ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 249/2017

Decizia nr. 249/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu la data de 13 mai 2016, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea Deciziei civile nr. 290 din 15 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/241/2013. Prin Sentința civilă nr. 804 din 21 iunie 2016, judecătoria Horezu a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Pitești, în raport de dispozițiile art. 510 C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită. În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 8 iulie 2016, sub nr. x/241/2016.

Prin Decizia nr. 1992 din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 290 din 15 februarie 2016, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/241/2013. Pentru a dispune astfel, a reținut următoarele: Prin Sentința civilă nr. 52 din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. 663/241/2013, în ce de-al doilea ciclu procesual, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., privind revendicarea parcelei în suprafață de 3.773 mp, situată în punctul "C.", din jud. Vâlcea. Prin Decizia nr. 412/R din 17 septembrie 2015, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 52 din 19 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr. x/241/2013.

Împotriva Deciziei nr. 412/R din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a formulat apel A., iar prin Decizia nr. 290 din 15 februarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil apelul, pe motiv că hotărârile judecătorești sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege. Instanța a reținut că Decizia civilă nr. 412/R din 17 septembrie 2015 a fost pronunțată în recurs, în condițiile prevăzute de art. 304 și art. 312 C. proc. civ., având caracter irevocabil, aceasta fiind susceptibilă numai de căile extraordinare de atac prevăzute de lege. Petentul a înțeles să formuleze cerere de revizuire împotriva acestei decizii, asupra căreia Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a constatat că, față de data învestirii primei instanțe, respectiv 17 mai 2012, sunt aplicabile dispozițiile C. proc.

civ. de la 1865. Astfel, a reținut că, potrivit prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de lege. Prin urmare, a apreciat că, pentru ca o hotărâre să poată fi atacată cu revizuire, este necesar ca aceasta să facă parte din categoria celor enunțate de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., adică să evoce fondul. Având în vedere că prin decizia atacată cu revizuire a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de către reclamant împotriva unei decizii irevocabile, fără ca instanța a cărei hotărâre s-a atacat să fi statuat asupra fondului cauzei, instanța a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul-revizuent A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 29 noiembrie 2016. În motivare, în esență, criticând modul de soluționare a fondului acțiunii în revendicare, și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că i-a fost respinsă acțiunea în revendicare a parcelei în suprafață de 3.773 mp, situată în punctul "C.", din jud. Vâlcea, și că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată, cuantificate la suma de 9.215,78 lei. De asemenea, a arătat că nu i-au fost luate în considerare argumentele expuse în cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 mai 2012, pe rolul Judecătoriei Horezu, care a făcut obiectul dosarului nr. x/241/2012.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele argumente: Conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea acestora. Din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de modificare și de casare, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică argumentele de natură juridică pentru care recurentul înțelege să critice hotărârea atacată.

Recursul declarat în cauză nu se circumscrie acestor dispoziții legale, întrucât, din conținutul memoriului căii de atac nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentală, deoarece recurentul-reclamant nu a combătut soluția adoptată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, care a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, formulată împotriva Deciziei nr. 290 din 15 februarie 2016, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/241/2013.

Astfel, în motivarea recursului, recurentul-reclamant a formulat critici cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii în revendicare, cu care a învestit Judecătoria Horezu, la data de 17 mai 2012, care a făcut obiectul dosarului nr. x/241/2012, exprimându-și nemulțumirea față de faptul că, prin hotărârea pronunțată, această instanță nu i-a retrocedat parcela în suprafață de 3.773 mp, din punctul C. din jud. Vâlcea, respectiv că nu i-a acordat cheltuielile de judecată, pe care le-a cuantificat la suma de 9.215,78 lei. De asemenea, în cererea de recurs, recurentul-reclamant a arătat că Judecătoria Horezu nu a ținut cont, la adoptarea hotărârii, de argumentele expuse în cererea de chemare în judecată.

Față de motivele invocate în cererea de recurs, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care vizează greșita aplicare a legii de către instanța de apel, deducând judecății aspecte care privesc modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată cu soluționarea căreia a învestit Judecătoria Horezu. În felul acesta, a nesocotit reglementarea și conținutul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate în limite precis determinate, cărora le exced aspectele legate de fondul cauzei.

Fiind în eroare, astfel cum s-a arătat, asupra funcției căii extraordinare de atac a recursului, respectiv aceea de a asigura, exclusiv, controlul de legalitate, recurentul-reclamant a dedus judecății, în recurs, aspecte care sunt lăsate de legiuitor, exclusiv, în competența instanțelor de fond, respectiv determinarea situației de fapt și analiza argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată. Pe de altă parte, modalitatea în care recurentul-reclamant a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 306 alin. (2) din același act normativ.

Față de aceste considerente și având în vedere că în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale Deciziei nr. 1992 din 5 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 303 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului formulat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei nr. 1992 din 5 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei nr. 1992 din 5 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2017. Procesat de GGC - CL