ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Decizia
nr. 3249/2015
Asupra cererii de revizuire de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 18 decembrie 2014, Prefectul Județului Ilfov a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 8536 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, arătând că această decizie este potrivnică deciziei civile nr. 3321 din 12.09.2013 pronunțată de aceeași instanță într-o cauză identică, având aceleași părți și obiect.
Decizia atacată cu revizuire
Prin decizia civilă nr. 8536 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, a fost admis recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Local al Comunei Snagov, împotriva sentinței civile nr. 1373 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. x/93/2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Prefectul Județului Ilfov și intimatul-intervenient în numele altei persoane A. SRL, a fost casată sentința recurată și, rejudecând cauza a fost respinsă cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Instanța a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de A. SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin sentința civilă nr. 882 din 03 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția civilă, irevocabilă, s-a dispus anularea Hotărârii nr. 49 din 30 iunie 2010, privind aprobarea unui schimb de terenuri între comuna Snagov și A. SRL.
Instanța de fond, deși a reținut că terenul în discuție figura ca fiind proprietatea a trei persoane fizice: B., C. și D., care cumpăraseră terenul de la intervenienta A. și că la dosarul cauzei exista actul de desființare parțială autentificat sub nr. 1170 din 31 octombrie 2013, prin care părțile implicate, inclusiv cei trei cumpărători persoane fizice, conveniseră ca terenul de 5.690 mp să revină în proprietatea comunei, terenul 10.000 mp în proprietatea societății comerciale, iar construcțiile edificate pe terenul de 5.690 mp să ramână în proprietatea persoanelor fizice, astfel cum reiese din extrasul de carte funciară eliberat în 04.12.2013, reintabularea dreptului de proprietate în favoarea comunei Snagov s-a făcut în data de 01.11.2013, concluzionându-se că, toate actele ce au stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv expunerea de motive, raportul de specialitate și avizele, au fost emise în 21.10.2013, deci anterior convenției părților autentificată la data de 31.10.2013.
Instanța de recurs a constatat că este nerelevant faptul că expunerea de motive, raportul de specialitate și avizele au fost emise în 21.10.2013, anterior convenției părților, întrucât urmare a actului de actul de desființare parțială a contractului de schimb nr. 684 din 06 iulie 2010, autentificat sub nr. 1170 din 31 octombrie 2013, terenul a revenit în proprietatea comunei Snagov, astfel încât s-a apreciat că este neîntemeiată susținerea reclamantului că aceasta din urmă nu putea să dispună de acest teren.
Decizia în raport de care s-a invocat contrarietatea
Prin decizia civilă nr. 3321 din 12.09.2013 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul formulat de recurentul-reclamant Prefectul Județului Ilfov împotriva sentinței civile nr. 827 din 14 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2011*, în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul Local al Comunei Snagov și intimatul-intervenient A. SRL.
A fost modificată sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și, în consecință, a fost anulată H.C.L. nr. 42 din 28 mai 2010 adoptată de Consiliul Local al Comunei Snagov și a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de A. SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că motivul de recurs referitor la lipsa competenței Consiliului Local al Comunei Snagov de adoptare a hotărârii contestate este neîntemeiat, susținerea în acest sens a reclamantului fiind contrazisă de lecturarea coroborată a textelor menționate.
În ceea ce privește fondul, curtea reține ca întemeiat motivul de recurs referitor la lipsa totală de fundamentare juridică și de facto a trecerii terenului din domeniul public în domeniul privat al comunei.
O atare măsură presupune întrunirea unor condiții legale care nu au nimic a face cu eventuale aspecte de oportunitate, după cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, „(4) Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean”.
A reținut instanța că același Consiliu Local al Comunei Snagov a inclus terenul ce face obiectul H.C.L. contestat în inventarul bunurilor ce constituie domeniul public al comunei Snagov, potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 213/1998.
Apartenența acestui teren la domeniul public de interes local a fost atestată, potrivit legii, prin H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov, anexa 35.
Curtea reține că pentru a putea dispune asupra transferului bunului din domeniul public în cel privat al comunei, nu este suficient ca pârâtul intimat Consiliul Local al Comunei Snagov să își exprime manifestarea de voință în acest sens, ci trebuie să justifice pierderea utilității publice a terenului, în raport de situația de la momentul atestării, în anul 2002. Or, o atare justificare sau dovadă nu a fost făcută de către pârâtul-intimat.
A reținut instanța că, dimpotrivă, expunerea de motive care fundamentează adoptarea hotărârii contestate nu face absolut nicio referire la pierderea utilității publice a terenului, întreaga argumentație din cuprinsul expunerii de motive raportându-se nu la interesul public, ci la interesul unei terțe persoane, respectiv intervenienta SC A. SRL, cu care consiliul local încheiase cu privire la teren un contract de asociere în participațiune, în anul 2009.
Astfel, rațiunea scoaterii bunului din domeniul public al comunei și transferării acestuia în domeniul privat, afirmată expres în expunerea de motive, este aceea de a da curs solicitării asociatului SC A. SRL de a cumpăra terenul sau de a face un schimb cu unitatea administrativ teritorială.
A reținut instanța că aspectele invocate, relativ la destinația eventuală a terenului pe care comuna l-ar primi în schimbul terenului din domeniul public, exced aspectului privind pierderea utilității publice a terenului de 5.689 mp.
Mai mult decât atât, așa cum reiese din anexa nr. 35 la H.G. nr. 930/2002, pct. 288, terenul în suprafață totală de 100.000 mp, în cuprinsul căruia se regăsește și terenul în litigiu, figurează ca „teren aferent Parcului Snagov”.
Or, potrivit anexei III a Legii nr. 213/1998, „Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: 2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement”.
Terenul este, prin urmare, domeniu public în virtutea legii, iar nicidecum urmare a declarării lui de către consiliul local ca bun de uz sau interes public.
În același sens, din adresa O.C.P.I. Ilfov reiese că terenul în cauză figurează ca având categoria de folosință „păduri”, având prin urmare regimul juridic al acesteia, consacrat în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 privind C. silvic, text potrivit căruia „(3) Este interzisă trecerea terenurilor forestiere din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București”. Mai mult, chiar și în raport de fundamentarea din expunerea de motive, chiar străină de interesul public pe care trebuie să-l aibă în vedere o atare hotărâre, instanța de recurs subliniază că nici interesul privat al terțului nu mai subzistă, cât timp H.C.L. subsecventă, nr. 49/2010, de aprobare a schimbului de terenuri în considerarea căruia s-a transferat terenul din domeniul public în domeniul privat, a fost anulată irevocabil de instanța de judecată.
Prin urmare, nici fundamentarea reală a măsurii, chiar nelegală, nu se mai verifică.
Prin urmare, instanța de recurs a modificat sentința atacată în sensul anulării H.C.L. nr. 42 din 28 mai 2010 adoptată de Consiliul Local al Comunei Snagov și, urmare a admiterii acțiunii principale, a respins, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie formulată de A. SRL.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat că este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Argumentele de fapt și de drept relevante
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Procedând la verificarea deciziei atacată cu revizuire și a celei invocată ca fiind potrivnică acesteia, Înalta Curte a constatat că sunt hotărâri diferite, pronunțate în cauze diferite, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale pentru existența autorității de lucru judecat.
Înalta Curte reține că prin reglementarea prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
Prin existența puterii de lucru judecat se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., republicat, anularea celei de a doua hotărâri.
Textul nu este aplicabil dacă prin două hotărâri s-au soluționat cauze diferite, cum este cazul de față, Înalta Curte constatând că nu există hotărâri potrivnice invocate de revizuent.
Astfel, în Dosarul nr. x/93/2013 în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 8536 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, obiectul cererii introductive a reclamantului Prefectul Județului Ilfov este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 49 din 30 iunie 2010, privind aprobarea unui schimb de terenuri între comuna Snagov și A. SRL, iar în Dosarul nr. x/3/2011* în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 3321 din 12.09.2013 a Curții de Apel București, obiectul cauzei este reprezentat de anularea H.C.L. nr. 42 din 28 mai 2010 adoptată de Consiliul Local al Comunei Snagov.
Este adevărat că revizuentul a atacat în ambele dosare indicate ca fiind potrivnice hotărâri ale Consiliului Local, însă hotărârile în cauză sunt diferite, întrucât în cauza ce face obiectul revizuirii prin H.C.L. s-a aprobat un schimb de terenuri între comuna Snagov și A. SRL, iar în cauza invocată cu autoritate de lucru judecat, obiectul H.C.L. contestat se referă la faptul că terenul a fost inclus în inventarul bunurilor ce constituie domeniul public al comunei Snagov.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 513 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Prefectul Județului Ilfov împotriva deciziei civile nr. 8536 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2015.