ÎCCJ, Decizia nr. 290/2016
ÎCCJ, Decizia nr. 290/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia civilă nr. 290/2016
Asupra recursului
de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată
următoarele:
La data de 22
februarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de
Prefectul Județului
Ilfov împotriva deciziei nr. 3249 din 21 octombrie 2015, pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014.
Recurentul a invocat
în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și pe cele ale art. 488
alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a criticat explicit decizia atacată
din perspectiva netemeiniciei și nelegalității, arătând, sub
un prim aspect, că ar fi fost dată cu încălcarea dispozițiilor
art. 488 pct. 6 și 7 C. proc. civ.
În susținerea
recursului, s-a menționat, în esență, că, în mod greșit,
instanța de revizuire ar fi reținut că nu este îndeplinită condiția
triplei identități de părți, obiect și cauză, cu referire
la două hotărâri ale Consiliului Local Snagov, respectiv Hotărârea
nr. 42/2010 și Hotărârea nr. 49/2010, al căror obiect ar fi fost
eronat reținut, deși cele două litigii ar fi vizat, în realitate,
Hotărârea nr. 68/2013 și, respectiv Hotărârea nr. 42/2010.
Cât privește
identitatea de părți între cele două dosare, autorul recursului a
menționat că litigiile s-ar fi purtat între aceleași două părți,
respectiv Prefectul județului Ilfov și Consiliul Local Snagov.
Relativ la obiectul
cauzelor, recurentul apreciază că, deși acesta ar fi formal diferit,
scopul urmărit ar fi același și anume: trecerea din domeniul public,
în domeniul privat al comunei Snagov, a suprafeței de teren de 5960 mp, tarlaua
4, parcela 91, neavând relevanță, în opinia sa, împrejurarea că,
strict formal, s-a solicitat anularea a două hotărâri de consiliu local
cu număr diferit, dar având același conținut.
Tot astfel, referitor
la condiția identității de cauză, s-a susținut că,
aceasta trebuia stabilită prin raportare la starea de fapt, ce se impunea a
fi „calificată juridic”, respectiv anularea actului administrativ ce avea ca
obiect trecerea din domeniul public în domeniul privat al comunei Snagov a suprafeței
de teren menționate.
În atare situație,
în opinia recurentului, ar exista două hotărâri definitive contradictorii
date de instanțe de același grad și care ar încălca autoritatea
de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin urmare, s-a
solicitat admiterea recursului și anularea în tot a deciziei atacate.
În cauză
nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489
alin. (3) C. proc. civ.
Recursul a fost
comunicat intimaților, care nu au formulat întâmpinare.
Constatând că
cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute
de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate în raport
cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a admis în
principiu recursul dedus judecății în prezenta cauză.
Analizând hotărârea
atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile
formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta
Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care se
vor expune în continuare.
În speță,
prin decizia nr. 3249
din 21 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014
, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire
formulată de
Prefectul Județului Ilfov
împotriva deciziei
nr. 8536 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Exercitând controlul
judiciar din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și
8 C. proc. civ., completul de 5 judecători pornește de la premisa că
motivarea hotărârii, inclusiv a aspectelor de fapt și de drept pe care
se întemeiază situația propriu-zisă, constituie un element esențial
al judecății, în primul rând pentru că previne judecata arbitrară,
iar în al doilea rând constituie o garanție a dreptului la apărare.
Este indiscutabil
că obiectul Dosarului nr. x/93/2013 al Curții de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, soluționat
prin decizia nr. 8536/2014 - a cărei revizuire s-a cerut - l-a constituit anularea
Hotărârii nr. 68/2013 a Consiliului Local Snagov.
Tot astfel, fără
putință de tăgadă este faptul că Dosarul nr. x/3/2011*
al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ
și fiscal, soluționat prin decizia nr. 3321/2013 - în raport cu care s-a
invocat contradictorialitatea, ca motiv de revizuire - l-a constituit anularea Hotărârii
nr. 42/2010 a Consiliului Local Snagov.
Primul motiv de
recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.
proc. civ., are în vedere situația în care hotărârea nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive
străine de natura cauzei.
Art. 425
alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează obligația de a arăta
în considerentele hotărârii obiectul cererii și susținerile pe scurt
ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță
pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază
soluția, precum și motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru
care s-au înlăturat cererile părților.
În speță,
obiectul judecății l-a constituit o cerere de revizuire întemeiată
pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Rațiunea reglementării
revizuirii prevăzută de aceste prevederi legale o constituie necesitatea
de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele
au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect,
aceeași cauză și aceleași părți.
Verificând decizia
recurată, prin prisma acestor considerente, Înalta Curte constată că
motivarea hotărârii instanței de revizuire, supusă controlului judiciar
în cauză, nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc.
civ., în raport și cu dispozițiile art. 488 alin (1) pct. 6 din codul
menționat.
Astfel, din motivarea
deciziei atacate, ar rezulta că examinarea condiției de admisibilitate
a cererii de revizuire, sub aspectul identității de obiect și cauză,
s-a realizat prin raportare la o situație de fapt eronat stabilită. S-a
reținut, în acest context, faptul că cele două litigii ar viza două
cauze diferite, avându-se în vedere, în privința obiectului primului litigiu,
o altă hotărâre a autorității locale, respectiv Hotărârea
nr. 49/2010 (act ce a format obiectul unei alte judecăți), decât cea care
forma obiectul judecății în acel proces, anume Hotărârea nr. 68/2013.
În atare situație,
Înalta Curte constată că instanța de revizuire nu a lămurit
pe deplin situația de fapt și nu a verificat temeinic obiectul litigiilor
în privința cărora s-ar putea reține o pretinsă încălcare
a principiului puterii lucrului judecat.
Prin urmare, constatând
că instanța de revizuire a făcut o analiză eronată a condițiilor
de admisibilitate a cererii de revizuire, prin raportare la o situație de fapt
ce nu a fost pe deplin lămurită și că decizia este nelegal motivată
sub aspectele menționate, ceea ce face imposibilă pentru instanța
de recurs exercitarea controlului judiciar, Înalta Curte va admite recursul, va
casa decizia atacată și va trimite cauza secției de contencios administrativ
și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre
rejudecarea cererii de revizuire pe baza stabilirii corecte a elementelor de fapt
rezultate din actele dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de
Prefectul
Județului Ilfov împotriva deciziei nr. 3249 din 21 octombrie 2015, pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014.
Casează decizia
atacată și trimite cauza, spre rejudecare, secției de contencios
administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2016.