ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2088/2014

Decizia nr. 2088/2014

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 102 din 14 iunie 2013, Tribunalul Călărași, secția penală, a dispus următoarele:

A respins cererea formulată de către inculpat (prin apărător), în baza art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 14 C. proc. pen., a admis, în parte, cererile de acordare a despăgubirilor civile și a daunelor morale formulate de către părțile civile B. și C. A obligat pe inculpat să plătească părții civile B. suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile și suma de 70.000 lei, cu titlu de daune morale și suma de 15.000 lei părții civile C., cu titlu de despăgubiri civile și suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 303 din Legea 95/2006, a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Călărași suma de 535,33 lei și părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Dr. Bagdasar Arseni" București suma de 2.713,80 lei, cu titlu de cheltuieli cu spitalizarea părților civile B. și C.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpat, a contravalorii unui băț din lemn corp delict, respectiv suma de 20 lei.

A făcut aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, de la rămânerea definitivă a acestei sentințe.

A obligat pe inculpat la plata sumei de 850 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părții civile C. suma de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare și părții civile B. suma de 1.240 lei, cu același titlu.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 23 aprilie 2013 a fost trimis în judecată inc. A., pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., faptă comisă pe raza com. Modelu, jud. Călărași.

În cuprinsul actului de inculpare s-a reținut că, la data de 2 mai 2013, IPJ Călărași a declinat Dosarul penal nr. x/P/2012 privind pe numitul A., în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, constând în aceea că, la data de 22 aprilie 2012, i-a lovit cu un obiect contondent în cap pe părțile vătămate C. și B.

Prin procesul-verbal din data de 22 aprilie 2012, organele de poliție din cadrul Secției nr. 1 de Poliție Rurală Dichiseni au fost sesizate cu privire la faptul că în aceeași zi, ora 16,05, în satul Tonea, com. Modelu, a avut loc un eveniment rutier, iar cei implicați în acest eveniment s-au lut la bătaie.

Agentul D. a consemnat în acest proces-verbal că cele sesizate s-au confirmat în urma deplasării sale la fața locului, în sensul că în curtea imobilului numitului A., de 41 de ani, din satul Tonea, a pătruns un autoturism de culoare neagră cu nr. de înmatriculare X, care a avariat porțile metalice prin care se făcea accesul cu mașina. La volanul autoturismului s-a aflat numitul B., care a fost identificat în curtea locuinței numitului A., găsit de organele de poliție în stare de inconștiență. În stradă, primind ajutor de la un echipaj SMURD se afla tatăl lui B., numitul C. Ambii au fost agresați de numitul A.

Urmare acestei sesizări, între orele 16,30 - 18,15, o echipă formată din subinspectorul E., agent șef adjunct F. și agent G., în prezența martorilor asistenți H. și I., au efectuat cercetarea la fața locului, împrejurare în care au constatat următoarele:

La sosirea organelor de poliție, în dreptul locuinței numitului A. se aflau doua autospeciale, din care una aparținând SMURD Călărași, iar cealaltă Serviciului de Ambulanță Călărași, cadrele medicale acordau îngrijiri medicale unui număr de două persoane de sex bărbătesc, care au fost ulterior identificate ca fiind C., persoană care se afla în stradă și B., persoană ce se afla în curtea locuinței numitului A. și care a condus autoturismul de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare X. Cele două victime au fost transportate la Spitalul Județean Călărași - Secția Unitate de Primiri Urgențe. În dreptul porților mari de acces găsite deschise, în interiorul curții a fost găsit autoturismul de culoare neagră cu nr. de înmatriculare X, ce se afla poziționat cu partea din față în interiorul curții locuinței numitului A., prezentând următoarele avarii - bară față dreapta îndoită, parbriz fisurat în dreptul oglinzii retrovizoare, ușa stângă față zgâriată în dreptul mânerului, poarta de acces auto prezenta urme de distrugere, iar propteaua ce asigura mecanismul de închidere se afla sub autovehicul, fiind torsionată. În urma impactului cu cele două porți, tăblița cu nr. de înmatriculare din partea din față s-a desprins, fiind găsită sub autoturism. Nu s-au evidențiat urme de frânare și pete de sânge. Extinzându-se cercetările în afara locuinței, la o distanță de aprox. 3 metri de poarta mare de acces, s-a observat o pată de aprox. 30/30 centimetri, de culoare brun roșcat, ce părea a fi de sânge.

Din declarația numitului A. a rezultat că în după amiaza zilei de 22 aprilie 2012, în jurul orelor 15,30, în timp ce se afla în locuință cu fiul său, J., a auzit o bubuitură puternică ce venea de pe stradă, au ieșit afară și a constatat că vecinul său, B. a pătruns cu auto proprietate personală prin porțile metalice de acces, închise și asigurate, în curtea locuinței sale. Cerându-i explicații acestuia și observând că B. se afla sub influența băuturilor alcoolice, în sprijinul acestuia la poartă a venit și tatăl său, C., înarmat cu un băț, ce avea la unul din capete o verigă metalică. A. l-a deposedat pe acesta din urmă de acest băț, după care i-a aplicat lui C. 2 - 3 lovituri în zona capului și a corpului, după care a revenit în curtea locuinței sale și cu același băț l-a lovit de mai multe ori în zona corpului și a capului pe B.

Părțile vătămate B. și C. au declarat că A. le-a lovit, respectiv pe B. în zona capului, cu un băț metalic striat, timp în care victima menționată și-a acoperit capul cu ambele mâini, iar pe C. l-a lovit cu un băț în spate și în cap, ambele victime având leziuni atestate de către Serviciul de Medicină Legală Călărași și INML București, care au conchis, în urma examinării celor două victime, că C. a suferit leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, în urma traumatismului cranio-cerebral și facial din 22 aprilie 2012 și în care acesta a fost lovit cu un corp dur. În ceea ce-l privește pe B., Raportul INML avizat de către Comisia de Avizare și Control a conchis în sensul că acesta prezintă leziuni meningo-cerebrale și fracturi antebraț bilateral, produse prin corp dur, pentru a căror vindecare au fost necesare 90 - 100 de zile de îngrijiri medicale.

Procesul-verbal de cercetare la fața locului, cuprinzând mențiunile precizate anterior a fost semnat fără obiecțiuni de către inculpat și de către martorii asistenți H. și I., iar organele de poliție au întocmit și o planșă cuprinzând fotografii judiciar-operative.

În declarația sa, partea civilă B. a precizat că, în ziua incidentului, se afla pe raza satului Tonea, com. Modelu, jud. Călărași și că a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 14,00 a încercat să întoarcă autoturismul proprietate pe strada C., în fața locuinței inculpatului, cu care partea civilă menționată este vecină, manevră care, însă, nu i-a reușit, împrejurare în care a atins una dintre porțile locuinței inculpatului, poartă care s-a deschis, iar partea din dreapta față a mașinii a lovit zidul din beton din exteriorul curții. Autoturismul părții civile B. a pătruns în curtea inculpatului (deși acesta nu a recunoscut acest fapt, probele administrate nu i-au susținut teza pe care a încercat să o acrediteze), menționata parte civilă arătând că "am deschis portiera autoturismului, am pus piciorul stâng jos, încercând să cobor din mașină și, în acel moment, am fost lovit de către A., cu o rangă din fier striat în cap, mi-am acoperit capul cu mâinile și fierul respectiv a lovit, în cădere, și portiera stânga față care era deschisă, iar eu am căzut la pământ și mi-am pierdut cunoștința. Nu am avui niciodată vreun conflict cu A. sau cu familia acestuia.

Tatăl părții civile B., partea civilă C. a precizat că, la data incidentului, s-a aflat împreună cu fiul său la un magazin din sat și, când au ajuns în fața casei părții civile C., i-am cerut fiului meu să întoarcă autoturismul ca să-l parcheze în curtea mea, pentru că strada este una circulată. Am intrat în curte cu sacoșa de cumpărături și, văzând că fiul meu nu mai vine, am ieșit în stradă să văd ce se întâmplă. Am văzut autoturismul proptit în poarta lui A., poarta de acces era deschisă și, când m-am apropiat, l-am văzut pe B. întins cu fața în jos în curtea lui A. doar pe jumătate, lângă portiera șoferului, l-am văzut pe A. urcat cu picioarele pe spinarea lui B., iar pe J. l-am văzut lovindu-l cu picioarele în coaste pe fiul meu. A. era înarmat cu un băț sau o rangă. A. a venit către mine cu bățul în mână, de frică m-am întors cu spatele și m-am îndreptat către locuința mea și, când eram pe stradă, A. m-a ajuns din urmă și, din spate, m-a lovit cu bățul în cap, am căzut la pământ și nu mai știu ce s-a întâmplat.

Fiind audiat în prezența avocatului ales, inculpatul a negat că ar fi lovit pe B., susținând că leziunile acestuia ar fi fost produse prin cădere, iar cu privire la C., a susținut că l-a lovit pe acesta, însă a invocat legitima apărare, declarând următoarele: Am văzut când B. (intrat cu autoturismul în curtea inculpatului) încerca să coboare de la volan, scoțând din mașina sa o țeavă de aluminiu cu care, încercând să o scoată, a lovit parbrizul din interior. În acest timp a apărut C., care era înarmat cu un băț și a încercat să-l lovească pe fiul meu, J., iar fiul meu ținea cu mâinile de poartă și o împingea, ca să-l scoată din curte pe C. L-am văzut pe B. scoțând țeava din mașină și încercând să-l lovească pe fiul meu, însă B. s-a împiedicat de bara rectangulară care era fixată în ciment și folosită la susținerea porților de acces și a căzut pe beton, lovindu-se la cap. După ce a căzut la pământ, am mers la B. și i-am luat țeava din mână, mai precis de lângă el și m-am îndreptat către C. ca să-l salvez pe fiul meu de la agresiune. Menționez că nu l-am lovit deloc pe B. și nu știu cum s-au produs leziunile acestuia menționate în actul medico-legal, probabil că prin cădere. În timp ce C. lovea cu bățul către fiul meu, eu l-am lovit cu țeava în cap, aflându-se față în față. L-am lovit o singură dată în cap pe C. După ce l-am lovit, C. s-a întors cu spatele și a încercat să fugă, însă după câțiva metri s-a împiedicat și a căzut pe stradă, cu fața în jos.

Declarațiile inculpatului au fost contrazise, în faza procesuală a urmăririi penale de martorii K., L., M., N. și O., martori oculari la incident.

Rapoartele medico-legale efectuate atât de către SML Călărași, cât și de către INML București, au evidențiat faptul că, în ceea ce o privește pe partea civilă B., leziunile au fost produse la data de 22 aprilie 2012 prin lovire cu un corp dur, necesitând, pentru vindecare, 90 - 100 de zile și nepunându-i-se viața în primejdie, iar leziunile părții civile C. au fost produse cu un corp dur, posibil la 22 aprilie 2012, acestea necesitând, pentru vindecare, 35 - 40 de zile și nepunându-i-se viața în primejdie.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2587/A1/278 întocmit la data de 6 septembrie 2012 de către SML Călărași a conchis în sensul că A. a avut discernământul faptelor sale păstrat în. momentele comiterii infracțiunii, având capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale păstrată.

În cuprinsul actului de inculpare s-a reținut că, inculpatul, deși a pretins că fiul său J. ar fi fost atacat de către părțile civile B. și C., legitima apărare nu-și găsește suport în probatoriile administrate în cauză.

Astfel, martorii oculari au relatat că B. a coborât neînarmat din autoturism și a căzut în șezut în curtea inculpatului, actele medicale consemnând că acesta se afla într-o stare de intoxicație etilică acută. De asemenea, martorii au precizat că, deși C. a pornit înarmat cu un băț spre curtea lui A., la vederea acestuia s-a întors cu spatele și a încercat să fugă, fiind ajuns din urmă de către inculpat și lovit în cap. Având în vedere declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală, care au precizat că J. nici nu s-a aflat pe stradă în timpul conflictului, s-a observat că apărarea inculpatului în sensul că l-ar fi lovit pe C. pentru a-l salva pe fiul său de la agresiunea este de circumstanță, nefiind incidente prevederile art. 44 C. pen.

De asemenea, prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, întrucât acesta nu a exercitat violențe asupra părților civile B. și C.

Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călărași la data de 23 aprilie 2013 și, la data de 9 mai 2013 partea vătămată B. a depus cerere prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 lei reprezentând daune morale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale. În motivarea cererii s-a arătat că daunele morale reprezintă o compensație a durerii îndurate ca urmare a agresiunii comise și a consecințelor acestor acte de lovire, dat fiind că, deși angajat, partea civilă nu a putut lucra în perioada aprilie-septembrie 2012, timp în care a suferit două intervenții chirurgicale la ambele antebrațe, urmând să se mai supună altor două, pentru îndepărtarea tijelor metalice. De asemenea, urmare agresiunilor din zona capului, unde s-au produs leziuni prin intermediul unei răngi, B. s-a supus unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea cheagurilor de sânge formate la nivel cranian, operațiune care a lăsat sechele și în prezent. Din perspectiva daunelor materiale, partea civilă B. a arătat că suma solicitată cu acest titlu reprezintă contravaloarea drumurilor efectuate la unități spitalicești din București și Călărași, contravaloarea tratamentului medicamentos, plata personalului medical, alimentație specială și însoțitor, întrucât partea civilă menționată s-a aflat în comă o perioadă îndelungată de timp.

Partea vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.00 lei, cu titlu de daune morale cauzate de suferințele produse urmare agresiunii, gravitatea acesteia fiind determinată de numărul de îngrijiri medicale, cât și de consecințele loviturilor primite, în prezent partea civilă menționată având încă dureri în zona capului și amețeli, starea sa fizică fiind încă influențată de condițiile meteo. Din punctul de vedere al daunelor materiale, partea civilă C. a solicitat suma de 15.000 lei, suma reprezentând cheltuielile ocazionate de deplasările la spitale din București și Călărași cu șofer plătit, partea civilă neputând conduce un autoturism 4 luni după incident Această ultimă sumă a fost cheltuită și cu tratamentele medicamentoase, plata personalului medical, beneficiu nerealizat reprezentat de imposibilitatea efectuării transporturilor cu diverse mărfuri de către partea civilă C., care deține un autovehicul proprietate, staționarea acestuia ajungând la 250 lei/zi pentru o perioadă de 3 luni cu 22 de zile lucrătoare.

În ședința publică din 9 mai 2013, audiat fiind de către instanță, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii deduse judecății, afirmând că atunci când a pătruns cu mașina în curtea casei sale, partea vătămată B. a vrut să-l lovească pe fiul inculpatului cu o bară care se afla între scaunele din față ale autoturismului părții vătămate menționate, dar nu a reușit să facă acest lucru, căzând în afara mașinii. Partea vătămată C. a venit lângă autoturism înarmat cu un băț, cu care l-a lovit pe fiul inculpatului, în zona brațelor și a umărului. Inculpatul a recunoscut doar că l-a lovit pe C. o singură dată, atunci când acesta se afla în curtea inculpatului, în acele momente acesta din urmă fiind lovit, concomitent, de către partea vătămată menționată.

Inculpatul a mai relatat aspecte care configurează o relație tensionată dintre fiul inculpatului și partea vătămată C., generată de câinii ciobănești ai acestuia din urmă, care stau pe stradă și împiedică traficul normal al persoanelor din zonă.

Au fost audiați martorii K., O., N., M., L. și P., care au arătat că, în ziua incidentului, au văzut cum autoturismul proprietate al părții vătămate C. a pătruns în curtea locuinței inculpatului, după care l-au văzut pe inculpat lovindu-l pe partea vătămată B. cu o bară metalică în zona capului și pe corp, victima agresiunii încercând să se apere de lovituri ținând brațele în dreptul feței și capului. Această parte vătămată nu avea nimic în mâini și nici nu l-a lovit pe inculpat, cazând însă la pământ urmare a loviturilor primite. De asemenea, martorii au mai relatat că tatăl părții vătămate B., C., aflat în stare de ebrietate ca și fiul său, a venit spre curtea inculpatului înarmat cu un băț, dar nu a mai apucat să intre în curte, întrucât inculpatul a ieșit în stradă și, atunci când menționata, parte vătămată l-a văzut venind spre el înarmat cu un băț, s-a întors și a dorit să se îndepărteze de casa inculpatului, dar a fost ajuns din urmă de către acesta și lovit cu putere în zona spatelui și în cap, martorii arătând cum "au văzut țâșnind sângele acestuia din cap, după care C. a căzut la pământ."

Tribunalul, analizând probele administrate în ambele faze procesuale din perspectiva situației de fapt descrise în actul de inculpare și a încadrării juridice aferente acesteia, a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii cercetate, martorii și actele medico-legale aflate la dosar atestând împrejurarea că, fără a fi provocat de vreuna dintre părțile vătămate B. și C., inculpatul le-a lovit pe ambele cu un obiect contondent, apt să producă leziunile atestate medical, și în circumstanțele descrise în actul de inculpare, gravitatea acestor leziuni fiind configurată de cuantumul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea victimelor activității agresionale.

S-a observat că teza pe care inculpatul a dorit să o acrediteze, în sensul că partea vătămată B. i-a lovit fiul și că tocmai acest fapt a fost cel declanșator pentru agresarea părții vătămate C., nu a fost susținută prin niciuna dintre probele administrate, martorii audiați declarând că nu l-au văzut pe J. cu urme de lovituri pe față sau în orice regiune a corpului, după cum nu i-au văzut pe părțile vătămate B. și C. să-l lovească pe J. De altfel, s-a observat că la dosarul cauzei nu există niciun act medical care să ateste leziunile fiului inculpatului, după cum nu există nicio plângere adresată organelor de poliție din com. Modelu, care să aibă ca obiect agresarea lui J.

Vecinii inculpatului, audiați în dosar, au relatat că nu cunosc despre existența unui conflict preexistent între inculpat și membrii familiei T., așa cum a afirmat inculpatul și care să fi stat la baza modalității de desfășurare a incidentului deduse judecății.

Prin urmare, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului, care la data de 22 aprilie 2012, aflându-se în curtea locuinței sale din com. Modelu, sat Tonea, jud. Călărași, i-a aplicat părții vătămate B. multiple lovituri cu un obiect contondent în zona capului, producându-i traumatisme meningo-cerebrale și fracturi ale antebrațelor, vătămări ce au necesitat pentru vindecare 90 - 100 de zile de îngrijiri medicale și în aceeași împrejurare, în loc public, respectiv pe strada C. din satul Tonea, i-a aplicat părții vătămate C. multiple lovituri cu un obiect contondent în zona capului, producându-i acestuia traumatisme cranio-cerebrale și faciale, vătămări ce au necesitat pentru vindecare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. -art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății în art. 181 alin. (1) C. pen. rap. la art. 73 lit. b) C. pen., pentru partea vătămată C. și în art. 182 alin. (1) C. pen. rap. la art. 73 lit. b) C. pen., pentru partea vătămată B., dar această solicitare a fost respinsă, motivat de faptul că probele administrate în ambele faze procesuale atestă lipsa oricărei provocări din partea celor două părți vătămate menționate anterior, acestea neexercitând asupra inculpatului sau a fiului său vreun act agresional, de natură a justifica loviturile pe care le-au primit de la inculpat, cu un corp contondent și cu o intensitate deosebită, așa cum dovedește cuantumul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării acestora.

Din perspectiva celor două încadrări juridice, art. 181 alin. (1) și art. 182 alin. (1) C. pen., tribunalul a constatat că acestea sunt contrazise de configurația activității infracționale, respectiv de zonele în care inculpatul a lovit cele două părți. vătămate, zone de importanță vitală, precum capul, gâtul, spatele și brațele, preponderente fiind loviturile din zona capului la ambele părți vătămate, fiind evident că inculpatul putea și trebuia să prevadă că intensitatea loviturilor, obiectul cu care a lovit și organul vizat pot produce efectul letal, efect înlăturat de intervenția medicală rapidă și promptă la locul incidentului.

S-a remarcat că zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părților vătămate pot fi configurate condițiilor necesare și suficiente pentru existența elementelor constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 181 alin. (1) și 182 alin. (1) C. pen., numai că acestea, singure, nu pot stabili menționatele încadrări juridice în lipsa unei analize exhaustive a modului în care s-au desfășurat actele agresionale asupra celor două părți vătămate, în acest sens fiind determinante zona asupra căreia s-a acționat, obiectul cu care s-a lovit, numărul și intensitatea loviturilor, precum și starea de ebrietate a părților vătămate, stare atestată prin declarațiile acestora și ale martorilor, stare ce a împiedicat posibilitatea lor de a se apăra corespunzător, pentru diminuarea efectelor activității infracționale.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere, pe lângă gravitatea deosebită a infracțiunii cercetate, faptul că inculpatul este lipsit de antecedente penale, are un copil în întreținere și suferă de o boală cronică care, chiar dacă nu i-a afectat discernământul la data comiterii faptei cercetate, totuși i-a influențat decisiv capacitatea acestuia de a raționa și de a acționa în condiții de stres. Ilustrativ, în acest sens, s-a reținut faptul că, deși a realizat că ambele părți vătămate se aflau în avansată stare de ebrietate, stare care a generat pătrunderea intempestivă a părții vătămate B. cu autoturismul în curtea inculpatului, totuși acesta din urmă a apreciat, total eronat, că aceștia pot prezenta un real pericol pentru el și familia sa și a acționat disproporționat și excesiv față de rezultatul manevrei ratate, cu autoturismul, pe care a făcut-o partea vătămată B. Prin urmare, s-a apreciat că nu se impune orientarea pedepsei către maximul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, așa cum a solicitat reprezentata Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, ci către minimul special cu executare în regim de detenție, pentru a se putea realiza scopul punitiv și educativ al pedepsei.

Pe latura civilă a cauzei, tribunalul a admis, în parte, cererile formulate către B. și C., în baza art. 14 C. proc. pen., dispunând acordarea cuantumului daunelor materiale doar în măsura în care ele au fost dovedite prin probele administrate - acte și martori.

Din perspectiva daunelor morale, tribunalul a constatat că valoarea acestora, așa cum a fost solicitată de către părțile vătămate este excesivă, instanța de fond reținând suferințele fizice și psihice incontestabile ale acestora ulterioare activității infracționale, împrejurarea că ambele victime nu au putut să-și exercite activitățile profesionale o perioadă îndelungată (partea vătămată B. aflându-se mult timp în comă), că nu au putut realiza venituri, că au, și în prezent, manifestări psiho-somatice determinate de agresiunea exercitată asupra lor și că sechelele respectivei agresiuni sunt prezente, la ambele părți vătămate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul A., cauza, fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 23 iulie 2013, sub nr. x/116/2013.

Motivele de apel formulate în scris de Parchet și susținute oral, cu ocazia dezbaterilor, de reprezentantul său, au vizat netemeinicia sentinței penale sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse orientate spre maxim, urmând a se avea în vedere gravitatea deosebită a faptelor și periculozitatea extremă a inculpatului.

Prin apelul declarat și susținut oral, prin avocat, inculpatul A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru fapta săvârșită asupra părții vătămate C. și în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., pentru fapta săvârșită asupra părții vătămate B. și aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de legea penală, apreciind că din probele administrate în cauză nu rezultă existența indiciilor de suprimare a vieții victimelor sau faptul că ar fi existat acest rezultat.

De asemenea, a apreciat că din toate probele administrate în cauză nu se poate trage concluzia că a avut intenția să suprime viața părților vătămate, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. d) C. pen.

Pe latură civilă, a arătat că nu este de acord să achite aceste daune atâta timp cât partea vătămată B. nu avea dreptul legal să conducă acel autoturism, întrucât consumase alcool.

În ceea ce privește daunele morale, a arătat că acele suferințe au fost cauzate de loviturile produse în urma atitudinii imorale a părților vătămate.

Prin Decizia penală nr. 333/A din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 102 din data de 14 iunie 2013 a Tribunalului Călărași, pronunțată în Dosarul nr. x/2013.

A obligat apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat și la 600 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

În fapt, în esență, Curtea a reținut că la data de 22 aprilie 2012, partea vătămată B. a pătruns în curtea imobilului inculpatului A., de 41 de ani, din satul Tonea, str. C. nr. 3, cu un autoturism de culoare neagră cu nr. de înmatriculare X, care a avariat porțile metalice prin care se făcea accesul cu mașina.

Imediat, inculpatul A. s-a deplasat către partea vătămată (aflată în stare de ebrietate) care coborâse din autoturism și i-a aplicat mai multe lovituri cu un corp contondent (țeava metalică) în zona capului și a corpului, victima căzând în stare de inconștientă.

La fața locului a apărut și partea vătămată C. (tatăl celeilalte părți vătămate) care era înarmată cu un băț; observându-l pe inculpat, C. s-a întors și a încercat să părăsească zona, însă a fost urmărit și lovit, o singură dată, în zona capului de către inculpat cu țeava metalică. Și C. a căzut în stare de inconștiență.

Din rapoartele medico-legale efectuate atât de către SML Călărași, cât și de către INML București, a rezultat că, în ceea ce o privește pe partea civilă B., leziunile au fost produse la data de 22 aprilie 2012 prin lovire cu un corp dur, necesitând, pentru vindecare, 90 - 100 de zile și nepunându-i-se viața în primejdie, iar leziunile părții civile C. au fost produse cu un corp dur, posibil la 22 aprilie 2012, acestea necesitând, pentru vindecare, 35 - 40 de zile și nepunându-i-se viața în primejdie.

Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața primei instanțe, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând în esență că a fost provocat de către partea vătămată B. și s-a aflat în stare de legitimă apărare raportat la partea vătămată B.; astfel, inculpatul a relatat că ambele părți vătămate ar fi încercat să-i lovească fiul, astfel încât a acționat pentru îndepărtarea pericolului creat pentru integritatea corporală a acestuia, iar C. ar fi încercat să-l lovească folosind bățul pe care îl avea asupra sa. Cu privire la partea vătămată B., inculpatul a mai arătat și că nu l-ar fi lovit deloc, arătând că leziunile au fost provocate probabil în urma accidentului ușor provocat de acesta.

Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu nicio altă împrejurare ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, în mod corect prima instanță apreciind că nu exprimă adevărul.

Astfel, din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor K., O., N., M., L. și P. rezultă cu claritate că inculpatul nu a fost provocat în niciun mod de părțile vătămate, niciuna dintre acestea nefiind agresivă față de inculpat ori copilul acestuia. Dimpotrivă, inculpatul a reacționat prompt împotriva părții civile B., precum și împotriva celeilalte victime, fără ca vreunul dintre aceștia să facă vreun gest agresiv împotriva inculpatului ori membrilor familiei acestuia. În același sens, Curtea a reținut că împrejurarea că victima B. a pătruns cu autoturismul în curtea inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind un atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen. ori o acțiune provocatoare, în condițiile în care partea vătămată a pătruns fără intenție în curtea imobilului inculpatului, conducând un autoturism, în stare de ebrietate, pe care l-a scăpat de sub control.

Din mijloacele de probă sus-menționate, a rezultat că inculpatul a lovit ambele părți vătămate, folosind o țeava metalică, aplicând mai multe lovituri părții vătămate B.

Un alt aspect învederat de către inculpat și care nu are suport probator este acela că între el și părțile civile ar fi existat un conflict ivit anterior; nici părțile vătămate, și niciunul dintre martori nu atestă preexistența unui asemenea conflict.

Faptele inculpatului A., descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite din infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav în infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru fapta săvârșită asupra pârtii vătămate C. și în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen. cu privire la partea vătămată B., întrucât nu ar fi avut intenția să ucidă victimele.

În mod corect prima instanță a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat.

La rândul său, Curtea a apreciat că inculpatul a avut intenția să ucidă părțile vătămate, ținând seama de mai mulți factori. Astfel, inculpatul a folosit un obiect vulnerant cu potențial tanato-generator ridicat, respectiv o țeavă metalică. Totodată, loviturile aplicate celor două părți vătămate (mai multe lovituri în cazul părții vătămate B.) au vizat cu predilecție zona capului victimelor, o zonă vulnerabilă a corpului uman; astfel, o singură lovitură aplicată suficient de puternic în zona capului unei persoane, cu un obiect contondent, este de multe ori suficientă pentru a suprima viața respectivei persoane. Curtea a constatat, raportat și la ultima împrejurare reținută, că inculpatul a aplicat lovituri cu intensitate mare celor două victime, repetând acțiunea agresivă în cazul părții vătămate B., provocându-le acestora leziuni ce au necesitat un număr ridicat de îngrijiri medicale pentru vindecare; în acest sens, Curtea a reținut că nu are relevanță împrejurarea că leziunile nu au pus în primejdie viața victimelor, acest rezultat fiind o împrejurare ce ține de hazard și de rezistența fizică proprie victimelor, precum și de faptul că au primit îngrijiri medicale prompte chiar la fața locului.

Toate aceste aspecte au relevat intenția directă a inculpatului de a suprima viața victimelor, prevăzând și urmărind producerea acestui rezultat prin acțiunile sale, iar nu acela de a vătăma corporal părțile vătămate.

În mod corect s-a reținut și că inculpatul a acționat în public, raportat la victima C., faptele sale fiind comise și în condițiile art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv asupra a două persoane. Prin voința legiuitorului aceste fapte reprezentând o infracțiune unică, în cazul concret rămasă în fază de tentativă.

Totodată, din raportul de expertiză psihiatrică aflat la dosarul de urmărire penală a rezultat cu claritate că inculpatul a avut discernământul faptelor păstrat în momentul comiterii infracțiunii, având capacitatea critică a conținutului și consecințelor faptelor sale păstrată.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, nu au fost fondate nici criticile parchetului, însă nici criticile inculpatului.

Astfel, Curtea a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare, stabilită de prima instanță, este aptă să asigure atingerea scopului pedepsei, prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, constituind un interval de timp optim pentru ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Curtea a avut în vedere gravitatea mare a faptelor comise de inculpat, respectiv tentativă la omor deosebit de grav, încercând să suprime viața a două persoane, acționând deosebit de violent fără a fi provocat ori agresat în vreun mod de către victime. Curtea a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul nu-și asumă săvârșirea faptelor și consecințele produse, prezentând variante nesusținute de probe, demonstrând că acesta minimalizează gravitatea faptelor sale, astfel încât este nevoie de o pedeapsă în cuantum corespunzător pentru a-și forma o atitudine corespunzătoare față de valoarea socială fundamentală care este viața omului.

Totuși, Curtea a avut vedere și că inculpatul nu are antecedente penale, precum și că acesta a săvârșit infracțiunea pe fondul unor probleme personale, starea sa emoțională fiind afectată la data respectivă.

Din toate aceste elemente, a rezultat că pedeapsa de 8 ani închisoare este necesară și suficientă în cauză, pedeapsă ce nu poate fi decât cu executare efectivă, față de cuantumul acesteia. În mod corect a aplicat prima instanță și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Sub aspectul laturii civile, criticile inculpatului au fost, de asemenea, nefondate.

Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, referitoare la faptă, prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția autorului prejudiciului.

În mod corect a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către B. și 15.000 lei către C., daune materiale. Astfel, părțile vătămate au efectuat diferite cheltuieli pentru achiziționarea unor medicamente necesare pentru tratarea leziunilor suferite, la acest prejudiciu adăugându-se și diminuarea veniturilor pe care le obțineau în mod curent (înscrisuri depuse la dosarul primei instanțe), sumele acordate fiind apte să acopere pagubele de ordin material suferite de părți.

Totodată, faptele inculpatului au fost de natură să creeze și daune nepatrimoniale fiecărei părți vătămate, având în vedere suferințele suportate de părți ca urmare a leziunilor provocate de inculpat, zilele de îngrijiri medicale necesare, afectarea vieții sociale, profesionale și familiale normale ale celor două victime. Prin urmare, în cauză se justifică acordarea către fiecare victimă a unei sume de bani pentru acoperirea daunelor morale suferite, cuantumul stabilit de prima instanță (70.000 lei către B., leziunile suferite de acesta necesitând un număr de 90 - 100 zile pentru vindecare, și 50.000 lei către C.) fiind necesar și suficient în acest sens.

Totodată, Curtea a mai reținut, față de criticile inculpatului, că nu prezintă importanță, în materia reparării pagubelor produse prin fapta delictuală a omului, starea financiară a autorului prejudiciului, principiul ce guvernează această materie fiind cel al reparării integrale a daunelor produse victimelor.

Curtea a mai constatat și, că inculpatul a fost obligat în mod temeinic și legal la plata către unitățile medicale a cheltuielilor de spitalizare pentru părțile vătămate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.

Inculpatul nu a depus la dosarul cauzei motivele de recurs în termenul prevăzut de dispozițiile C. proc. pen.

Prin concluziile orale susținute la termenul de judecată din data de 20 iunie 2014, prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din din tentativă la omor deosebit de grav în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru partea vătămată C. și în art. 182 C. pen., pentru partea vătămată B.

Totodată, a mai solicitat reținerea stării de provocare pentru inculpatul A.

Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 385

10

C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancțiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare, care potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Față de împrejurarea că, inculpatul A. a declarat recurs fără a depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va analiza calea de atac formulată de inculpat numai prin perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare ce pot fi analizate din oficiu de instanța de recurs.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanța de recurs este investită și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta și va determina pe de o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile speciale și Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 32 raportat la art. 188 Noul C. pen., art. 189 lit. f) C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. este de constatat că, sub aspect sancționator legea nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse, astfel că nu se impune aplicarea dispozițiilor Noului C. pen., legea penală mai favorabilă fiind C. pen. anterior.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuție, în lipsa constatării incidenței vreunui caz de casare de la art. 385

9

C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constată o deplină legalitate în formula sancționatorie propusă de instanțele ierarhic inferioare în funcție de dispozițiile legii penale vechi.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 333/A din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentul inculpat A. la plata sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatele părți civile C. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 333 A din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatele părți civile C. și B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV