ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 839/2019

Ședința publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2013 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 563 C. civ., obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și posesie linia de producție panouri de cofraj metalic, situată în localitatea Pașcani, județul Iași.

La termenul din 12 martie 2014, C. S.A. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, întrucât aceasta nu dovedește că este proprietara liniei de producție de panouri de cofraj metalic aflată în posesia și folosința pârâtei B. S.R.L.. Totodată, a solicitat să se constate că linia de producție de panouri cofraj metalic de tip C. - aflată în posesia și folosința pârâtei B. S.R.L. și revendicată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată - este proprietatea C. S.A. și că utilajele ce formează obiectul litigiului valorează 400.000 USD.

Prin sentința civilă nr. 539 din 26 februarie 2015, Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă.

Totodată, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

Prin aceeași sentință, a admis cererea de intervenție principală formulată de intervenienta C. S.A., în contradictoriu cu reclamanta A.. A constatat tribunalul că linia de producție de panouri de cofraj metalic de tip C. aflată în posesia și folosința pârâtei este proprietatea intervenientei C. S.A..

A fost respinsă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenienta și a fost obligată reclamanta să achite intervenientei suma de 33.655 1ei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.

Prin încheierea din 25 mai 2015, Tribunalul Iași, secția I civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta și în dispozitivul sentinței civile nr. 539 din 26 februarie 2015 a Tribunalului Iași, secția I civilă, în sensul că s-a trecut "obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.700 euro solicitate de către intervenienta C. SA".

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a fost admis apelul declarat de A. prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 539/2015 din 26 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

Respinge cererea de intervenție principală formulată de intervenienta C. S.A. cu sediul în Elveția în contradictoriu cu reclamanta A..

Înlătură dispoziția referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă și păstrează restul dispozițiilor hotărârii.

Obligă intimata-intervenientă C. S.A. Elveția să plătească apelantei A. suma de 3.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii, recurenta-intervenientă C. S.A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 8 iulie 2016.

Prin decizia nr. 876 din 16 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurenta-intervenientă C. S.A. împotriva deciziei nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă și a respins cererea intimatei-reclamante A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 290/2016 din 5 mai 2016 a Curții de Apel Iași, revizuenta "A.", reprezentată de administrator D. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de C. S.A. și, în consecință a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de "A." împotriva deciziei civile nr. 290/2016 din 5 mai 2016 a Curții de Apel Iași. Totodată, a respins cererea intimatei de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, revizuenta "A." a formulat cerere de apel.

În argumentarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 466, 470 din C. proc. civ., revizuenta critică soluția instanței care, în mod netemeinic și fără a analiza probatoriul administrat s-a pronunțat în sensul admiterii excepției tardivității formulări cererii de revizuire, prin depășirea termenului procedural, în lipsa dovezilor privind data comunicării de către revizuentă.

Astfel, în opinia sa, soluția instanței este netemeinică în condițiile în care cererea de revizuire a fost transmisă instanței în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prin intermediul serviciului de curierat poștal E..

De asemenea, revizuenta critică soluția instanței cu privire la admiterea excepției tardivității cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în contextul în care această excepție putea fi invocată în cazul în care ar fi existat o hotărâre definitivă comunicată părților.

Prin urmare, termenul procedural de o lună de zile se socotește de la momentul în care părțile au luat cunoștință de înscrisul în baza căruia se solicită revizuirea, dar sub condiția ca mai întâi, acestea să se afle în posesia hotărârii a cărei revizuire se cere.

Pentru aceste considerente, revizuenta se consideră îndreptățită să solicite admiterea apelului promovat cu consecința modificării deciziei atacate, în ceea ce privește admiterea excepției tardivității, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate și pe fond, trimiterea cauzei spre judecare pe fond.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18 iunie 2018, intimații C. S.A. și B. S.R.L. au invocat excepția inadmisibilității cererii de apel exercitată împotriva deciziei nr. 40 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel lași în soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr. 290 din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel lași în dosarul nr. x/2013, excepție întemeiată pe dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

În acest context, intimații consideră că împotriva deciziei atacate, calea de atac corectă este cea a recursului, aspect în considerarea căruia apreciază ca fiind inadmisibilă cererea de apel formulată împotriva deciziei nr. 40 din 23 ianuarie 2018.

În cazul în care, s-ar proceda la recalificarea cererii de apel promovată ca fiind cerere de recurs, intimații C. S.A. și B. S.R.L. invocă excepția nulității cererii, pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a deciziei nr. 40 din 23 ianuarie 2018, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.

Față de aspectele menționate pe cale de excepție, intimații C. S.A. și B. S.R.L. solicită respingerea cererii de apel ca inadmisibilă și ca nemotivată în cazul cererii de recurs.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 13 noiembrie 2018, intimatele S.C. B. S.R.L. și C. S.A. depunând punct de vedere.

Analizând admisibilitatea căii de atac a recursului, Înalta Curte reține următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, prin care s-a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. F. S.R.L. prin administrator G., împotriva deciziei nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Prin decizia nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost admis apelul declarat de A. prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 539/2015 din 26 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul respingerii cererii de intervenție principală formulată de intervenienta C. S.A. în contradictoriu cu reclamanta A., înlăturării dispoziției referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă și menținerii celorlalte dispoziții ale hotărârii, cu obligarea intimatei-intervenientă C. S.A. Elveția la plata suma de 3350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, are caracter definitiv, fiind pronunțată de instanța de apel într-un litigiu pentru care dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare anterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, nu prevedeau și calea de atac a recursului.

Prin urmare, decizia civilă nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, este o hotărâre definitivă.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., raportat la obiectul acțiunii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2019.