțională pentru a se pronunța în legătură cu cereri pe care, potrivit legii sale de organizare și conform propriei jurisprudențe, Curtea Constituțională le consideră inadmisibile.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. c), art. 91 alin. (3) C. proc. pen., art. 100 alin. (4) C. pen. și art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 cuprinsă în încheierea penală din data de 21 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. c), art. 91 alin. (3) C. proc. pen., art. 100 alin. (4) C. pen. și art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 cuprinsă în încheierea penală din data de 21 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV