ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale

de față;

Prin sentința penală nr.

350 din

18

noiembrie 2010. Tribunalul Argeș,

în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea

prevăzută și

pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art.

175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

A condamnat pe inculpatul N.I.,

pentru s

ăvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen., la 7

ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C.

pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la 3500 lei

despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale către partea civilă Ș.C.

În baza dispozițiilor art.

313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la 10458, 02 lei

cheltuieli de spitalizare către

partea civil

ă Spitalul Clinic de Urgentă Bagdasar - Arseni București.

În baza dispozițiilor art.

118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat 9 fragmente de ulucă folosite la

săvârșirea infracțiunii, aflate la Poliția Costești (fila 154 - dosar urmărire

penală).

În baza dispozițiilor art.

191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronun

ța această hotărâre, prima

instanță a reținut din actele și lucrările dosarului: actele de constatare,

scrisorile medicale, foile de observații și fișele de calcul a spitalizării,

certificatele medico-legale emise de SML Argeș, declarațiile și cazierul

inculpatului, declarațiile părții vătămate și martorilor G.V.l., F.S.A.,

T.I.M., T.F.D., L.l., N.G.A., Z.M., Z.S., G.G., l.E.L., Ș.E., P.S., P.I., G.C.,

L.G. și G.I., chitanțe și bilete de transport depuse de partea vătămată

constituită parte civilă, următoarele:

În seara zilei de 01 august

2008, în jurul orei 21,00 partea civilă Ș.C. a plecat de acasă cu bicicleta

pentru a cumpăra produse alimentare de la un magazin din com. Ungheni jud.

Argeș; după efectuarea cumpărăturilor, în același local, partea civilă a

consumat o sticlă de bere, iar în jurul orei 23,00, a mers la un bar din

apropiere unde a consumat de asemenea alcool. Sacoșa cu produsele achiziționate

a fost lăsată la intrare în local pe portbagajul din fața bicicletei, iar în

bar se mai aflau inculpatul N.I., împreună cu martorii L.l., T.F., T.I., l.L.

și N.A. la o masă amplasată la exterior aflându-se și martorul G.C.

Dup

ă miezul nopții, odată cu închiderea

localului, inculpatul împreună cu martorii care se aflau în grupul său, au

părăsit barul, fiind urmați la circa 1-2 minute de partea civilă Ș.C. care,

observând că i-a dispărut sacoșa cu produsele cumpărate de pe bicicletă,

vizibil iritată, a întrebat pe martorul G.C. dacă a văzut cine i-a sustras

bunurile, fără ca aceasta să-i poată da un răspuns.

Consider

ând că persoanele din

grupul inculpatului i-au luat sacoșa cu produsele alimentare cumpărate, victima

Ș.C. a mers cu bicicleta după aceștia, ajungându-i în scurt timp, iar pe fondul

acuzelor și insistențelor victimei a izbucnit un conflict între aceasta și

inculpatul N.I., conflict temperat de

interven

ția

martorului G.V.I., sosit între timp la fața locului.

Partea civil

ă Ș.C. a continuat să-și

caute

bunurile cumpărate și a revenit la bar

însoțit de inculpat și martorul

G.V.I.; în acest loc, partea vătămată

l-a întâlnit pe martorul G.C., pe care l-a lovit și a fugit spre locul unde

lăsase bicicleta, respectiv lângă o fântână din localitate, fiind urmat de

inculpat și martorul G.C.; în acest loc se aflau martorii T.F., T.I., l.L. și

L.I., iar partea vătămată Ie-a reproșat că i-au luat produsele alimentare.

Discu

țiile au degenerat în acte

de violență fizică, persoanele prezente rupând uluci și amenințându-se

reciproc.

Partea

v

ătămată Ș.C. a fugit spre locuința sa

fiind urmărit de inculpat și grupul

acestuia, iar pe un teren viran din apropiere, inculpatul N.I. a lovit cu uluca

în cap în regiunea fronto-parietală dreapta pe partea vătămată, care și-a

pierdut cunoștința.

Martorul G.V.I.

a sărit în apărarea părții

vătămate și l-a lovit pe inculpat, iar în

acest moment spiritele s-au

calmat.

Partea v

ătămată Ș.C. a suferit

potrivit certificatului medico-legal din 28 august 2008 eliberat de SML Argeș

multiple leziuni la nivelul capului, respectiv fractură cu înfundare

fronto-temporo-parietală dreapta, contuzie cerebrală hemoragică dreapta

fronto-temporo-parietală dreapta, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică,

necesitând pentru vindecare 90

zile

îngrijiri medicale de la producere în caz de evoluție favorabilă,

fiindu-i

pusă viața în pericol; prin certificatul medico-legal

din 22 decembrie 2008 a fost prelungită durata îngrijirilor medicale cu

19

zile, în total fiind necesare 105 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea

victimei.

În cauză, rezultă intenția

indirectă a inculpatului de a ucide, având în vedere leziunile produse

victimei, caracteristicile

obiectului

folosit care este apt pentru a suprima viața și zona vitală

afectată; în

aceste condiții inculpatul a prevăzut și acceptat rezultatul faptei, iar acest

rezultat nu s-a produs deoarece victimei

i-a

fost acordată la timp asistență medicală de specialitate.

Inculpatul

a recunoscut

și regretat fapta săvârșită, este

cunoscut fără antecedente

penale și a fost de acord cu plata cheltuielilor de spitalizare și a

despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.

Partea v

ătămată constituită parte

civilă, Ș.C. a făcut dovada cu acte și cu depoziția martorei Grigore Ioana

audiată pe latura civilă, a despăgubirilor materiale solicitate.

De asemenea, prin probele

dosarului administrate, s-a f

ăcut

dovada urmărilor grave produse prin fapta inculpatului, a numărului mare de

îngrijiri medicale necesare vindecării victimei și a suferințelor acesteia,

elemente care au creat părții civile Ș.C. un prejudiciu moral, cuantificat la

suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

În cauză nu se pot reține

acte de provocare din partea părții vătămate, aceasta fiind urmărită și lovită

de către inculpat, după părăsirea locului în care se purtaseră discuțiile între

părți, victima îndreptându-se spre locuința sa.

Fapta a fost s

ăvârșită într-un loc public

și nu asupra soțului sau unei rude apropiate, reținându-se greșit în

dispozitivul actului de trimitere în judecată încadrarea acesteia în

infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și

art. 175 lit. c) C. pen.

, în loc de art. 20

C. pen. rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a notat c

ă în drept, fapta

inculpatului N.I., care în noaptea de 01 august 2008 i-a aplicat părții

vătămate Ș.C. o lovitură cu o ulucă în zona capului, cu intenția de a-i suprima

viața, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 105

zile îngrijiri medicale și punându-i viața în primejdie, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

În concluzie, în baza

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C.

pen., în infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus

condamnarea.

La individualizarea

pedepsei s-au avut

în

vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gravitatea faptei

săvârșite, modalitatea desăvârșire a acesteia, pericolul social al infracțiunii

și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut fără

antecedente penale, a avut o comportare bună înaintea săvârșirii faptei și o

atitudine sinceră în timpul procesului penal.

S-a dispus aplicarea unei

pedepse cu

închisoarea

la minimul special prevăzut de lege, fapta fiind pedepsită cu închisoare de la

7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.

S-a apreciat c

ă scopul pedepsei prev.

de art. 52 C. pen. poate fi atins prin executarea în condiții de

detenție a pedepsei principale.

S-a aplicat

și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen., apreciind că numai acestea au legătură cu fapta săvârșită

de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpatul N.I. și partea civilă Ș.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, primul sub aspectul încadrării juridice a faptei

și în privința circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit.

b) C. pen. care trebuie reținută cu consecința reindividualizării pedepsei, iar

partea civilă, sub aspectul laturii civile solicitând majorarea despăgubirilor

civile, iar sub aspectul laturii penale cerând majorarea pedepsei aplicate

inculpatului, ca urmare a gravității infracțiunii comise.

Prin decizia

penal

ă nr. 62/A din 7 iunie 2011 a Curții de

Apel Pitești, Secția Penală

și pentru Cauze cu Minori și de Familie

a fost admis apelul inculpatului, s-a

desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând:

S-au re

ținut circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art.

76 alin. (2) C. pen. și, în consecință, s-a redus pedeapsa aplicată

inculpatului de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și b) C. pen.

, ca pedeapsă complementară, potrivit art.

65 alin. (2) C. pen.

S-a

înlăturat dispoziția

privind executarea pedepsei

prin privare de

libertate, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fixând

un termen de încercare de 8 ani, potrivit art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se

supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1)

lit. a)-d) C. pen., iar în

ce privește

măsura de la litera a, inculpatul se va prezenta lunar la

Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, conform programului întocmit de

acesta.

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. d) C. pen., i s-a impus inculpatului s

ă respecte obligația de a nu lua

legătura cu partea vătămată Ș.C.

În temeiul art. 71 C. pen.,

pe durata execut

ării

pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5)

C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și

executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C.

pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția

inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-au men

ținut în rest dispozițiile

sentinței.

A fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de partea v

ătămată

Ș.C., împotriva aceleiași sentințe.

S-a re

ținut că probele dosarului

administrate în etapa procesuală a apelului, respectiv declarațiile

inculpatului și

suplimentul raportului de

expertiză medico-legală nu au conturat o

stare de fapt diferită decât

cea reținută prin sentința penală nr. 350 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului

Argeș, însă trebuie precizate unele nuanțări în ce privește descrierea faptei

ce formează obiectul acuzării.

Astfel, situa

ția de fapt ce trebuie

reținută în raport de

ansamblul

probatoriului administrat este aceea că, în seara zilei de

01 august

2008, în jurul orei 21,00, partea civilă Ș.C., după ce a consumat băuturi

alcoolice într-un bar, a observat că sacoșa cu alimente, ce a lăsat-o afară pe portbagajul

din fața bicicletei sale, i-a dispărut. Iritat de cele întâmplate, bănuind că

persoanele din anturajul inculpatului i-au furat sacoșa, i-a ajuns din urmă cu

bicicleta reproșându-le acest lucru.

Pe fondul st

ării de tensiune creată, pe

de o parte de victimă, care era supărată de dispariția sacoșei și de cealaltă

parte, de persoanele din grupul inculpatului care erau indignate de acuzațiile

aduse de victimă, a avut loc o încăierare, în timpul căreia Ș.C. a lovit cu o

ulucă ruptă din gard pe martorul Ț.I., iar inculpatul, la rândul său, I-a lovit

pe partea vătămată tot cu uluca în zona capului, acesta din urmă pierzându-și

cunoștința.

Totodat

ă, martorul G.V.I.,

cumnatul victimei a sărit în apărarea lui Ș.C., lovindu-l la rândul său pe

inculpat.

Toate aceste

împrejurări au fost

stabilite pe baza declarației părții civile, a martorilor, probe coroborate cu

declarația

dat

ă de inculpat cu prilejul

judecării apelului, în care acesta recunoaște incidentul avut cu victima Ș.C.

la data de 01 august 2008.

Criticile referitoare la

schimbarea

încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art.

20 C. pen. rap. la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev.

de art. 182 C. pen. nu sunt fondate. O relevanță

deosebită

sub acest aspect o are și suplimentul de expertiză

medico-legală

din 02 mai 2011 efectuat,

care a confirmat faptul că leziunile

traumatice suferite de partea

vătămată i-au pus acesteia viața în primejdie.

Din modul

în care inculpatul, a

acționat rezultă că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului

victimei, intenția de a ucide, fiind redată de leziunile grave de la nivelul

craniului.

Aceste

leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri

dure, eviden

țiază faptul că violența inculpatului

a vizat zone vitale ale corpului victimei (cap, torace), au avut caracter de

repetabilitate, expertiza referindu-se la loviri în zona toracică și craniană,

cât și o intensitate deosebită, aspecte esențiale care exclud apărarea

inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în art. 182 C.

pen.

Din modul

în care a acționat

inculpatul rezultă că acesta a avut reprezentarea faptei sale, respectiv că a

avut intenția de a ucide victima acționând prin folosirea unui obiect

contondent, apt să producă moartea, prin zona vitală afectată prin lovire (

craniu).

Referitor

la circumstan

ța atenuantă prevăzută în art. 73

lit. b) C. pen.

Potrivit acestui text,

constituie circumstan

ță

atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă.

Din

împrejurările

comiterii faptei și din comportamentul

victimei și al inculpatului, rezultă

că acesta din urmă a fost inițial ținta unui atac al părții vătămate, ambele

părți fiind în stare de ebrietate. Partea vătămată a recurs la insulte și

violențe supărată fiind de sustragerea sacoșei cu alimente, iar inculpatul a

acționat

de asemenea violent nemulțumit de

acuzațiile de furt aduse.

Exist

ă astfel, circumstanțe de

fapt care, deși nu pot constitui, așa cum a susținut apărătorul inculpatului,

argumente

pentru

re

ținerea

stării de legitimă apărare, pot fi valorificate ca și stare de provocare

conform art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea re

ține, în raport de probele

administrate, că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei

puternice tulburări și emoții determinate de acțiunea violentă a victimei, care

i-a insultat pe cei din grupul inculpatului și chiar a lovit cu uluca în zona

capului pe unul dintre ei ( martorul T.I.), fapt ce a determinat riposta

inculpatului N.I.

De altfel, chiar instan

ța de fond a reținut ca

stare de

fapt,

c

ă discuțiile

au degenerat în acte de violență fizică, persoanele prezente rupând uluci și

amenințându-se reciproc, iar în această busculadă creată a fost lovită partea

vătămată Ș.C. cu uluca în zona capului de către inculpatul aflat în starea de

tulburare prevăzută de textul de lege mai sus menționat.

Martorul T.I. (f.52 d.u.p.)

a precizat c

ă

partea vătămată Ș.C. era băut în seara accidentului și pe acest fond, supărat

fiind că sacoșa în care avea pulpe de pui dispăruse de pe bicicletă, i-a

reproșat acest fapt atât lui, cât și celorlalte persoane prezente printre care

inculpatul N.I., L.l. și l.L., pe acesta din urmă intenționând să-l lovească cu

o ulucă. A reușit însă să-l lovească pe T.I., iar cumnatul victimei G.V. I-a

lovit cu pumnul în față pe inculpat.

În această împrejurare,

inculpatul N.I. a lovit pe victimă cu uluca în cap, motiv pentru care curtea

reține ca dovedită starea de provocare în care se afla acesta în momentul

comiterii infracțiunii.

Re

ținând, circumstanțele atenuante

referitoare la comportarea sinceră în cursul procesului a inculpatului, prev de

art. 74 lit. c) C. pen., precum și circumstanța atenuantă legală prevăzută de

art. 73 lit. b) C. pen., devin incidente prevederile art. 76 C. pen., pedeapsa

putând fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, fapt pentru care

curtea va reduce corespunzător pedeapsa de la 7 ani și 6 luni la 4 ani

închisoare.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a acestei pedepse, se constată că inculpatul are un

comportament pozitiv în familie și societate, regretă săvârșirea faptei,

existând astfel suficiente date în sensul că scopul pedepsei poate fi atins și

fără executarea în detenție a acesteia, pronunțarea condamnării constituind un

avertisment suficient, astfel încât inculpatul să nu mai săvârșească și alte

infracțiuni.

În ceea ce privește latura

civilă a cauzei, curtea de apel constată că în cauză s-a reținut starea de

provocare săvârșită de

partea

v

ătămată și

oricum o majorare a despăgubirilor civile nu se poate realiza în mod legal câtă

vreme părții civile i s-a acordat atât cât a cerut în prima instanță în temeiul

principiului disponibilității procesuale, motiv pentru care se va respinge ca

nefondat apelul declarat de partea civilă Ș.C.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, partea vătămată S.C.

și inculpatul N.I.

Parchetul a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc.

pen., susținând că în mod greșit s-a reținut că

inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de provocare și solicitând

majorarea

cuantumului pedepsei și menținerea modalității de executare instituită de

instanța de fond.

Partea v

ătămată S.C. a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. atât cu privire la latura penală (solicitând menținerea hotărârii

instanței de fond), cât și cu privire la latura civilă (solicitând majorarea

daunelor morale la 50.000 de lei).

Inculpatul N.I. a invocat

oral cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

și 18 C. proc. pen., însă

nu a criticat decât încadrarea juridică a faptei săvârșite, solicitând

schimbarea acesteia în infracțiunea prev. de art. 182 C.

pen.

Examin

ând hotărârea atacată prin

prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se

încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen., Curtea

reține următoarele:

În ce

privește încadrarea juridică, Curtea constată că în mod

corect s-a apreciat de

către instanța de apel că fapta inculpatului de a lovi într-un loc public

victima cu o ulucă în zona capului,

având

drept consecință producerea unor leziuni care i-au pus viața

în

primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat sub forma tentativei, astfel încât critica inculpatului este

nefondată.

Zona corpului vizat

ă de lovitura aplicată,

intensitatea acesteia, ca și aptitudinea obiectului vulnerant de a produce

decesul victimei, reprezintă criterii în raport de

care se delimitează

vătămarea corporală gravă de tentativa de omor, stabilindu-se

astfel forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat.

Or,

prin aplicarea unei lovituri cu o uluc

ă în zona capului, atât

de puternică încât i-a

produs victimei un traumatism cranio-cerebral grav (fractură cu înfundare

fronto-temporo-parietală și hemoragie cerebrală) ce a necesitat o intervenție

chirurgicală de urgență și i-a pus în primejdie viața acesteia, inculpatul a

prevăzut

rezultatul letal al faptei sale,

pe care I-a acceptat, chiar dacă nu I-a

urm

ărit, ceea ce înseamnă că acționat cu

intenția (indirectă) de a ucide, iar nu de a produce doar o vătămare corporală

părții vătămate.

În ce

privește individualizarea pedepsei, Curtea constată mai

întâi că în mod greșit s-a

reținut că inculpatul ar fi săvârșit fapta în stare de provocare.

În acest sens, Curtea

reține că din punctul de vedere al legiuitorului nu orice conduită a părții

vătămate este aptă să determine o puternică tulburare sau emoție făptuitorului

și, prin aceasta, să atenueze răspunderea sa penală; dimpotrivă, actul de

provocare trebuie să aibe o anumită gravitate obiectivă, care să poată

fundamenta aprecierea că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei

tulburări produse de acest act.

Pe de

alt

ă parte, provocarea trebuie stabilită în relația directă

victimă-făptuitor, neputându-se

recunoaște un efect atenuant pentru inculpat, conduitei victimei în raport cu

alte persoane.

Or,

în speță, din probele

administrate rezultă că între partea vătămată și persoanele din grupul

inculpatului a avut loc premergător actului de violență săvârșit de acesta, o

altercație, determinată de acuzele victimei în sensul că respectivele persoane

i-ar fi sustras o sacoșă cu produse alimentare.

Acuzele, insultele

și chiar actele de violență

ale victimei față de persoanele care-l însoțeau pe inculpat, nu se circumscriu

însă unui act de provocare, în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen. și nu

justificau conduita agresivă a inculpatului în raport cu victima.

Prin urmare, gre

șit instanța de apel a

reținut în favoarea inculpatului această circumstanță atenuantă legală, astfel

încât critica Parchetului și a părții vătămate este fondată.

Întemeiată

este și cealaltă critică, ce vizează modalitatea de

executare a pedepsei aplicate

inculpatului.

În acest sens, Curtea

constată că instanța de apel a făcut abstracție de gradul de pericol social

concret deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat, de urmările acesteia

( leziunile grave produse victimei necesitând 105 zile îngrijiri medicale)

absolutizând în mod nejustificat lipsa antecedentelor penale ale inculpatului

și conduita sa procesuală, cu consecința aplicării unui tratament sancționator

inadecvat, atât din perspectiva cuantumului, cât și a modalității de executare

a pedepsei.

Curtea apreciaz

ă astfel că o pedeapsă

egală cu minimul special, cu executare în regim de detenție, răspunde

necesităților de constrângere și reeducare avute în vedere în art. 52 C. pen.,

astfel încât și sub acest aspect hotărârea instanței de apel se impune a fi

reformată.

În fine, în ce privește

cuantumul daunelor morale, Curtea constată că stabilirea acestora este

rezultatul unui proces de apreciere, ce nu poate fi cenzurat în recurs prin

niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel încât criticile părții vătămate nu pot forma obiectul analizei în această

fază procesuală.

Pentru aceste considerente

și în limitele arătate,

recursurile Parchetului și părții vătămate sunt întemeiate și vor fi admise, cu

consecința casării deciziei și menținerii hotărârii instanței de fond. conform

art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul inculpatului.

V

ăzând

și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe l

ângă

Curtea de Apel Pitești și de recurenta parte vătămată S.C.

împotriva deciziei penale nr. 62/A din 7 iunie

2011 a Curții

de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori

și de Familie.

Caseaz

ă decizia penală atacată și

menține sentința penală

nr. 350 din 18

noiembrie 2011 a Tribunalului Argeș.

Respinge recursul declarat

de recurentul intimat inculpat N.I.

împotriva aceleiași decizii.

Oblig

ă

recurentul intimat inculpat la plata sumei de 600 lei cu

titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitiv

ă.

Pronun

țată

în ședință publică, azi 22 martie 2012.