ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1412/2015

Decizia nr. 1412/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de ministrul transporturilor, până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea, a solicitat să se stabilească cine trebuie legal să se ocupe de formarea profesională a adulților, finalizată cu certificate de calificare, sau de absolvire cu recunoaștere națională și/sau certificate de competențe profesionale din domeniul educației rutiere - învățământul auto pentru întreaga Românie, inclusiv pentru B., având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 129/2000, actualizată și legiferată cu Legea nr. 167/2013, inclusiv a normelor europene.

Reclamantul a solicitat suspendarea totală sau parțială a executării Ordinului nr. 733/2013, iar după ce va fi decisă suspendarea, a învederat că lasă la aprecierea instanței dacă va considera oportun, să sesizeze Curtea Constituțională, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 pct. 3 lit. g), h), art. 62, 63, 64 din O.G. nr. 27/2011.

La data de 4 noiembrie 2013, pârâtul a formulat întâmpinare în conformitate cu art. 201 alin. (1) și art. 205 și următoarele C. proc. civ., prin care a invocat excepția conexității acestui dosar cu Dosarul nr. x/42/2013 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, în conformitate cu art. 139 din N.C.P.C.

În ceea ce privește această excepție, instanța a arătat că a fost respinsă ca neîntemeiată pentru considerentele expuse în practicaua hotărârii recurate.

Prin sentința nr. 281 din 3 decembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Ordinului ministrului Transporturilor nr. 733/2013, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins ca inadmisibil capătul nr. 2 din cererea formulată de reclamantul A.

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului 2 din acțiunea instanța a reținut următoarele.

Potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ, în baza căruia a fost investită această instanță, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea unei cereri în termen legal, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate, obiectul acțiunii judiciare fiind cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar soluțiile cele enumerate de art. 18 din același act normative; capătul de cerere formulat de A., ce are ca obiect stabilirea autorității competente care să se ocupe de formarea profesională în domeniul educației rutiere, nu se circumscrie obiectului legal al unei acțiuni în contencios administrativ, astfel că excepția inadmisibilității invocată din oficiu s-a apreciat că este întemeiată, urmând a fii admisă, iar cererea respinsă ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, instanța a considerat că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ, susținerile reclamantului ce vizează nelegalitatea Ordinului nr. 733/2013, raportat la prevederile art. 23 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, la cele ale art. 57 din Legea nr. 24/2000, ar putea constitui o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privința actului contestat, însă sunt lipsite de relevanță, întrucât ordinul a cărui executare se solicită a fi suspendat nu a fost emis în baza acestor acte normative, ci a O.U.G. nr. 27/2011 și H.G. nr. 24/2013, acte normative cu forță juridică superioară, în executarea cărora a fost emis actul administrativ normativ, B. având competența materială de a emite acest ordin.

S-a mai reținut că susținerile aceluiași reclamant privind nelegalitatea ordinului în raport de prevederile Legii nr. 24/2000, a contrarietății cu principiile ordinii de drept internaționale referitoare la dreptul de proprietate, a încălcării O.G. nr. 137/2000 și a Legii nr. 21/1996, denumirea domeniului de activitate nerespectând codul CAEN, nu pot fi analizate decât prin cercetarea fondului cererii ce are ca obiect anularea Ordinului nr. 733/2013, în cadrul unei cereri de suspendare neputându-se proceda în acest mod, fiind necesar a exista împrejurări de fapt și drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra actului contestat, care, în cauza de față, nu au fost reliefate, toate apărările reclamantului vizând fondul legalității ordinului.

De asemenea s-a reținut că nu este îndeplinită nici cerința producerii pagubei iminente; susținerile reclamantului referitoare la faptul că ar putea suferi în viitor un prejudiciu material previzibil care să ducă la imposibilitatea reautorizării sale și exercitării profesiei după 12 octombrie 2013, s-au apreciat neîntemeiate, în condițiile în care actul administrativ normativ se bucură de prezumția de legalitate, autoritatea emitentă stabilind un termen de 6 luni în favoarea persoanelor ce exercită activitățile reglementate, în concordanță cu prevederile Directivei nr. 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

2.Cererea de recurs[

Împotriva sentinței nr. 281 din 3 decembrie 2013, a declarat recurs reclamantul A., în condițiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat.

2.1.Motivele de casare și principalele argumente invocate;

În susținerea recursului, recurentul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată.

Pe fondul cererii, s-a susținut că instanța de fond a considerat în mod greșit ca fiind neîndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de B.

2.Apărările intimatului;

Prin întâmpinarea formulată intimatul a invocat excepția nulității recursului și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, cu motivarea că, o hotărâre judecătorească de suspendare a aplicării unui act administrativ cu caracter normativ nu poate avea decât aceleași efecte pe care le are însuși actul atacat, respectiv efecte erga omnes, pentru că altfel s-ar încălca stabilitatea actelor juridice și s-ar crea o aplicare discriminatorie a legii.

În ceea ce privește excepția nulității pentru încălcarea dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, în sensul că cererea de recurs trebuie redactată și semnată de avocat, iar împuternicirea avocațială trebuie atașată acesteia, se rețin următoarele.

Cererea recurentului este formulată cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 486 C. proc. civ., republicat, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în M. Of. nr. 775 din 24 octombrie 2014, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată, constatându-se că dispozițiile C. proc. civ. cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum și în art. 486 alin. (3) cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat, sunt neconstituționale.

În ceea ce privește excepțiile lipsei de obiect a cererii de suspendare a Ordinului ministrului Transporturilor nr. 733/2012 și lipsei de interes în promovarea recursului, motivate de împrejurarea că, prin sentința nr. 231 din 23 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava într-o altă cauză, a fost admisă cererea de suspendare a executării aceluiași act - Ordinul nr. 733/2013 emis de Ministrul transporturilor - iar prin sentința nr. 314 din 26 noiembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția lipsei de interes motivat de faptul că suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 produce efecte erga omnes, se reține că efectul suspendării executării actului administrativ este prevăzut în art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 și constă în încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării dispusă de instanță sau până la încetarea de drept a suspendării în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză,în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. republicat.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 19 noiembrie 2014, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză că, recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2. Cu privire la fondul cauzei;

3.2.1. Analiza motivelor de casare invocate;

Ordinul nr. 733/2013 a fost emis de B. pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instrucțiunilor auto,a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

Cu privire la Anexa nr. 1 din acest ordin prin care au fost aprobate Normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, prima instanță a considerat întemeiat că nu sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

Suspendarea executării actului administrativ este condiționată, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de existența unui caz bine justificat și de prevenirea unei pagube iminente, ceea ce recurentul - reclamant nu a dovedit în cauză pentru admiterea cererii formulată.

Condiția existenței unui caz bine justificat nu este îndeplinită în prezentul litigiu, întrucât nu au fost invocate argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea ordinului contestat și nici nu s-au identificat împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității acestui act, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condiția prevenirii unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege ca prejudiciul material viitor și previzibil, nu este îndeplinită în cauză, dat fiind că, intimatul - reclamant nu a administrat probe concludente pentru dovedirea susținerilor sale din cerere privind lipsirea sa de venituri, ca urmare a executării ordinului contestat, care a stabilit un termen de 6 luni pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute în noua reglementare.

În consecință, se apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ și această măsură provizorie nu se justifică față de adoptarea ulterioară de către B. a Ordinului nr. 75/2014 privind reglementarea activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, astfel că, în perioada aplicării acestui ultim act normativ - până la 12 februarie 2015, nu mai produce efecte ordinul considerat nelegal de către intimatul - reclamant și nu mai există temei pentru a se dispune suspendarea executării solicitată în cauză.

3.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia;

Față de considerentele care au fost expuse, Înalta Curte constată că este legală hotărârea instanței de fond și în baza dispozițiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 281 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.