ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 249/2017

Decizia nr. 249/2017

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu la data de 13 mai

2016, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea

Deciziei civile nr. 290 din 15 februarie 2016, pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/241/2013.

Prin Sentința civilă nr. 804

din 21 iunie 2016, judecătoria Horezu a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel

Pitești, în raport de dispozițiile art. 510 C. proc. civ., potrivit

cărora, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a

pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

În urma declinării, cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, la data de 8 iulie 2016, sub nr. x/241/2016.

Prin Decizia nr. 1992 din 5 octombrie

2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva Deciziei civile nr. 290 din 15 februarie 2016, pronunțată

de aceeași instanță în dosarul nr. x/241/2013.

Pentru a dispune astfel, a

reținut următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 52

din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul

nr. 663/241/2013, în ce de-al doilea ciclu procesual, a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B.,

privind revendicarea parcelei în suprafață de 3.773 mp, situată

în punctul "C.", din jud. Vâlcea.

Prin Decizia nr. 412/R din 17

septembrie 2015, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins

recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței civile

nr. 52 din 19 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Horezu,

în dosarul nr. x/241/2013.

Împotriva Deciziei nr. 412/R din 17

septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I

civilă, a formulat apel A., iar prin Decizia nr. 290 din 15 februarie

2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca

inadmisibil apelul, pe motiv că hotărârile judecătorești

sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege.

Instanța a reținut că

Decizia civilă nr. 412/R din 17 septembrie 2015 a fost

pronunțată în recurs, în condițiile prevăzute de art. 304

și art. 312 C. proc. civ., având caracter irevocabil, aceasta fiind

susceptibilă numai de căile extraordinare de atac prevăzute de

lege.

Petentul a înțeles să

formuleze cerere de revizuire împotriva acestei decizii, asupra căreia Curtea

de Apel Pitești, secția I civilă, a constatat că,

față de data învestirii primei instanțe, respectiv 17 mai 2012,

sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, a reținut că,

potrivit prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute

de lege.

Prin urmare, a apreciat că,

pentru ca o hotărâre să poată fi atacată cu revizuire, este

necesar ca aceasta să facă parte din categoria celor enunțate de

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., adică să evoce fondul.

Având în vedere că prin decizia

atacată cu revizuire a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de

către reclamant împotriva unei decizii irevocabile, fără ca

instanța a cărei hotărâre s-a atacat să fi statuat asupra

fondului cauzei, instanța a apreciat că cererea de revizuire este

inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs recurentul-revizuent A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 29

noiembrie 2016.

În motivare, în esență,

criticând modul de soluționare a fondului acțiunii în revendicare,

și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că i-a fost

respinsă acțiunea în revendicare a parcelei în suprafață de

3.773 mp, situată în punctul "C.", din jud. Vâlcea, și

că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată, cuantificate la

suma de 9.215,78 lei.

De asemenea, a arătat că nu

i-au fost luate în considerare argumentele expuse în cererea de chemare în

judecată, înregistrată la data de 14 mai 2012, pe rolul

Judecătoriei Horezu, care a făcut obiectul dosarului nr. x/241/2012.

Analizând recursul sub aspect formal,

din perspectiva excepției de nulitate invocată din oficiu, a

cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 137

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită,

pentru următoarele argumente:

Conform art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea

de atac și dezvoltarea acestora.

Din aceste prevederi legale,

coroborate cu cele ale art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care

reglementează limitativ cazurile de modificare și de casare,

rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele

pe care se sprijină, adică argumentele de natură juridică

pentru care recurentul înțelege să critice hotărârea

atacată.

Recursul declarat în cauză nu se

circumscrie acestor dispoziții legale, întrucât, din conținutul

memoriului căii de atac nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate

pe care aceasta este fundamentală, deoarece recurentul-reclamant nu a

combătut soluția adoptată de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă, care a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a

cererii de revizuire, formulată împotriva Deciziei nr. 290 din 15

februarie 2016, pronunțată de aceeași instanță în

dosarul nr. x/241/2013.

Astfel, în motivarea recursului,

recurentul-reclamant a formulat critici cu privire la modalitatea de

soluționare a acțiunii în revendicare, cu care a învestit

Judecătoria Horezu, la data de 17 mai 2012, care a făcut obiectul

dosarului nr. x/241/2012, exprimându-și nemulțumirea față

de faptul că, prin hotărârea pronunțată, această

instanță nu i-a retrocedat parcela în suprafață de 3.773

mp, din punctul C. din jud. Vâlcea, respectiv că nu i-a acordat

cheltuielile de judecată, pe care le-a cuantificat la suma de 9.215,78

lei.

De asemenea, în cererea de recurs,

recurentul-reclamant a arătat că Judecătoria Horezu nu a

ținut cont, la adoptarea hotărârii, de argumentele expuse în cererea

de chemare în judecată.

Față de motivele invocate în

cererea de recurs, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a

ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin

intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care vizează

greșita aplicare a legii de către instanța de apel, deducând

judecății aspecte care privesc modalitatea de soluționare a

cererii de chemare în judecată cu soluționarea căreia a învestit

Judecătoria Horezu.

În felul acesta, a nesocotit

reglementarea și conținutul motivelor de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate în

limite precis determinate, cărora le exced aspectele legate de fondul

cauzei.

Fiind în eroare, astfel cum s-a

arătat, asupra funcției căii extraordinare de atac a recursului,

respectiv aceea de a asigura, exclusiv, controlul de legalitate,

recurentul-reclamant a dedus judecății, în recurs, aspecte care sunt

lăsate de legiuitor, exclusiv, în competența instanțelor de

fond, respectiv determinarea situației de fapt și analiza

argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, modalitatea în

care recurentul-reclamant a înțeles să motiveze recursul nu se

subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din

oficiu, într-unul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art.

306 alin. (2) din același act normativ.

Față de aceste considerente

și având în vedere că în cererea de recurs nu se regăsesc

critici propriu-zise ale Deciziei nr. 1992 din 5 octombrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 303 alin. (1) din

același act normativ, Înalta Curte urmează să constate nulitatea

recursului formulat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei nr. 1992 din

5 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei nr. 1992 din 5 octombrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 februarie 2017.

Procesat

de GGC - CL