ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 706/2017

Decizia

nr. 706/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 februarie 2013 pe

rolul Tribunalului Vâlcea, ulterior precizată în ședința publica

din data de 16 mai 2013,

reclamanta A. a chemat în

judecată pe pârâtele SC B. SCM, Rm. Vâlcea și C., solicitând

instanței ca, prin sentința ce va pronunța să dispună

obligarea pârâtei SC B. SCM Rm. Vâlcea la plata sumei de 721.704 lei și a

pârâtei C. la plata sumei de 107.532 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de

folosință a terenurilor în suprafață de 2.201,5 mp și

respectiv 297,5 mp, pe perioada 2006 și până la intrarea

efectivă în posesie, precum și obligarea ambelor pârâte la plata

sumei de 6.810 lei reprezentând contravaloarea impozitului pentru terenul

menționat.

În esență, reclamanta a arătat

că prin sentința civilă nr. 8692/2010 a Judecătoriei Rm.

Vâlcea, cele două pârâte au fost obligate să-i respecte proprietatea

și posesia terenului, SC B. SCM Rm. Vâlcea pentru suprafața de

2.203,5 mp, iar SC C. SA pentru suprafața de 297,5 mp. Cele două

pârâte folosesc terenul fără drept și au încetat să

plătească impozitul aferent, astfel că în prezent reclamanta

este urmărită de administrația fiscală pentru plata

impozitului.

Prin sentința civilă nr. 912

din 3 iulie 2014, Tribunalul Vâlcea a admis excepția prescripției

dreptului material la acțiune pentru perioada 2006-13 februarie 2010, a

respins acțiunea pentru perioada 2006-13 februarie 2010,

ca prescrisă și a admis, în parte, acțiunea, fiind

obligată pârâta SC B. SCM să plătească reclamantei suma de

402.788 lei, iar pârâta C. să plătească reclamantei suma de

58,757 lei, reprezentând despăgubiri civile. A fost respins, ca

neîntemeiat, capătul de cerere vizând impozitul aferent terenului, pentru

perioada ulterioară datei de 14 februarie 2010 și au fost obligate

pârâtele în solidar la plata sumei de 7.965,46 iei către stat,

reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei.

Prin Decizia civilă nr. 1531 din 5

octombrie 2015, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de

pârâtele C. și SC B. SCM Rm. Vâlcea și a schimbat, în parte,

sentința pronunțată de prima instanță, m

sensul că a obligat-o pe pârâta SC B. SCM Vâlcea să

plătească reclamantei suma de 5.415 lei daune, pentru perioada 2

iulie 2013-20 ianuarie 2015, precum și suma de 29.062 lei, aferentă

perioadei 3 aprilie 2012-2 iulie 2013, reprezentând lipsa de

folosință a terenului în suprafață totală de 2.039,43

mp; a obligat-o pe pârâta C. să plătească

reclamantei suma de 7.600 lei, reprezentând lipsa de

folosință a terenului In suprafață de 200 mp, aferentă

perioadei 2 iulie 2013-20 ianuarie 2015, precum și suma de 4.239 lei

pentru suprafața totală de 297,5 mp aferentă perioadei 3 aprilie

2012-2 iulie 2013. în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a fost

obligată reclamanta-intimată să plătească

apelantelor-pârâte cheltuieli de judecată, astfel: către SC B. SCM

Rm. Vâlcea suma de 4,000 lei și către C. suma de 1.394 lei și au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței,

Prin Decizia nr. 692 din 24 martie 2016, Înalta

Curte de Casație și Justiție,

secția I

civilă, a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel, a admis recursul declarat de pârâta SC

C. SA și a casat Decizia civilă nr. 1531 din 5 octombrie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, trimițând cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul

Curții de Apel Pitești la data de 17 iunie 2016 sub nr. x/90/2013".

Prin decizia nr. 2760 din 29 noiembrie 2016 a

Curții de Apel Pitești, secția

I civilă,

au fost admise apelurile declarate

de pârâtele SC B. SCM Rm. Vâlcea și C., împotriva sentinței civile

nr. 912 din 3 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul

nr. x/90/2013, fiind schimbată, în parte, sentința în sensul că

a fost obligată pârâta SC B. SCM Rm. Vâlcea să plătească

reclamantei suma de 5.415 lei daune pentru perioada

2

iulie 2013 - 20 ianuarie 2015, precum și suma de 29.062 lei

aferentă perioadei

2

aprilie

2012 - 02 iulie 2013, reprezentând lipsa de folosință a terenului în

suprafață totală de 2.039,43 mp, iar pârâta C. să

plătească reclamantei suma de 4.239 lei, reprezentând lipsa de

folosință a terenului, aferentă perioadei 3 aprilie 2012 - iunie

a sumelor reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei, după

cum urmează: parata SC B. SCM. Vâlcea, suma de 1324,75 lei si pârâta SC C.

SA suma de 233 lei, fiind menținută în rest sentința.

intimata-reclamanta a fost obligată să plătească

apelantelor-parate cheltuieli de judecată astfel: către SC B. SCM

suma de 4.000 lei și către SC C. SA suma de 2765 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamante, la data de 15 februarie 2017 și înregistrat pe. rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție la data de 2 martie 2017.

Recurenta a invocat, în sinteză, faptul

că a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri reprezentând

contravaloarea lipsei de folosință a terenului, începând cu anul 2006

și până la data punerii în posesie efectivă, iar întinderea

obligației de despăgubire trebuie

să acopere atât prejudiciul efectiv cât și beneficiul nerealizat.

Totodată, susține reclamanta, nu a

operat prescripția dreptului material la acțiune deoarece nu a stat

în pasivitate și a tăcut demersuri pentru a intra în posesia

terenului.

În plus, la stabilirea cuantumului

despăgubirii or trebuia să fie avut în vedere nivelul chiriilor

stabilit prin hotărâre a consiliului local, precum și perioada

cuprinsa între 13 februarie 2010 la zi.

Analizând cu prioritate excepția

tardivității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., coroborat cu art. 298 și art. 316 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează să o admită având în vedere următoarele

considerente.

Conform art. 301 C. proc. civ.,

termenul de recurs este de 15 zile și se socotește de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, hotărârea recurată

este Decizia civilă nr. 2760 din 29 noiembrie 2016, pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția l civilă.

Dovada de comunicare a acestei

hotărâri către reclamantă se află la fila 32 în dosarul

instanței de apei, în rejudecare, iar potrivit acestora, comunicarea

hotărârii s-a tăcut la data de 11 ianuarie 2017.

Raportat la această dată, termenul

legal de recurs socotit pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a

început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, conform art. 101 alin. (1) C.

proc. civ., s-ar fi încheiat la data de 27 ianuarie 2017 (o zi lucrătoare

de vineri).

Recursul a fost declarat la data de 13

februarie 2017 (conform ștampilei de pe plicul atașat la fila 9 în

dosarul instanței de recurs).

Potrivit dispozițiilor înscrise în

art. 103 C. proc. civ., n exercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei.

În speță, recurenta-reclamantă

nu a solicitat instanței repunerea în termenul de recurs, cerere prin care

ar fi putut dovedi că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința sa să-l respecte, astfel că a fost

decăzută din dreptul de a exercita calea de atac.

Dispozițiile legale ce

reglementează termenul pentru exercitarea recursului au caracter

imperativ, astfel încât nerespectarea acestui termen atrage sancțiunea

decăderii părții din acest drept, cu consecința

respingerii, ca tardiv, a recursului formulat în aceste condiții.

În consecință, față

de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat

de reclamanta A.

Având în vedere analiza, cu prioritate,

a excepției tardivității recursului, în temeiul art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., raportat la art. 298 C. proc. civ. și art. 316 C. proc.

civ., nu se mai impune analizarea fondului recursului declarat de

reclamantă.

Față de cererea

formulată de intimata SC B. SCM. Rm. Vâlcea, întemeiată pe

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora, Partea care

cade în pretenții va di obligată, Ia cerere, să

plătească cheltuieli de judecată și având în vedere

chitanța din 20 aprilie 2017, emisă de Cabinet de avocat D., Înalta Curte

urmează a o obliga pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 2.500

lei, eu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de

avocat, către intimata SC B. SCM. Rm. Vâlcea

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 2760 din 29 noiembrie 2016 a

Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă la

plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către

intimata SC B. SCM. Rm. Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică astăzi, 9 mai 2017.