ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor penale
de față;
Prin sentința penală nr.
350 din
18
noiembrie 2010. Tribunalul Argeș,
în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.
a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea
prevăzută și
pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art.
175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.
raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
A condamnat pe inculpatul N.I.,
pentru s
ăvârșirea
infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de
art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175
lit. i) C. pen., la 7
ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C.
pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și b) C. pen.
În baza dispozițiilor art.
71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
În baza dispozițiilor art.
14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la 3500 lei
despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale către partea civilă Ș.C.
În baza dispozițiilor art.
313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la 10458, 02 lei
cheltuieli de spitalizare către
partea civil
ă Spitalul Clinic de Urgentă Bagdasar - Arseni București.
În baza dispozițiilor art.
118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat 9 fragmente de ulucă folosite la
săvârșirea infracțiunii, aflate la Poliția Costești (fila 154 - dosar urmărire
penală).
În baza dispozițiilor art.
191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către
stat.
Pentru a pronun
ța această hotărâre, prima
instanță a reținut din actele și lucrările dosarului: actele de constatare,
scrisorile medicale, foile de observații și fișele de calcul a spitalizării,
certificatele medico-legale emise de SML Argeș, declarațiile și cazierul
inculpatului, declarațiile părții vătămate și martorilor G.V.l., F.S.A.,
T.I.M., T.F.D., L.l., N.G.A., Z.M., Z.S., G.G., l.E.L., Ș.E., P.S., P.I., G.C.,
L.G. și G.I., chitanțe și bilete de transport depuse de partea vătămată
constituită parte civilă, următoarele:
În seara zilei de 01 august
2008, în jurul orei 21,00 partea civilă Ș.C. a plecat de acasă cu bicicleta
pentru a cumpăra produse alimentare de la un magazin din com. Ungheni jud.
Argeș; după efectuarea cumpărăturilor, în același local, partea civilă a
consumat o sticlă de bere, iar în jurul orei 23,00, a mers la un bar din
apropiere unde a consumat de asemenea alcool. Sacoșa cu produsele achiziționate
a fost lăsată la intrare în local pe portbagajul din fața bicicletei, iar în
bar se mai aflau inculpatul N.I., împreună cu martorii L.l., T.F., T.I., l.L.
și N.A. la o masă amplasată la exterior aflându-se și martorul G.C.
Dup
ă miezul nopții, odată cu închiderea
localului, inculpatul împreună cu martorii care se aflau în grupul său, au
părăsit barul, fiind urmați la circa 1-2 minute de partea civilă Ș.C. care,
observând că i-a dispărut sacoșa cu produsele cumpărate de pe bicicletă,
vizibil iritată, a întrebat pe martorul G.C. dacă a văzut cine i-a sustras
bunurile, fără ca aceasta să-i poată da un răspuns.
Consider
ând că persoanele din
grupul inculpatului i-au luat sacoșa cu produsele alimentare cumpărate, victima
Ș.C. a mers cu bicicleta după aceștia, ajungându-i în scurt timp, iar pe fondul
acuzelor și insistențelor victimei a izbucnit un conflict între aceasta și
inculpatul N.I., conflict temperat de
interven
ția
martorului G.V.I., sosit între timp la fața locului.
Partea civil
ă Ș.C. a continuat să-și
caute
bunurile cumpărate și a revenit la bar
însoțit de inculpat și martorul
G.V.I.; în acest loc, partea vătămată
l-a întâlnit pe martorul G.C., pe care l-a lovit și a fugit spre locul unde
lăsase bicicleta, respectiv lângă o fântână din localitate, fiind urmat de
inculpat și martorul G.C.; în acest loc se aflau martorii T.F., T.I., l.L. și
L.I., iar partea vătămată Ie-a reproșat că i-au luat produsele alimentare.
Discu
țiile au degenerat în acte
de violență fizică, persoanele prezente rupând uluci și amenințându-se
reciproc.
Partea
v
ătămată Ș.C. a fugit spre locuința sa
fiind urmărit de inculpat și grupul
acestuia, iar pe un teren viran din apropiere, inculpatul N.I. a lovit cu uluca
în cap în regiunea fronto-parietală dreapta pe partea vătămată, care și-a
pierdut cunoștința.
Martorul G.V.I.
a sărit în apărarea părții
vătămate și l-a lovit pe inculpat, iar în
acest moment spiritele s-au
calmat.
Partea v
ătămată Ș.C. a suferit
potrivit certificatului medico-legal din 28 august 2008 eliberat de SML Argeș
multiple leziuni la nivelul capului, respectiv fractură cu înfundare
fronto-temporo-parietală dreapta, contuzie cerebrală hemoragică dreapta
fronto-temporo-parietală dreapta, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică,
necesitând pentru vindecare 90
zile
îngrijiri medicale de la producere în caz de evoluție favorabilă,
fiindu-i
pusă viața în pericol; prin certificatul medico-legal
din 22 decembrie 2008 a fost prelungită durata îngrijirilor medicale cu
19
zile, în total fiind necesare 105 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea
victimei.
În cauză, rezultă intenția
indirectă a inculpatului de a ucide, având în vedere leziunile produse
victimei, caracteristicile
obiectului
folosit care este apt pentru a suprima viața și zona vitală
afectată; în
aceste condiții inculpatul a prevăzut și acceptat rezultatul faptei, iar acest
rezultat nu s-a produs deoarece victimei
i-a
fost acordată la timp asistență medicală de specialitate.
Inculpatul
a recunoscut
și regretat fapta săvârșită, este
cunoscut fără antecedente
penale și a fost de acord cu plata cheltuielilor de spitalizare și a
despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.
Partea v
ătămată constituită parte
civilă, Ș.C. a făcut dovada cu acte și cu depoziția martorei Grigore Ioana
audiată pe latura civilă, a despăgubirilor materiale solicitate.
De asemenea, prin probele
dosarului administrate, s-a f
ăcut
dovada urmărilor grave produse prin fapta inculpatului, a numărului mare de
îngrijiri medicale necesare vindecării victimei și a suferințelor acesteia,
elemente care au creat părții civile Ș.C. un prejudiciu moral, cuantificat la
suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
În cauză nu se pot reține
acte de provocare din partea părții vătămate, aceasta fiind urmărită și lovită
de către inculpat, după părăsirea locului în care se purtaseră discuțiile între
părți, victima îndreptându-se spre locuința sa.
Fapta a fost s
ăvârșită într-un loc public
și nu asupra soțului sau unei rude apropiate, reținându-se greșit în
dispozitivul actului de trimitere în judecată încadrarea acesteia în
infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și
art. 175 lit. c) C. pen.
, în loc de art. 20
C. pen. rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
S-a notat c
ă în drept, fapta
inculpatului N.I., care în noaptea de 01 august 2008 i-a aplicat părții
vătămate Ș.C. o lovitură cu o ulucă în zona capului, cu intenția de a-i suprima
viața, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 105
zile îngrijiri medicale și punându-i viața în primejdie, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped.
de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
În concluzie, în baza
dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării
juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.
raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C.
pen., în infracțiunea
prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat
la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus
condamnarea.
La individualizarea
pedepsei s-au avut
în
vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gravitatea faptei
săvârșite, modalitatea desăvârșire a acesteia, pericolul social al infracțiunii
și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut fără
antecedente penale, a avut o comportare bună înaintea săvârșirii faptei și o
atitudine sinceră în timpul procesului penal.
S-a dispus aplicarea unei
pedepse cu
închisoarea
la minimul special prevăzut de lege, fapta fiind pedepsită cu închisoare de la
7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.
S-a apreciat c
ă scopul pedepsei prev.
de art. 52 C. pen. poate fi atins prin executarea în condiții de
detenție a pedepsei principale.
S-a aplicat
și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a
și lit. b) C. pen., apreciind că numai acestea au legătură cu fapta săvârșită
de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat apel inculpatul N.I. și partea civilă Ș.C., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, primul sub aspectul încadrării juridice a faptei
și în privința circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit.
b) C. pen. care trebuie reținută cu consecința reindividualizării pedepsei, iar
partea civilă, sub aspectul laturii civile solicitând majorarea despăgubirilor
civile, iar sub aspectul laturii penale cerând majorarea pedepsei aplicate
inculpatului, ca urmare a gravității infracțiunii comise.
Prin decizia
penal
ă nr. 62/A din 7 iunie 2011 a Curții de
Apel Pitești, Secția Penală
și pentru Cauze cu Minori și de Familie
a fost admis apelul inculpatului, s-a
desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând:
S-au re
ținut circumstanțele
atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art.
76 alin. (2) C. pen. și, în consecință, s-a redus pedeapsa aplicată
inculpatului de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a ll-a și b) C. pen.
, ca pedeapsă complementară, potrivit art.
65 alin. (2) C. pen.
S-a
înlăturat dispoziția
privind executarea pedepsei
prin privare de
libertate, în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fixând
un termen de încercare de 8 ani, potrivit art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se
supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86
3
alin. (1)
lit. a)-d) C. pen., iar în
ce privește
măsura de la litera a, inculpatul se va prezenta lunar la
Serviciul de
Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, conform programului întocmit de
acesta.
În baza art. 86
3
alin. (3) lit. d) C. pen., i s-a impus inculpatului s
ă respecte obligația de a nu lua
legătura cu partea vătămată Ș.C.
În temeiul art. 71 C. pen.,
pe durata execut
ării
pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a ll-a și b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5)
C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și
executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C.
pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția
inculpatului asupra
dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
S-au men
ținut în rest dispozițiile
sentinței.
A fost respins, ca nefondat,
apelul declarat de partea v
ătămată
Ș.C., împotriva aceleiași sentințe.
S-a re
ținut că probele dosarului
administrate în etapa procesuală a apelului, respectiv declarațiile
inculpatului și
suplimentul raportului de
expertiză medico-legală nu au conturat o
stare de fapt diferită decât
cea reținută prin sentința penală nr. 350 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului
Argeș, însă trebuie precizate unele nuanțări în ce privește descrierea faptei
ce formează obiectul acuzării.
Astfel, situa
ția de fapt ce trebuie
reținută în raport de
ansamblul
probatoriului administrat este aceea că, în seara zilei de
01 august
2008, în jurul orei 21,00, partea civilă Ș.C., după ce a consumat băuturi
alcoolice într-un bar, a observat că sacoșa cu alimente, ce a lăsat-o afară pe portbagajul
din fața bicicletei sale, i-a dispărut. Iritat de cele întâmplate, bănuind că
persoanele din anturajul inculpatului i-au furat sacoșa, i-a ajuns din urmă cu
bicicleta reproșându-le acest lucru.
Pe fondul st
ării de tensiune creată, pe
de o parte de victimă, care era supărată de dispariția sacoșei și de cealaltă
parte, de persoanele din grupul inculpatului care erau indignate de acuzațiile
aduse de victimă, a avut loc o încăierare, în timpul căreia Ș.C. a lovit cu o
ulucă ruptă din gard pe martorul Ț.I., iar inculpatul, la rândul său, I-a lovit
pe partea vătămată tot cu uluca în zona capului, acesta din urmă pierzându-și
cunoștința.
Totodat
ă, martorul G.V.I.,
cumnatul victimei a sărit în apărarea lui Ș.C., lovindu-l la rândul său pe
inculpat.
Toate aceste
împrejurări au fost
stabilite pe baza declarației părții civile, a martorilor, probe coroborate cu
declarația
dat
ă de inculpat cu prilejul
judecării apelului, în care acesta recunoaște incidentul avut cu victima Ș.C.
la data de 01 august 2008.
Criticile referitoare la
schimbarea
încadrării
juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art.
20 C. pen. rap. la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev.
de art. 182 C. pen. nu sunt fondate. O relevanță
deosebită
sub acest aspect o are și suplimentul de expertiză
medico-legală
din 02 mai 2011 efectuat,
care a confirmat faptul că leziunile
traumatice suferite de partea
vătămată i-au pus acesteia viața în primejdie.
Din modul
în care inculpatul, a
acționat rezultă că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului
victimei, intenția de a ucide, fiind redată de leziunile grave de la nivelul
craniului.
Aceste
leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri
dure, eviden
țiază faptul că violența inculpatului
a vizat zone vitale ale corpului victimei (cap, torace), au avut caracter de
repetabilitate, expertiza referindu-se la loviri în zona toracică și craniană,
cât și o intensitate deosebită, aspecte esențiale care exclud apărarea
inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în art. 182 C.
pen.
Din modul
în care a acționat
inculpatul rezultă că acesta a avut reprezentarea faptei sale, respectiv că a
avut intenția de a ucide victima acționând prin folosirea unui obiect
contondent, apt să producă moartea, prin zona vitală afectată prin lovire (
craniu).
Referitor
la circumstan
ța atenuantă prevăzută în art. 73
lit. b) C. pen.
Potrivit acestui text,
constituie circumstan
ță
atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,
determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin
violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune
ilicită gravă.
Din
împrejurările
comiterii faptei și din comportamentul
victimei și al inculpatului, rezultă
că acesta din urmă a fost inițial ținta unui atac al părții vătămate, ambele
părți fiind în stare de ebrietate. Partea vătămată a recurs la insulte și
violențe supărată fiind de sustragerea sacoșei cu alimente, iar inculpatul a
acționat
de asemenea violent nemulțumit de
acuzațiile de furt aduse.
Exist
ă astfel, circumstanțe de
fapt care, deși nu pot constitui, așa cum a susținut apărătorul inculpatului,
argumente
pentru
re
ținerea
stării de legitimă apărare, pot fi valorificate ca și stare de provocare
conform art. 73 lit. b) C. pen.
Curtea re
ține, în raport de probele
administrate, că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei
puternice tulburări și emoții determinate de acțiunea violentă a victimei, care
i-a insultat pe cei din grupul inculpatului și chiar a lovit cu uluca în zona
capului pe unul dintre ei ( martorul T.I.), fapt ce a determinat riposta
inculpatului N.I.
De altfel, chiar instan
ța de fond a reținut ca
stare de
fapt,
c
ă discuțiile
au degenerat în acte de violență fizică, persoanele prezente rupând uluci și
amenințându-se reciproc, iar în această busculadă creată a fost lovită partea
vătămată Ș.C. cu uluca în zona capului de către inculpatul aflat în starea de
tulburare prevăzută de textul de lege mai sus menționat.
Martorul T.I. (f.52 d.u.p.)
a precizat c
ă
partea vătămată Ș.C. era băut în seara accidentului și pe acest fond, supărat
fiind că sacoșa în care avea pulpe de pui dispăruse de pe bicicletă, i-a
reproșat acest fapt atât lui, cât și celorlalte persoane prezente printre care
inculpatul N.I., L.l. și l.L., pe acesta din urmă intenționând să-l lovească cu
o ulucă. A reușit însă să-l lovească pe T.I., iar cumnatul victimei G.V. I-a
lovit cu pumnul în față pe inculpat.
În această împrejurare,
inculpatul N.I. a lovit pe victimă cu uluca în cap, motiv pentru care curtea
reține ca dovedită starea de provocare în care se afla acesta în momentul
comiterii infracțiunii.
Re
ținând, circumstanțele atenuante
referitoare la comportarea sinceră în cursul procesului a inculpatului, prev de
art. 74 lit. c) C. pen., precum și circumstanța atenuantă legală prevăzută de
art. 73 lit. b) C. pen., devin incidente prevederile art. 76 C. pen., pedeapsa
putând fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, fapt pentru care
curtea va reduce corespunzător pedeapsa de la 7 ani și 6 luni la 4 ani
închisoare.
În ceea ce privește
modalitatea de executare a acestei pedepse, se constată că inculpatul are un
comportament pozitiv în familie și societate, regretă săvârșirea faptei,
existând astfel suficiente date în sensul că scopul pedepsei poate fi atins și
fără executarea în detenție a acesteia, pronunțarea condamnării constituind un
avertisment suficient, astfel încât inculpatul să nu mai săvârșească și alte
infracțiuni.
În ceea ce privește latura
civilă a cauzei, curtea de apel constată că în cauză s-a reținut starea de
provocare săvârșită de
partea
v
ătămată și
oricum o majorare a despăgubirilor civile nu se poate realiza în mod legal câtă
vreme părții civile i s-a acordat atât cât a cerut în prima instanță în temeiul
principiului disponibilității procesuale, motiv pentru care se va respinge ca
nefondat apelul declarat de partea civilă Ș.C.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, partea vătămată S.C.
și inculpatul N.I.
Parchetul a invocat
cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
și 14 C. proc.
pen., susținând că în mod greșit s-a reținut că
inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de provocare și solicitând
majorarea
cuantumului pedepsei și menținerea modalității de executare instituită de
instanța de fond.
Partea v
ătămată S.C. a invocat
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen. atât cu privire la latura penală (solicitând menținerea hotărârii
instanței de fond), cât și cu privire la latura civilă (solicitând majorarea
daunelor morale la 50.000 de lei).
Inculpatul N.I. a invocat
oral cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
și 18 C. proc. pen., însă
nu a criticat decât încadrarea juridică a faptei săvârșite, solicitând
schimbarea acesteia în infracțiunea prev. de art. 182 C.
pen.
Examin
ând hotărârea atacată prin
prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se
încadrează, respectiv art. 385
9
pct. 14 și 17 C. proc. pen., Curtea
reține următoarele:
În ce
privește încadrarea juridică, Curtea constată că în mod
corect s-a apreciat de
către instanța de apel că fapta inculpatului de a lovi într-un loc public
victima cu o ulucă în zona capului,
având
drept consecință producerea unor leziuni care i-au pus viața
în
primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor
calificat sub forma tentativei, astfel încât critica inculpatului este
nefondată.
Zona corpului vizat
ă de lovitura aplicată,
intensitatea acesteia, ca și aptitudinea obiectului vulnerant de a produce
decesul victimei, reprezintă criterii în raport de
care se delimitează
vătămarea corporală gravă de tentativa de omor, stabilindu-se
astfel forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat.
Or,
prin aplicarea unei lovituri cu o uluc
ă în zona capului, atât
de puternică încât i-a
produs victimei un traumatism cranio-cerebral grav (fractură cu înfundare
fronto-temporo-parietală și hemoragie cerebrală) ce a necesitat o intervenție
chirurgicală de urgență și i-a pus în primejdie viața acesteia, inculpatul a
prevăzut
rezultatul letal al faptei sale,
pe care I-a acceptat, chiar dacă nu I-a
urm
ărit, ceea ce înseamnă că acționat cu
intenția (indirectă) de a ucide, iar nu de a produce doar o vătămare corporală
părții vătămate.
În ce
privește individualizarea pedepsei, Curtea constată mai
întâi că în mod greșit s-a
reținut că inculpatul ar fi săvârșit fapta în stare de provocare.
În acest sens, Curtea
reține că din punctul de vedere al legiuitorului nu orice conduită a părții
vătămate este aptă să determine o puternică tulburare sau emoție făptuitorului
și, prin aceasta, să atenueze răspunderea sa penală; dimpotrivă, actul de
provocare trebuie să aibe o anumită gravitate obiectivă, care să poată
fundamenta aprecierea că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei
tulburări produse de acest act.
Pe de
alt
ă parte, provocarea trebuie stabilită în relația directă
victimă-făptuitor, neputându-se
recunoaște un efect atenuant pentru inculpat, conduitei victimei în raport cu
alte persoane.
Or,
în speță, din probele
administrate rezultă că între partea vătămată și persoanele din grupul
inculpatului a avut loc premergător actului de violență săvârșit de acesta, o
altercație, determinată de acuzele victimei în sensul că respectivele persoane
i-ar fi sustras o sacoșă cu produse alimentare.
Acuzele, insultele
și chiar actele de violență
ale victimei față de persoanele care-l însoțeau pe inculpat, nu se circumscriu
însă unui act de provocare, în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen. și nu
justificau conduita agresivă a inculpatului în raport cu victima.
Prin urmare, gre
șit instanța de apel a
reținut în favoarea inculpatului această circumstanță atenuantă legală, astfel
încât critica Parchetului și a părții vătămate este fondată.
Întemeiată
este și cealaltă critică, ce vizează modalitatea de
executare a pedepsei aplicate
inculpatului.
În acest sens, Curtea
constată că instanța de apel a făcut abstracție de gradul de pericol social
concret deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat, de urmările acesteia
( leziunile grave produse victimei necesitând 105 zile îngrijiri medicale)
absolutizând în mod nejustificat lipsa antecedentelor penale ale inculpatului
și conduita sa procesuală, cu consecința aplicării unui tratament sancționator
inadecvat, atât din perspectiva cuantumului, cât și a modalității de executare
a pedepsei.
Curtea apreciaz
ă astfel că o pedeapsă
egală cu minimul special, cu executare în regim de detenție, răspunde
necesităților de constrângere și reeducare avute în vedere în art. 52 C. pen.,
astfel încât și sub acest aspect hotărârea instanței de apel se impune a fi
reformată.
În fine, în ce privește
cuantumul daunelor morale, Curtea constată că stabilirea acestora este
rezultatul unui proces de apreciere, ce nu poate fi cenzurat în recurs prin
niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen.,
astfel încât criticile părții vătămate nu pot forma obiectul analizei în această
fază procesuală.
Pentru aceste considerente
și în limitele arătate,
recursurile Parchetului și părții vătămate sunt întemeiate și vor fi admise, cu
consecința casării deciziei și menținerii hotărârii instanței de fond. conform
art. 385
15
pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul inculpatului.
V
ăzând
și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de Parchetul de pe l
ângă
Curtea de Apel Pitești și de recurenta parte vătămată S.C.
împotriva deciziei penale nr. 62/A din 7 iunie
2011 a Curții
de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori
și de Familie.
Caseaz
ă decizia penală atacată și
menține sentința penală
nr. 350 din 18
noiembrie 2011 a Tribunalului Argeș.
Respinge recursul declarat
de recurentul intimat inculpat N.I.
împotriva aceleiași decizii.
Oblig
ă
recurentul intimat inculpat la plata sumei de 600 lei cu
titlul de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitiv
ă.
Pronun
țată
în ședință publică, azi 22 martie 2012.