ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 300 din data de 17 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și lit. b) C. pen. din 1968.

În baza art. 81 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executări pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.At.

A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă C.At. la plata sumelor de 24.129,93 euro, respectiv echivalentul în RON la data plății sumei și 6.099,98 RON, reprezentând daune materiale precum și a sumei de 200.000 RON, reprezentând daune morale.

A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni București la plata sumei de 1.745,30 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părții civile C.At.

A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă C.At. la plata sumei de 4.448,35 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.750 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și faza de judecată.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind suma de 67,12 onorariu traducător au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că la data de 21 februarie 2013 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 335/54/2013, Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 1049/P/2013 din data de 18 februarie 2013, privind pe inculpatul C.A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare, s-a reținut că la data de 22 decembrie 2010, orele 14:00, C.A. - cetățean italian, se deplasa la volanul autoturismului M cu numărul de înmatriculare B-XXXXX, pe DN 56 din direcția Craiova în direcția Calafat, ca pasager în autoturism, pe scaunul din dreapta față aflându-se partea vătămată C.At. Rulând cu o viteză peste limita legală, s-a angajat în depășirea autoturismului VWG cu numărul de înmatriculare BH...... - BP, fără să se asigure, și cum din sensul opus venea un autocamion - TIR, C.A. a încercat să revină pe banda sa de mers acroșând autoturismul din fața sa, marca OA, cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX, condus de partea vătămată R.S.P. care era angajat în depășire, pe care l-a proiectat în afara carosabilului, după care a intrat cu autoturismul într-un pom de pe marginea drumului, revenind pe carosabil în fața autovehiculului VWG condus de T.I., ce rula în aceeași direcție, cu care a intrat în coliziune. în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate R.S.P. care pentru vindecare a necesitat 16 - 18 zile îngrijire medicală, astfel cum rezultă din Certificatul medico-legal nr. 49/A2 din data de 10 ianuarie 2011, precum și a numiților R.C.Ș., C.At., T.I. I. și I.V.S.

În cursul cercetărilor penale, partea vătămată R.S.P. a formulat plângere penală împotriva învinuitului A.C., însă ulterior aceștia s-au împăcat, iar numitul R.C.Ș., deși a formulat plângere prealabilă, nu a solicitat o examinare medico-legală pentru determinarea numărului de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor suferite la 22 octombrie 2010.

Cât privește vătămările suferite de T.I. și I.V.S., aceștia au precizat că nu înțeleg să formuleze plângere prealabilă împotriva învinuitului C.A., refuzând examinarea medico-legală a leziunilor suferite cu ocazia evenimentului rutier produs la 22 octombrie 2010.

Urmare impactului a rezultat și vătămarea corporală a părții vătămate C.A. care a formulat plângere prealabilă după opt luni de la data producerii accidentului, respectiv la 18 august 2011, arătând că a fost internată într-un spital din Roma în perioada 8 martie 2011 - 17 aprilie 2011, iar cu ocazia audierii din data de 18 august 2011, a precizat că va solicita o examinare medico-legală pentru determinarea numărului zilelor de îngrijire medicală necesare vindecării leziunilor produse la 22 octombrie 2010.

Întrucât aceasta nu a depus în cursul urmăririi penale nici un act medico-legal din care să rezulte numărul de zile de îngrijire medicală necesare vindecării leziunilor suferite, prin Rezoluția nr. 5/P/2011 din 27 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se că acesta s-a împăcat cu partea vătămată R.S.P. și neînceperea urmăririi penale față de C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se că fapta pentru care C.At. a formulat plângere prealabilă nu este prevăzută de legea penală atâta vreme cât prevederile art. 184 alin. (1) și 3 sancționează ca infracțiune vătămarea corporală din culpă numai atunci când, urmare acesteia, pentru vătămările produse au fost necesare mai mult de 10 zile de îngrijire medicală.

Prin ordonanța nr. 1165/II/2/2011 din 29 noiembrie 2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a fost admisă plângerea formulată de partea vătămată C.At. împotriva rezoluției adoptată la 27 octombrie 2011 în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat nr. 5/P/2011 și infirmată, în parte, rezoluția în ceea ce privește neînceperea urmăririi penale față de C.A. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., constând în vătămarea corporală a sus-numitei, deoarece din raportul de constatare medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova la data de 10 noiembrie 2011, s-a concluzionat că a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 110 - 120 zile îngrijiri medicale, produse în condițiile accidentului rutier din data de 22 decembrie 2010.

Cu ocazia reluării urmăririi penale, în vederea stabilirii împrejurărilor cauzei și a dinamicii producerii accidentului de circulație din data de 22 octombrie 2012, viteza de deplasare a autoturismului, cine a generat pericolul de accident și posibilitățile de evitare a accidentului, în cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză tehnică-auto de către ing. P.L. rezultând că inculpatul C.A. se deplasa pe DN 56A din direcția Craiova către Calafat conducând autoturismul marca M cu numărul de înmatriculare B - 24 - HOT cu o viteză de 125,56 Km/oră, iar în aceeași direcție se deplasa și autoturismul marca OS cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX condus de R.S.P. și autoturismul marca VWG cu numărul de înmatriculare BH-......... condus de T.I. Inculpatul C.A. s-a angajat în depășirea autoturismului VWG și din cauza vitezei neadecvate a lovit cu partea dreaptă a autoturismului în partea stângă a autoturismului OS care era angajat în depășire. După intrarea în coliziune, C.A. a pierdut controlul direcției, a părăsit partea carosabilă în partea stângă a sensului său de mers și a intrat în coliziune cu un nuc, după care, din cauza reculului a ajuns pe partea carosabilă unde a fost lovit în partea stângă de autoturismul VWG ce circula regulamentar.

S-a stabilit că accidentul de circulație a fost generat de inculpatul C.A. și putea fi evitat dacă acesta adapta viteza la condițiile de trafic și nu se angaja în depășire decât după ce se asigura că o face în condiții de securitate, atât pentru el, cât și pentru ceilalți participanți la trafic.

În aceste condiții, s-a apreciat în urma expertizei efectuate că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului C.A. care a încălcat astfel dispozițiile art. 48 și art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C.A., care la data de 22 decembrie 2010, în timp ce conducea autoturismul marca M cu numărul de înmatriculare B-XXXXX, pe fondul nepăstrării unei distanțe regulamentare și vitezei excesive, a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată C.At., pasager al autoturismului, a suferit vătămări corporale pentru care au fost necesare 110 - 120 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

Starea de fapt reținută a fost probată prin: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșa foto anexă; Certificatul medico-legal nr. 3295/A1 din 10 noiembrie 2011 al Institutul de Medicină Legală Craiova; raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul desemnat ing. P.L.; declarațiile părții vătămate R.S.P. și a martorilor R.C.Ș., D.C.A., T.I.; declarațiile părții civile C.At.; declarațiile inculpatului C.A.

S-a reținut că inculpatul C.A. nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori, este avocat și locuiește în Roma - Italia, iar parcursul urmăririi penale a recunoscut și regretat fapta comisă.

Cu privire la latura civilă, s-a reținut că partea vătămată C.At. s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar cuantumul despăgubirilor materiale și morale, urmează a fi precizate în fața instanței de judecată.

Prin Rezoluția nr. 5/P/2011 din 14 martie 2011 a Poliției Municipiului Calafat, a fost începută urmărirea penală față de C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se că la 22 decembrie 2010, în timp ce conducea autoturismul marca M cu numărul de înmatriculare B - ...... pe DN 56 Craiova - Calafat, pe fondul neadaptării unei viteze regulamentare față de un alt autovehicul și a vitezei excesive, a acroșat autoturismul OA cu numărul de înmatriculare DJ - ....... condus de R.S.P. pe care l-a proiectat în afara carosabilului, în urma impactului acesta din urmă suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale.

Prin Rezoluția nr. 5/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Poliției Municipiului Calafat, a fost începută urmărirea penală față de C.A. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., reținându-se că la data de 22 decembrie 2010, în timp ce conducea autoturismul marca M cu numărul de înmatriculare B - ......., pe fondul nepăstrării unei distanțe regulamentare și vitezei excesive, a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată C.At. - pasager al autoturismului, a suferit vătămări corporale pentru care i-au fost necesare 110 - 120 zile pentru îngrijiri medicale.

Prin Ordonanța nr. 5/P/2011 din 4 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe C.A., cercetat pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, având în vedere calitatea acestuia de avocat.

S-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.A., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

În cauză s-a procedat la ascultarea inculpatului, partea vătămată a depus la dosarul cauzei anumite înscrisuri privind cheltuielile efectuate în dovedirea sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile și înscrisuri medicale. La cererea părții vătămate au fost ascultați în cauză cu privire la latura civilă, martorii G.F. și G.C.V.

La termenul de judecată din 1 iulie 2013 inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și nu solicită administrarea altor mijloace de probă în cadrul cercetării judecătorești.

Prin încheierea de ședință de la aceeași dată, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 320

1

alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. a admis cererea formulată de inculpat și a dispus judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate reglementată de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Ca urmare a solicitării părții vătămate, la termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2013 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiective să se constate dacă leziunile și vătămările suferite de partea vătămată au provocat încetarea funcționării parțiale sau totale a unui simț sau organ, să se constate dacă leziunile produse părții vătămate au provocat o alterare și o dizarmonie substanțială în fizionomia părții vătămate, dacă vătămările au determinat o infirmitate permanentă sau temporară și o scădere temporară sau permanentă a capacității de muncă, dacă leziunile produse ca urmare a accidentului au pus în pericol viața părții vătămate și să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor.

La termenul de judecată din data de 11 martie 2014 avocatul părții vătămate a arătat că partea vătămată a hotărât să nu se mai prezinte la controalele medicale dispuse de IML Craiova, pentru efectuarea expertizei, iar IML Craiova a comunicat la data de 2 aprilie 2014 că partea vătămată s-a prezentat la sediul Institutului și a fost examinată la data de 6 februarie 2014, însă i s-au recomandat examene complementare (chirurgie, ortopedie, neurologie, psihiatrie, capacitate de muncă), examinări ce trebuie efectuate la Spitalul Clinic de Urgență Craiova, medicii specialiști fiind cooptați în efectuarea expertizei.

Față de aceste împrejurări, instanța a solicitat IML Craiova la termenul din data de 22 mai 2014 să efectueze expertiza medico-legală dispusă în cauză în raport cu actele medicale înaintate.

Întrucât la data de 16 iulie 2014 IML Craiova a precizat că în absența rezultatelor examenelor complementare nu se poate răspunde obiectivelor expertizei, instanța a constatat la data de 10 septembrie 2014 că proba nu poate fi administrată.

Ca urmare a intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, s-a constatat că cercetarea judecătorească, în cazul recunoașterii învinuirii este reglementată de dispozițiile art. 374 alin. (4), art. 375, art. 377 C. proc. pen. Față de declarația inculpatului C.A. în sensul recunoașterii în întregime a faptei și a solicitării de a nu fi administrate probe în cadrul cercetării judecătorești, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile procesual penale sus-menționate.

Având în vedere mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declarația părții vătămate și inculpatului, proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză medico-legală Institutul de Medicină Legală Craiova, raport de expertiză tehnică, declarațiile martorilor R.C.Ș., D.C.A., T.I. și I.V.S., instanța a reținut că la data de 22 decembrie 2010, orele 14:00, inculpatul C.A., a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare B - ....., marca M, pe DN 56 din direcția Craiova în direcția Calafat, pe scaunul din dreapta față aflându-se partea vătămată C.At. Conducând autoturismul cu o viteză peste limita legală, inculpatul s-a angajat în depășirea autoturismului VWG cu numărul de înmatriculare BH...... - BP, fără să se asigure. în momentul în care a observat că din sensul opus venea un autocamion - TIR, a încercat să revină pe banda sa de mers acroșând astfel autoturismul care se deplasa în fața sa marca OA cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX condus de R.S.P., acest autoturism aflându-se la rândul său în depășire. Ca urmare a impactului autoturismul OA a fost proiectat în afara carosabilului iar autoturismul condus de inculpat s-a izbit de un pom de pe marginea drumului. Din cauza reculului autoturismul condus de inculpat a ajuns pe partea carosabilă unde a fost lovit în partea din spate de autoturismul marca VWG condus de către numitul T.I. În urma impactului, a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate C.At., care a necesitat 110 - 120 zile îngrijiri medicale.

În declarația dată de inculpatul C.A., la data de 1 februarie 2013 acesta a arătat că a condus autoturismul cu nr. B-........ spre Calafat, cu o viteză peste limita legală, pasager în autoturism fiind C.At., a intrat în depășirea a două autoturisme și, pentru că din sens opus venea un autocamion TIR, a intrat în coliziune cu autoturismul OA care circula regulamentar în fața sa.

Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic P.L., viteza de deplasare a autoturismului MO cu numărul de înmatriculare B-......, condus de către inculpatul C.A., premergător coliziunii și în timpul coliziunii cu autoturismul OAS numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX, a fost de 125,56 km/h. Stabilind dinamica producerii accidentului, expertul a concluzionat că autoturismul condus de inculpat se deplasa pe ruta Craiova - Calafat, s-a angajat în depășirea autoturismului VWG BH ...... și, din cauza vitezei neadecvate, a lovit cu partea din față partea din spate a autoturismului OAS DJ-XX-XXX care era angajat în depășire. După coliziune, autoturismul condus de inculpat s-a deplasat către dreapta a lovit cu partea dreaptă un nuc după care, din cauza reculului, a ajuns pe partea carosabilă unde a fost lovit din spate de către autoturismul VWG BH ......... S-a stabilit că accidentul de circulație putea fi evitat dacă inculpatul adapta viteza la condițiile trafic și nu se angaja în depășire decât după ce se asigura că o face în condiții de securitate atât pentru el cât și pentru ceilalți participanți la trafic. Inculpatul a încălcat prevederile art. 48 și art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată privind respectarea regimului legal de viteză și adaptarea acesteia în funcție de condițiile de drum, astfel încât să se poată efectua orice manevră în condiții de siguranță precum și trecerea pe o altă bandă de circulație.

În Raportul de constatare medico-legală nr. 3295/A1 din 10 noiembrie 2011, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, s-a concluzionat că numita C.A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile accidentului de trafic rutier suferit la 22 decembrie 2010, iar leziunile au necesitat 110 - 112 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor. S-a arătat că a prezentat diagnosticul politraumatism prin accident rutier, respectiv: fractură clavicula dreaptă cu deplasare, traumatism toracic, fracturi costale C9 - C10 arcuri posterolaterale stângi și C10 dreaptă, fractură cubitus stâng, traumatism abdominal, status postsplenectomie, pancreatorafie, suprarenalectomie stângă, contuzie hepatică, contuzie vezicula biliară, hematom subfrenic stâng, pancreatită acută posttraumatică, traumatism vertebro-medular, fractură cominutivă LI cu nivel T12 Frankel D, fractură femur drept cu deplasare, coagulopatie de consum, șoc hemoragie și traumatic.

Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. din 1968, iar aceste dispoziții reprezintă legea penală mai favorabilă. Deși limitele pedepsei închisorii sunt aceleași, instanța a avut în vedere și posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. din 1968 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile în care aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen. în vigoare nu este oportună în cauză, întrucât nu se poate aprecia că infracțiunea săvârșită de inculpat ar avea o gravitate redusă având în vedere natura și întinderea urmărilor produse.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, urmările produse, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, atitudinea procesuală sinceră a acestuia, astfel că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare va fi natură să realizeze scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

Având în vedere criteriile de individualizare reținute, respectiv datele ce caracterizează persoana inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia urmând a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. din 1968.

În privința laturii civile, s-a constatat că prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2013, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu sumele de 500.000 euro daune morale și 100.000 euro daune materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului medicamentos neasigurat, respectiv perioada de spitalizare (4 zile spitalizare în România), alimentație pe perioada spitalizării și recuperării, medicația postoperator și în urma controalelor periodice, cheltuieli necesare deplasărilor la spitale și organele de cercetare, beneficiu nerealizat constând în venituri lunare, cheltuieli necesare traducerii înscrisurilor, cheltuieli necesare operaților medicale pentru recuperare, operație la coloană, scoaterea tijei picior drept și mâna stângă, operații estetice, operație la pancreas fizioterapie și balneoterapie.

În privința daunelor morale, a arătat că a fost imobilizată o perioadă de 3 luni la pat deplasându-se cu ajutorul cârjelor fiind în imposibilitate de a continua activitatea de prezentare de modă, având o lipsă de mobilitate, dificultate de locomoție și producându-i-se o sluțire a abdomenului, brațelor și picioarelor.

Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2013, partea vătămată constituită parte civilă, a precizat că majorează suma despăgubirilor civile, solicitând 1.000.000 euro daune morale și 250.000 euro daune materiale. A arătat că starea sănătății sale s-a deteriorat și nu are posibilități financiare de a se deplasa la o instituție medicală specializată pentru stabilirea corectă a infirmității.

Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2013, Spitalul de Urgență „Bagdasar Arseni" București a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1.745,30 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate pe perioada 23 decembrie 2010 - 26 decembrie 2010.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată a efectuat cheltuieli necesare unor investigații medicale, pentru tratament medical, inclusiv fizioterapie, dar și cheltuieli constând în angajarea unei persoane pentru menaj și toaletare în perioada 24 martie 2011 - 19 iulie 2011, sumele fiind de 17.129,93 euro și de 6.099,98 RON. Potrivit declarațiilor martorilor G.F. și G.C.V., partea vătămată a cheltuit suma de 7.000 euro pentru cumpărarea medicamentelor, terapie, tratament și transport pentru deplasarea la spitale.

Ca urmare, instanța a constatat că suma totală a cheltuielilor efectuate de partea vătămată necesare pentru investigații și tratament medical, deplasări la unitățile medicale, precum și pentru plata unei persoane pentru îngrijire și menaj, este de 24.129,93 euro.

Instanța a apreciat că pentru a se acorda o sumă lunară, cu titlu de prestație periodică, este necesar să se stabilească dacă partea vătămată a fost încadrată în muncă și a suferit o reducere a veniturilor pe care le dobândea anterior ca urmare a pierderii ori diminuării capacității de muncă, iar îndeplinirea acestor condiții îndreptățește partea vătămată să primească sub forma prestației periodice veniturile lunare de care a fost lipsită ca urmare a vătămării suferite sau diferența dintre veniturile obținute și ajutorul social primit de la asigurările sociale.

În speță, s-a constatat că partea vătămată a invocat doar obținerea unor venituri din activități temporare, respectiv contractele încheiate cu N.M.T. pentru perioada 1 iunie 2009 - 20 septembrie 2009, M.I.R. pentru perioada 18 iunie 2009 - 20 august 2009 și cu M.V.R. pentru perioada 21 iulie 2009 - 27 octombrie 2009. Pentru a se stabili dacă urmare a accidentului de circulație partea vătămată prezintă o incapacitate de muncă permanentă sau temporară, respectiv o infirmitate permanentă sau temporară s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale care însă nu a putut fi efectuată întrucât partea vătămată a hotărât să nu se mai prezinte la controalele medicale dispuse de IML Craiova, pentru efectuarea expertizei, fiind necesare examene complementare (chirurgie, ortopedie, neurologie, psihiatrie, capacitate de muncă), examinări ce urmau să fie efectuate la Spitalul Clinic de Urgență Craiova, medicii specialiști fiind cooptați în efectuarea expertizei.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea privind acordarea unei prestații periodice lunare, precum și privind perioada dintre momentul producerii accidentului și data pronunțării hotărârii.

În ceea ce privește solicitarea părții de a-i fi acordate daune morale, instanța a constatat că, urmare a faptei inculpatului, acesteia i-au fost produse multiple leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110 - 120 zile îngrijiri medicale, partea civilă fiind supusă unor intervenții chirurgicale, împrejurări ce arată suferințele fizice și psihice la care a fost supusă în perioada ce a urmat producerii accidentului. De asemenea, instanța a avut în vedere și vârsta părții civile la momentul producerii accidentului, faptul că era implicată în activități de modeling și că, așa cum rezultă din actele medicale, a suferit un prejudiciu estetic, astfel că stabilirea sumei de 200,000 RON daune morale va fi de natură să contribuie la o reparare echitabilă a prejudiciului suferit.

Cu privire la sumele solicitate de părțile civile cu titlu de despăgubiri civile, instanța a apreciat că obligația de plată revine societății de asigurare, în temeiul răspunderii patrimoniale directe ce rezultă din contractul de asigurare, îndeplinindu-și obligația stabilită în acest contract așa cum rezultă din art. 55 alin. (1) și 3 din Legea nr. 136/1995 potrivit cărora despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, iar asiguraților doar în ipoteza în care aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite și despăgubirile nu urmează a fi recuperate potrivit prevederilor art. 58 din Legea 136/1995. În speță, societatea de asigurare de răspundere civilă auto este E.R.A.R. SA, așa cum rezultă din polița de asigurare întocmită la data de 14 octombrie 2010.

De asemenea, s-a constatat că este fondată și cererea formulată de partea civilă Spitalul de Urgență „Dr. Bagdasar Arseni" București privind suma de 1.745,30 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate pe perioada 23 decembrie 2010 - 26 decembrie 2010, sumă ce a fost dovedită cu deconturile depuse la dosarul cauzei.

În privința cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată, respectiv onorariul avocat, cheltuieli de transport necesare în vederea prezentării la organul de urmărire penală și la instanță, cheltuieli privind traducerea unor înscrisuri din limba italiană, din înscrisurile depuse la dosar, s-a constatat că suma totală este de 4.448,35 RON cheltuieli judiciare.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanța a dispus condamnarea inculpatului C.A. în baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și lit. b) C. pen. din 1968.

În baza art. 81 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executări pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C.At. și a fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă C.At. la plata sumelor de 24.129,93 euro respectiv echivalentul în RON la data plății sumei și 6.099,98 RON reprezentând daune materiale precum și a sumei de 200.000 RON reprezentând daune morale.

A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni București la plata sumei de 1.745,30 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părții civile C.At.

A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă C.At. la plata sumei de 4.448,35 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.750 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și faza de judecată.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind suma de 67,12 onorariu traducător, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva Sentinței penale nr. 300 din data de 17 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au declarat apel inculpatul C.A. și partea civilă C.At.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală la data de 29 ianuarie 2015 și repartizată aleatoriu, fixându-se termen de judecată la data de 31 martie 2015, când dosarul a fost amânat, acordându-se posibilitatea inculpatului C.A. să depună motive de apel.

Se constată că în termenul acordat, de la 31 martie 2015 la 12 mai 2015, inculpatul C.A. nu a depus motive de apel la dosarul cauzei. în dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, a precizat că acesta a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior și a susținut că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în regim de executare conform art. 81 C. pen. anterior putea fi redusă sub minimul de 6 luni, cu consecințele corespunzătoare prevăzute de art. 81 și 82 C. pen. anterior

În ceea ce privește partea civilă C.At. se constată că aceasta a depus motive de apel prin care critică hotărârea judecătorească apelată, întrucât instanța nu a acordat în mod just despăgubirile civile la care era îndreptățită, despăgubiri ce reprezintă tratamentul medicamentos care nu a fost asigurat, alimentația pe perioada spitalizării și recuperării, medicația postoperatorie, beneficiul nerealizat constând în veniturile lunare pe care le obținea, cheltuielile necesare operațiilor medicale pentru recuperare, operație la coloana, scoaterea tijei din piciorul drept și mâna stânga, operațiilor estetice, operațiile la pancreas și balneoterapie. A precizat că a fost imobilizată la pat o perioada de 3 luni de zile, iar în prezent este în imposibilitate de a continua activitatea de prezentare de modă, din cauza infirmităților suferite în urma accidentului. De asemenea, partea civilă a arătat că prezintă o lipsă de mobilitate, o dificultate de locomoție, în condițiile în care a suferit o sluțire a abdomenului, brațelor și picioarelor, fiind încadrată în grad de handicap 7 accentuat, astfel cum rezultă din certificatul eliberat de către Comisa de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Caraș-Severin la data de 6 decembrie 2013.

În final, partea civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond și admiterea în totalitate a acțiunii civile formulate.

În dezbateri, prin apărător ales, partea civilă, având în vedere urmările deosebit de grave produse în urma accidentului rutier, dovedite prin mijloacele de probă administrate în speță, a solicitat admiterea apelului și acordarea daunelor materiale și morale astfel cum au fost precizate în cererea depusă la dosar. De asemenea, în raport de circumstanțele concrete ale comiterii faptei, a solicitat respingerea apelului formulat de inculpatul C.A.

De asemenea, se constată că la dosarul cauzei există memoriul depus de partea vătămată R.S.P. din care rezultă că s-a împăcat cu inculpatul C.A. și nu mai are alte pretenții.

Reprezentantul convențional al intimatului-asigurător SC E.R.A.R. SA a solicitat respingerea apelurilor declarate de inculpat și de partea civilă ca fiind nefondate, considerând că instanța de fond a făcut o apreciere justă asupra cuantumului daunelor materiale și morale acordate, pe baza probelor administrate în dosar, invocând aplicarea Ghidului pentru acordarea daunelor morale, elaborat de Fondul pentru protecția victimelor străzii.

Examinând apelurile declarate de inculpatul C.A. și parte civilă C.At. împotriva Sentinței penale nr. 300 din data de 17 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte, apreciază că sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt conformă probatoriului cauzei, recunoscută în mod constant de către inculpat, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, când a optat pentru procedura simplificată de judecată (conform declarației din data de 1 iulie 2013). Așadar, în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate, Înalta Curte reține că, în drept, fapta inculpatului C.A. care, la data de 22 decembrie 2010, orele 14,00, se deplasa la volanul autoturismului M cu numărul de înmatriculare B-XXXXX, pe DN 56 din direcția Craiova în direcția Calafat, ca pasager în autoturism, pe scaunul din dreapta față aflându-se partea vătămată C.At., rulând cu o viteză peste limita legală, s-a angajat în depășirea autoturismului VWG cu numărul de înmatriculare BH...... - BP, fără să se asigure și, cum din sensul opus venea un autocamion - TIR, a încercat să revină pe banda sa de mers acroșând autoturismul din fața sa, marca OA, cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX, condus de partea vătămată R.S.P. care era angajat în depășire, pe care 1-a proiectat în afara carosabilului, după care a intrat cu autoturismul într-un pom de pe marginea drumului, revenind pe carosabil în fața autovehiculului VWG condus de T.I., ce rula în aceeași direcție, cu care a intrat în coliziune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. din 1968.

Având în vedere că fapta a fost comisă la data de 22 decembrie 2010, sub imperiul Codului penal de la 1969, se impune a se analiza aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit textului incriminator, corect reținut de prima instanță (art. 184 alin. (2) și (4) Codul penal anterior), infracțiunea săvârșită de inculpat este pedepsită numai cu închisoare de la 6 luni până la 3 ani (limite care, reduse cu o treime, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, devin închisoare de la 4 luni până la 2 ani).

În Noul C. pen. în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014 infracțiunea săvârșită de inculpat are corespondent în art. 196 alin. (3) care prevede aceeași pedeapsă a închisorii (de la 6 luni până la 3 ani), însă alternativ cu pedeapsa amenzii. Cu toate că pedeapsa prevăzută în Noul C. pen. pentru infracțiunea săvârșită are și alternativa amenzii, se constată că în raport de criticile formulate de apelant care a solicitat reducerea pedepsei de la 1 an la 6 luni închisoare, nu se impune reevaluarea legii incidente. Apelantul a criticat cuantumul sancțiunii, solicitând reducerea acesteia de la 1 an la 6 luni. Pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., a fost corect individualizată având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, urmările produse, conduita inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia (necunoscut cu antecedente penale, după cum rezultă din fișa de cazier nr. 8492/2013/R transmisă de Biroul Cazier Judiciar - Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma, tradusă în limba română și aflată la dosarul instanței de fond). Se apreciază că gravitatea faptei și urmările produse (cauzarea unor leziuni grave părții vătămate C.At. care au necesitat 110 - 112 zile de îngrijiri medicale conform Raportului de constatare medico-legală nr. 3295/A1/10.00.2011) justifică aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de lege. De asemenea, și modalitatea de executare a pedepsei închisorii a fost corect stabilită de prima instanță, fiind oportună acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile art. 81 și urm. C. pen. anterior, având în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și faptul că a recunoscut fapta, împrejurări care determină stabilirea unei pedepse al cărei scop educativ poate fi atins fără privare de libertate.

În raport de considerentele expuse mai sus, solicitarea inculpatului, prin apărător, de a se reduce cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond nu este fondată.

Analizând apelul declarat de C.At., Înalta Curte constată că aceasta s-a constituit partea civilă încă din timpul urmăririi penale, iar în cererea depusă inițial în fața instanței de fond a precizat că solicită suma de 500.000 euro reprezentând despăgubiri morale și 100.000 daune materiale. Ulterior, partea civilă a precizat că majorează pretențiile civile la suma de 1.000.000 euro daune morale și 250.000 euro daune materiale, apreciind ca fiind juste în raport de infirmitățile irecuperabile suferite în urma accidentului rutier.

Se reține, astfel, că părții civile C.At., urmare a accidentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului, i-au fost aduse atingeri grave atât în ceea ce privește calitatea vieții, cât și sub aspectul sănătății și integrității sale fizice și psihice.

Cu privire la despăgubirile materiale, se constată că au fost probate de partea civilă prin înscrisurile depuse la dosar (respectiv, facturi, chitanțe și bonuri fiscale) din care rezultă cheltuielile efectuate cu investigațiile medicale și tratament și prin declarații de martori. Înalta Curte apreciază că suma acordată de instanța de fond cu titlu de daune materiale (24.129,33 euro) este suficientă pentru a acoperi cheltuielile efectuate de partea civilă cu tratamentele medicale, dovedite prin actele depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la daunele morale, deși o cuantificare a prejudiciului moral este mai greu de realizat, se apreciază că acesta trebuie să fie rezonabil, aprecierea și cuantificarea lui să fie justă și echitabilă. în speță, se constată că în raport de consecințele negative suferite de partea civilă, de modul în care i-a fost afectată situația profesională și socială, suma de 200.000 euro acordată ca praetium doloris apare ca fiind rezonabilă și constituie o reparație adecvată și suficientă, de natură a compensa într-un mod echitabil traumele de ordin fizic, psihic și afectiv încercate de victimă.

Având în vedere că legislația națională și reglementările internaționale, nu prevăd o sumă minimă sau maximă care se poate acorda victimei directe a unui accident sau terților prejudiciați cu titlu de daune morale, sumele minime vehiculate de părți pentru valorile lezate constituie aprecieri pur subiective.

Înalta Curte reține că, în situația părții civile C.At., o sumă de bani nu o poate repune, în niciun caz, în situația avută anterior, cel mult îi poate ușura suferințele sau îi poate crea anumite satisfacții. Luând în considerare consecințele grave produse de fapta inculpatului asupra stării de sănătate a părții civile și suferințele fizice și psihice produse, în mare parte iremediabile, având în vedere și vârsta acesteia, apreciază că suma de 200.000 euro acordată cu titlu de daune morale este echitabilă. Pentru aceleași argumente, pare excesivă cererea apelantei de a i se acorda daune morale în sumă de 1.000.000 euro, în raport de datele cauzei, așa cum au fost descrise. În urma politraumatismul resimțit de apelantă se apreciază că nici durata îngrijirilor medicale, nici tratamentul medical efectuat, la care se alătură lipsa unei constatări medicale pentru a se stabili dacă în urma accidentului prezintă o incapacitate de muncă temporară sau permanentă, nu oferă elemente suplimentare pentru a considera justificat acest cuantum al daunelor morale.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.A. și partea civilă C.At. împotriva Sentinței penale nr. 300 din 17 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 335/54/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 273 alin. (5) C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.A. și partea civilă C.At. împotriva Sentinței penale nr. 300 din 17 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 335/54/2013.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba italiană se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2015.