ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1239/2019

Ședința publică din data de 7 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2013 reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., a chemat în judecată pe S.C. C. S.A. TECUCI, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i restituie o macara marca x și cofraje metalice complete de accesorii, în număr de 198 de bucăți pentru realizarea fundațiilor lucrării Complex Urbanistic Stadion, bunuri care nu au fost restituite.

Prin sentința civilă nr. 232 din data de 21 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. TECUCI, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

A admis, în parte, acțiunea civilă în revendicare bunuri mobiliare, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții D., E., F., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L și, în consecință:

A obligat pe pârâții D., E. și F. să restituie reclamantei macara x și 198 de cofraje metalice complete de accesorii sau contravaloarea lor, respectiv 127.020 de RON și 187.189 de RON.

A respins capătul de cerere privind restituirea schelei metalice, ca nefondat.

A respins acțiunea formulată față de pârâții S.C. G. S.R.L și S.C. H. S.R.L., ca nefondată.

A admis cererea de intervenție accesorie formulată de I. în interesul reclamantei.

II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții F., D. și E., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței, în parte, în sensul respingerii acțiunii principale și a cererii de intervenție.

Prin decizia nr. 197/A din 15 septembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis apelurile declarate de pârâții D., F. și E. împotriva sentinței civile nr. 232 din 21 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimații S.C. C. S.A. Galați, S.C. G. S.R.L. Galați, S.C. H. S.R.L. TECUCI, reclamanta S.C. A. S.R.L. și intervenientul în numele altei persoane I..

A schimbat, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că:

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F. și, ca efect, a respins acțiunea principală și cererea de intervenție față de acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A luat act că reclamanta și-a restrâns pretențiile, ca urmare a executării, în parte, a sentinței civile apelate și, ca efect, a înlăturat din dispozitivul sentinței apelate dispoziția de obligare a pârâtelor E. și D. la restituirea către reclamantă a unei macarale Comedil GA 25 sau la plata contravalorii acesteia, de 127.020 RON.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, că din conținutul încheierii nr. 7394 din data de 29 septembrie 2004 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, depusă la dosar, rezultă că pârâtul F. s-a retras din calitatea de asociat si administrator al S.C. C. S.A. TECUCI, cedând acțiunile către E. și J..

A mai reținut instanța de apel că din restul probatoriilor administrate în cauză, înscrisuri si declarații de martori, nu s-a făcut dovada că pârâtul F. a exercitat, ulterior acestei date, acte de administrare la societatea S.C. C. S.A. TECUCI, astfel că în mod greșit a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.

Instanța de apel a considerat că se impune admiterea apelului declarat de pârâtul menționat și schimbarea sentinței, în parte, în sensul respingerii acțiunii principale, precum și a cererii de intervenție în interesul reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul F., pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Cu privire la calitățile procesuale pasive ale celorlalți doi pârâți, a apreciat soluția primei instanțe ca fiind temeinică si legală, deoarece aceștia, atât în drept, cât si în fapt, au administrat societatea S.C. C. S.A. TECUCI si bunurile acesteia, iar pârâtul D. a semnat procesul-verbal încheiat cu reclamanta pentru bunurile primate în custodie.

Pentru aceste motive, a considerat că aspectele susținute de cei doi pârâți, referitoare la lipsa dovezii predării acestor bunuri sau lipsa dovezii locului amplasării acestora apar ca neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât, ulterior pronunțării sentinței apelate, pârâții au predat reclamantei părți componente ale macaralei în litigiu, ceea ce demonstrează că acest bun, precum si cofrajele, au fost predate, în realitate, în custodia S.C. C. S.A. TECUCI.

Instanța de apel a admis apelurile declarate de cei doi pârâți, ca fiind întemeiate, în raport de precizarea reclamantei-intimate privind restrângerea pretențiilor la contravaloarea unui număr de 198 cofraje, în valoare de 187.189.20 RON.

III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 15 aprilie 2019, intervenientul I., solicitând casarea hotărârii pronunțate de către instanța de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 2 mai 2019, sub nr. x/2013.

În motivare, recurentul intervenient a susținut, în esență, că intimații-pârâți au săvârșit o serie de fapte penale, de care instanța de apel nu a ținut cont, adăugând că a formulat cerere de atragere a răspunderii în privința lichidatorului S.C. B.. S.C.

Totodată, recurentul-intervenient a susținut că decizia recurată nu i-a fost comunicată, astfel că nu a putut formula calea de atac cu respectarea termenului prevăzut de lege, sens în care a precizat că la data de 12 martie 2019 a formulat cerere de comunicare a hotărârii atacate și de repunere în termenul de declarare a recursului .

A menționat că, ulterior formulării cererii de comunicare a deciziei instanței de apel, o copie i-a fost comunicată la data de 15 martie 2019.

În cuprinsul cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, recurentul intervenient a precizat că locuiește în străinătate, astfel că și-a ales adresa de comunicare a actelor de procedură în satul Frunzeasca, comuna Munteni, Strada x nr. 24, Județul Galați sau la adresa de email x@x.com, sens în care a susținut că comunicat instanței de apel, la datele de 16 septembrie 2016 și, respectiv, 14 octombrie 2016, alegerea acestei adrese de comunicare.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

III. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 103 și art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, precum și cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac formulată de recurentul-intervenient, Înalta Curte reține următoarele:

Din coroborarea dispozițiilor art. 102 din C. proc. civ. din 1865 cu cele ale art. 301 din același act normativ rezultă că termenul de recurs, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, începe să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, alin. (5) al aceluiași articol stabilind că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

În același timp, cu excepția situațiilor în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, caz în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept, conform art. 103 din C. proc. civ. din 1865.

Cu privire la cererea de repunere în termen formulată de recurentul-intervenient, Înalta Curte reține că, pentru a se dispune repunerea în termen, potrivit textului art. 103 alin. (2) raportat la cel al art. 301 din C. proc. civ., se cer a fi îndeplinite următoarele condiții:

- partea care nu a săvârșit un act de procedură înăuntrul termenului legal imperativ trebuie să facă dovada că a fost împiedicată, dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, ce s-a produs înainte de împlinirea termenului;

- în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată trebuie să formuleze cererea de repunere în termen și, totodată, să efectueze actul de procedură pe care nu l-a îndeplinit în termen.

În speță, din verificarea actelor dosarului rezultă că, astfel cum susține recurentul-intervenient în cererea formulată la data de 12 martie 2019, acesta și-a ales adresa de comunicare a actelor de procedură în satul Frunzeasca, comuna Munteni, Strada x nr. 24, Județul Galați sau la adresa de email x@x.com, sens în care a comunicat instanței de apel, la data de 13 februarie 2017 o solicitare datată 16 septembrie 2016.

Se constată că, luând act de solicitarea recurentului-intervenient, instanța de apel a procedat la citarea acestuia la adresa indicată, pentru următorul termen de judecată din data de 29 martie 2017, când recurentul-intervenient a formulat o cerere reconvențională .

La aceeași adresă indicată, recurentului-intervenient i-au fost comunicate și motivele apelurilor formulate în cauză .

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că decizia civilă atacată în cauză a fost comunicată recurentului-intervenient la data de 4 octombrie 2017, la adresa indicată de acesta, respectiv satul Frunzeasca, comuna Munteni, Strada x nr. 24, Județul Galați, așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile aflată la dosarul de apel.

La data de 12 martie 2019, recurentul-intervenient a formulat cerere de comunicare a hotărârii pronunțate de către instanța de apel, o nouă copie fiindu-i transmisă, la aceeași adresă indicată inițial.

Ulterior, recurentul-intervenient a declarat recurs la data de 15 aprilie 2019 .

În aceste condiții, instanța de recurs constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac.

Astfel, pe de o parte, în raport cu dovezile din dosar,anterior menționate, care atestă comunicarea corespunzătoare a hotărârii instanței de apel la adresa indicată de către recurentul-intervenient, la data de 4 octombrie 2017, în speță nu se confirmă existența unei împrejurări mai presus de voința recurentului-intervenient care să-l împiedice pe acesta, înainte de împlinirea termenului, să formuleze calea de atac a recursului, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de textul art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865.

Pe de altă parte, chiar și în situația (nereală) în care comunicarea hotărârii recurate ar fi avut loc, pentru prima dată, la data de 15 martie 2019, astfel cum susține recurentul-intervenient în cererea de la dosarul de recurs, Înalta Curte constată că în cauză, calea de atac a recursului a fost declarată la data de 15 aprilie 2019, cu depășirea termenului de cel mult 15 zile de la data încetării pretinsei împiedicări, impus de dispozițiile art. 103 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865.

În consecință, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția tardivității declarării recursului, invocată de instanță din oficiu, din analiza actelor dosarului, în raport cu considerațiile teoretice anterior menționate, Înalta Curte constată că, deși termenul pentru exercitarea căii de atac se împlinea la 20 octombrie 2017, declarația de recurs a fost formulată de recurentul-intervenient I. la data de 15 aprilie 2019, pe email, fiind înregistrată, la aceeași dată, la registratura Curții de Apel Galați, secția I civilă .

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 301 din C. proc. civ. din 1865, precum și faptul că în cauză nu s-a confirmat existența vreunei împiedicări datorate unei împrejurări mai presus de voința recurentului-intervenient, Înalta Curte constată că în speță devin incidente dispozițiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind aceea a pierderii de către recurentul-intervenient a dreptului de a-i fi examinată pe fond calea de atac declarată.

Pentru aceste motive, văzând prevederile art. 301 din C. proc. civ. din 1865, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 103 și art. 310 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-intervenient împotriva deciziei civile nr. 197/A din 15 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentul-intervenient I., ca neîntemeiată.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-intervenient împotriva deciziei civile nr. 197/A din 15 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2019.