ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4097/2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1423 din 23.06.2011, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, având ca obiect fond funciar, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinței civile nr. 2876 din data de 27.10.2010 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. A modificat, în tot, sentința civilă recurată, sens în care a admis, în parte, acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 295/16.02.2010, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să procedeze la emiterea avizului favorabil Hotărârii nr. 16/17.11.2009 a Comisiei Județene Ilfov pentru Aplicarea Legii nr. 293/2003. A respins capătul de cerere privind daunele materiale.

Prin Decizia nr. 138R din 25 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, având ca obiect fond funciar, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis recursul declarat de pârâta Comisia Județeană Ilfov împotriva Sentinței civile nr. 347/02.02.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, a modificat, în tot, hotărârea atacată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta Agenția Domeniilor Statului și de intervenienta SC B. SA împotriva aceleiași hotărâri, în contradictoriu cu intimata Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003, intervenientul în nume propriu A. și intervenientul accesoriu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție voluntară accesorie, formulată de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

În prezentul dosar, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând contrarietatea Deciziei nr. 138R din 25 mai 2018 cu Decizia civilă nr. 1423 din 23.06.2011.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a prezentat situația de fapt, prin raportare la cele două litigii purtate în legătură cu suprafața de teren de 40,50 ha, ce a constituit proprietatea acesteia. A susținut că, prin Decizia civilă nr. 1423/2011 a Curții de Apel București, s-a dispus definitiv restituirea în natură a suprafeței de 40,50 ha, pe raza localității Popești Leordeni, la SC B. SA.

Prin această din urmă hotărâre, instanța a apreciat că, în mod corect, prin Hotărârea nr. 16/2009 a Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 Ilfov, s-a aprobat restituirea în natură a suprafeței menționate anterior ce reprezenta teren arabil cu investiții tip seră, având în vedere Hotărârea nr. 622/2009, emisă de Comisia județeană de fond funciar Ilfov, prin care i s-a stabilit acest amplasament, cu înscrierea revizuentei A. în anexa 23, oraș Chitila, cu suprafața de 40,50 ha.

Ulterior, Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu Comisia Județeană de fond funciar Ilfov, a promovat o acțiune având ca obiect nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 622/2009, cu privire la art. 2 care stabilește amplasamentul suprafeței de 40,50 ha pe raza localității Popești Leordeni, la SC B. SA și art. 1 din Hotărârea nr. 16/2009, prin care se abrogă atribuirea în natură a respectivei suprafețe de teren.

Prin Sentința civilă nr. 347/2015, Judecătoria Cornetu a apreciat corect că, prin Hotărârea nr. 3154/2008 a Tribunalului București, ANRP a fost obligată să atribuie revizuentei în natură suprafața de 40,50 ha, iar prin Decizia nr. 1423/2011, a fost obligată aceeași instituție să avizeze favorabil Hotărârea nr. 16/2009 a Comisiei județene, prin care s-a atribuit în natură suprafața de 40,50 ha pe amplasamentul stabilit prin Hotărârea nr. 622/2009, respectiv în incinta SC B. SA.

Recursul declarat de către Agenția Domeniilor Statului împotriva acestei hotărâri a fost admis, prin Decizia nr. 138/25.05.2018, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, iar Hotărârea nr. 347/2015 a fost modificată, în tot, și respinsă cererea de chemare în judecată.

Astfel cum rezultă din motivarea acestei decizii, hotărârea civilă nr. 1423/2011, prin care s-a dispus irevocabil restituirea în natură a terenului în suprafață de 40,50 ha, nu își mai produce efectele juridice în condițiile în care alte instanțe judecătorești au statuat, cu putere de lucru judecat, că revizuenta este îndreptățită să primească despăgubiri pentru același teren (Sentința nr. 2530/18.11.2011 dată de Tribunalul București în Dosar nr. x/2011). În esență, instanța de recurs a considerat că Decizia nr. 1423/2011 este caducă. Or, în acel litigiu, a susținut revizuenta, instanța de judecată nu era învestită să aprecieze asupra caducității deciziei/care dintre cele două hotărâri se impune a fi aplicată. Decizia nr. 1423/2011 a Curții de Apel București, prin care i s-a reconstituit în natură dreptul de proprietate asupra suprafeței de 40,50 ha, este una legală și temeinică.

În final, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea Deciziei nr. 138R din 2018, întrucât este potrivnică celor statuate prin Decizia nr. 1423/2011.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele Agenția Domeniilor Statului Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 și Comisia Județeană Ilfov au invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire.

De asemenea, prin întâmpinarea formulată, intimata SC B. SA a susținut inadmisibilitatea revizuirii, cât și tardivitatea formulării căii de atac în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul din 22 noiembrie 2018, Înalta Curte a analizat cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire, pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Prioritar, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Noul C. proc. civ., se constată că prezenta cale de atac de retractare este supusă prevederilor C. proc. civ. de la 1864, fiind reglementată de art. 322 pct. 7, având în vedere că, în motivarea revizuirii, se susține contrarietatea între Decizia nr. 138R din 25 mai 2018, a Tribunalul Ilfov, secția civilă, și Decizia civilă nr. 1423 din 23.06.2011, pronunțată în Dosarul nr. x/2010 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În speță, Înalta Curte reține că cererea de revizuire dedusă judecății vizează Decizia nr. 138R din 25 mai 2018 a Tribunalul Ilfov, secția civilă.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Potrivit prevederilor art. 324 alin. (1) pct. l C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. l, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. a fost depășit, întrucât Decizia nr. 138R a Tribunalul Ilfov, secția civilă, a cărei revizuire se cere, a fost pronunțată în recurs la data de 25 mai 2018, iar revizuirea a fost formulată la data de 30 iulie 2018, conform vizei aplicate pe cerere de registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu încălcarea termenului legal enunțat care s-a împlinit la data de 25 iunie 2018, conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., ce stipulează: "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare."

Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la pronunțarea hotărârii.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat.

În consecință, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 138/R din 25 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2012, formulată de revizuenta A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV