ÎCCJ, Decizia nr. 146/2019

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1, s-a respins, ca tardiv, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 05 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. a) din C. proc. pen.

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În acest sens, s-a apreciat că aceleași dispoziții legale anterior menționate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Astfel, s-a reținut că încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 Judecători Penal 1 la data de 05.11.2018.

Întrucât nu a fost indicată ora pronunțării dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, rezultă că termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, a început să curgă la sfârșitul zilei de 05.11.2018, la orele 24:00 și se împlinea la sfârșitul zilei de 07.11.2018.

Cu toate acestea, prima instanță a constatat că față de data plicului poștal aflat la Dosar nr. x/2018, exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat la data de 20.11.2018, rezultând în aceste condiții depășirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.

S-a reținut în acest sens că instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând celeritatea acțiunilor impuse de justa soluționare a cauzelor penale.

Totodată, s-au avut în vedere dispozițiile art. 268 alin. (1) C. proc. pen., respectiv "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen."

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, constatând ca recursul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege, a respins, ca tardiv, recursul formulat de condamnatul A. împotriva încheierii din 05 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018 a constatat că, din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată rezultă cerințele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Analizând aceste condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ s-a constatat că, în prezenta cauză, excepția a fost invocată de către condamnatul A. în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018, în Dosarul nr. x/2018 având ca obiect recursul declarat de acesta împotriva unei încheieri prin care, la 05.11.2018, a fost respinsă ca inadmisibilă o altă excepție de neconstituționalitate, respectiv a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, s-a mai reținut că dispozițiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen. sunt în vigoare și nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

În ceea ce privește legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, instanța a reținut că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra situației juridice a părții din proces.

Drept urmare, condiția legăturii cu cauza nu poate fi analizată în general, ci concret, în funcție de incidența prevederilor a căror constituționalitate se contestă asupra soluționării cauzei, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Prin urmare, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi decât acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018 a reținut că recurentul condamnat, aflat în stare de deținere, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen. (care privesc reguli vizând asigurarea asistenței juridice din oficiu de către apărătorii desemnați în acest sens), în calea de atac ce vizează propriul recurs exercitat împotriva încheierii din 05.11.2018 ianuarie 2018, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire excepția de neconstituționalitate a art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., recurs care, de altfel, a fost tardiv formulat.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2-2018 a apreciat că sintagma "legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată.

În atare condiții, s-a apreciat că, având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, respectiv într-un recurs formulat tardiv de condamnat împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate cu referire la procedura de asigurare a asistenței judiciare obligatorii din oficiu, nu poate avea o înrâurire/influență directă cu privire la soluția ce s-a pronunțat deja în cauză.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1, condamnatul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 08.04.2019, fiind repartizată aleatoriu la prezentul complet de judecată și având fixat prim termen de judecată la data de 22 aprilie 2019.

În cuprinsul cererii de recurs, condamnatul A. a susținut, în esență, că hotărârea contestată a fost pronunțată de un complet nelegal constituit și ostil, solicitând anularea Deciziei penale nr. 30 din data de 18 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, ca fiind vădit nelegală, fără a depune însă, alte înscrisuri ori dovezi în sprijinul cererii formulate.

Prin încheierea din data de 22.04.2019, cauza a fost amânată la solicitarea recurentului condamnat A., în vederea pregătirii apărării.

Cu prilejul dezbaterilor în cauză, părțile au formulat concluzii atât cu privire la recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1, cât și cu privire la dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., cuprinsă în decizia anterior menționată, susținerile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, ale reprezentantului Ministerului Public și ale recurentului contestator fiind consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

I. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac formulată împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Se constată că potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Potrivit art. 129 din Constituția României "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1, prin care a fost respins, ca tardiv recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 05 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. a) din C. proc. pen.

Așadar, se constată că, în cauza pendinte, a fost declarat recurs împotriva unei hotărâri cu caracter definitiv, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1.

II. În continuare, analizând recursul formulat de același condamnat împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menționată.

Efectuată întotdeauna de instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate"

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că, în privința ultimei condiții de admisibilitate, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În cauză, excepția de neconstituționalitate menționată privește dispozițiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă și efectivă în cauză.

În analiza condițiilor enumerate anterior, se constată că, raportându-se formal la exigențele art. 29 din Legea nr. 47/1992, urmărind un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepției de neconstituționalitate, condamnatul A. a susținut că dispozițiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen. sunt lipsite de claritate și previzibilitate, creează confuzie și discriminare, în acest fel fiind încălcate dispozițiile art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție.

Se constată că deși prezenta excepție a fost invocată de către condamnatul A., în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, prin raportare la prevederi constituționale, iar dispozițiile criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, cererea de sesizare a Curții Constituționale apare ca fiind inadmisibilă.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată instanța de control judiciar constată că recurentul condamnat A. nu formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a dispozițiilor normative indicate.

În realitate, se constată că, prin excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mai sus menționate, se tinde practic la o completare a normelor procedurale, solicitare inadmisibilă în raport de competența Curții Constituționale care, în jurisprudența sa, a reținut că prin exercitarea controlului de constituționalitate nu se poate proceda la adăugarea de noi prevederi în cuprinsul normelor invocate a fi neconstituționale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 176/2012 publicată în M. Of. nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 187/2012 publicată în M. Of. nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 378/2014 publicată în M. Of. nr. 606/14.08.2014).

În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6), onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1.

II. Respinge, ca nefondat, recursul formulat de același condamnat împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 30 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018 în Dosarul nr. x/2018.1.1.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2019.

Procesat de GGC - NN