ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 655/A din data de 14 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 533/A/05.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017, fiind obligat contestatorul la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, în esență, s-a reținut că prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 02.04.2019, sub nr. x/2019, persoana condamnată A. a formulat critici cu privire la Decizia penală nr. 533/A/05.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017, arătând că atât la Tribunalul Călărași, cât și la Curtea de Apel București a fost amendat de două ori și a fost dat afară din sala de ședință, respectiv că în mod greșit i-au fost respinse toate cererile formulate. A mai solicitat să fie condamnată B., care a avut doar calitatea de martor și să se majoreze pedeapsa aplicată inculpatului C., care a primit cea mai blândă pedeapsă. S-a mai arătat de către contestator că se impune reexaminarea sa medico-legală, ambulatoriu, la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni și supus controlului INML Mina Minovici București, întrucât de la data din 30.05.2016 - când a fost operat - are probleme grave de sănătate.

Contestația în anulare formulată nu a fost motivată în drept.

Analizând contestația în anulare formulată, prin prisma condițiilor de admisibilitate impuse de art. 426-428 C. proc. pen., Curtea de Apel București a reținut că prin Sentința penală nr. 107 din data de 24.10.2017, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., art. 375 alin. (1) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. - zis D.- la o pedeapsă principală de 3 ani și 6 luni închisoare.

A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Doctor Pompei Samarian" Călărași și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 331,82 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată A.

A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.660,52 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată A., plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului, către această parte civilă.

Prin aceeași sentință a fost admisă, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă A. și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând daune morale.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă A. privind obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere către minori, cum și a despăgubirilor materiale, în cuantum de 30.000 euro, ca nedovedite.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă A., iar prin Decizia penală nr. 533/A din 05.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de apelantul - parte civilă A. împotriva Sentinței penale nr. 107/24.10.2017 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Penală, a fost desființată, în parte, sentința penală atacată, doar sub aspectul daunelor morale, și rejudecând, a fost majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile la 20.000 euro, echivalent în RON la data plății, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prima instanță a reținut că prezenta contestație în anulare vizează anularea Deciziei penale nr. 533/A din 05.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017, solicitându-se majorarea pedepsei aplicate inculpatului C., condamnarea martorei B. și majorarea daunelor morale acordate contestatorului, nefiind indicat vreunul dintre cazurile de contestație în anulare reglementate de art. 426 C. proc. pen.

S-a menționat că potrivit prevederilor art. 426 C. proc. pen. se poate formula contestație în anulare:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Așadar, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, având ca scop repararea unor erori de procedură, nu de judecată, în corelație cu principiul securității juridice, care implică în mod necesar respectarea autorității de lucru judecat, așa încât nicio parte să nu poată solicita, în concret, prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, o nouă rejudecare a cauzei decât dacă acest lucru devine necesar ca urmare a unor circumstanțe având un caracter determinant.

O excepție de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe analizate în concret și care ar impune în mod obligatoriu reexaminarea cauzei, căile extraordinare de atac având în esență ca finalitate îndreptarea erorilor judiciare, iar nu simpla exprimare a unui punct de vedere cu privire la fondul cauzei, asupra acelorași chestiuni ce au făcut deja obiectul judecății, doar ca urmare a incidenței pur formale a unei cauze specifice.

Din dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că este admisibilă în principiu calea de atac a contestației în anulare numai dacă este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 426, precum și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Având în vedere împrejurările de fapt invocate de către contestator, Curtea de Apel București a constatat că acesta nu a indicat niciunul dintre cazurile reglementate de art. 426 C. proc. pen., ci prin criticile formulate urmărește, practic, reanalizarea unor aspecte ce au făcut deja obiectul analizei instanței de apel: reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului C., schimbarea calității procesuale a unuia dintre subiecții procesuali participanți la soluționarea cauzei penale și, respectiv, majorarea daunelor morale acordate contestatorului.

Astfel, s-a apreciat că toate împrejurările invocate de către contestator depășesc cadrul procesual de față, fiind aspecte ce nu pot fi valorificate prin promovarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare.

Așadar, s-a constatat că nu se invocă în mod real existența unui caz de contestație în anulare prevăzut de lege. În acest context, s-a reținut că procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege și având în vedere că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată strict în condițiile și pentru motivele prevăzute de lege, instanța, în baza art. 431 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de acesta.

Împotriva acestei soluții, contestatorul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 09.08.2019, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 27.09.2019, când reprezentantul parchetului a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, concluziile părților fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției puse în discuție vizând admisibilitatea căii de atac de față, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie Decizia penală nr. 655/A din data de 14 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 533/A/05.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017.

Așadar, prin decizia penală apelată, curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate de contestatorul parte civilă A., respingând în principiu cererea acestuia, în procedura admisibilității în principiu prevăzută de dispozițiile art. 431 C. proc. pen.

În cadrul acestor dispoziții cu caracter special care reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În același sens este și doctrina pronunțată în materie, atât după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, care a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare.

Mai mult, sub aceste aspecte, relevante sunt cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10/04/2015.

Se constată, așadar, că apelantului contestator A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulate formulată de acesta, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare. Astfel, prin promovarea acesteia, contestatorul a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Concluzionând, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de contestatorul A. este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 655/A din data de 14 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 655/A din data de 14 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2019.

Procesat de GGC - GV