ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Turda, la data de 30 iunie 2006, după ce a încercat concilierea

directă (la 24 mai 2006), reclamanta C.N.I.N. SA București a chemat în judecată

pârâta SC A. SRL Turda solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la

plata sumei de 114.954 lei creanță datorată reclamantei și provenind din

neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin

contractul nr. 1791 din 12 august 2004 și actul adițional nr. 1 din 11

februarie 2005, având ca obiect tipărirea în avans de banderole marcare băuturi

alcoolice.

Prin

sentința

nr. 3411 din 27 noiembrie

2006, Judecătoria Turda a admis

excepția de necompetență materială și a dispus trimiterea cauzei spre

competentă soluționare Tribunalului Comercial Cluj.

La 19 ianuarie 2007, după

înregistrarea dosarului la Tribunalul Comercial Cluj și înaintea primului

termen de judecată reclamanta a depus o cerere de suspendare a judecății în

temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că deși a desfășurat

relații contractuale cu pârâta nu a fost notificată de către administrator în

vederea înscrierii la masa credală, că a luat act de deschiderea procedurii

falimentului pârâtei consultând B.P.I. și că a formulat cererea de creanță

înregistrată sub nr. 12770 din 9 decembrie 2006.

La primul termen de judecată

Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 402 din 1 februarie

2007, admițând excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii, ridicată

din oficiu, a respins cererea reclamantei ca lipsită de interes.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut următoarele:

În dosarul nr. 655/1285/2005

al Tribunalului Comercial Cluj, s-a

dispus

deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului

prevăzută

de Legea nr. 64/1995, actualmente Legea nr. 85/2006, față de pârâta SC A. SRL.

Urmare

deschiderii procedurii, administratorul judiciar a notificat

creditorii

debitoarei conform prevederilor art. 61 coroborat cu prevederile art. 62 din

Legea

nr. 85/2006, în vederea formulării declarațiilor de

creanță, reclamanta din prezentul dosar depunând declarație de creanță și

solicitând înscrierea sa în

tabelul creditorilor cu suma de

117.372,29 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate și

neachitate de către pârâtă aferent

contractului

nr. 1791 din 12

august

2004 și actului adițional nr. 1 din 11 februarie

2005 și cheltuieli de judecată

achitate în dosarul nr. 1/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj, respectiv

fostul dosar nr. 3107/2006 al Judecătoriei Turda.

Față

de această împrejurare, în ședința publică din 1 februarie 2007,

din oficiu, instanța a

ridicat excepția lipsei de interes a reclamantei în

formularea și soluționarea litigiului, apreciind că odată formulată

declarația de creanță și creditoarea fiind înscrisă în tabelul creditorilor

nu

se mai

justifică formularea unei noi cereri

de chemare în judecată într-un dosar

distinct față de pârâtă, cu atât

mai mult cu cât singura modalitate de recuperare a pretențiilor de către

reclamantă este în cadrul procedurii

insolvenței,

care este o procedură concursuală, colectivă și specială.

Orice

demers judiciar, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de etapa

procesuală în care acesta se află trebuie să se sprijine pe un

interes

ce se raportează la relația dintre situația juridică și mijlocul

procesual

ales și justifică profitul material pe care partea îl urmărește.

Interesul

care stă la baza oricărei cereri în justiție trebuie să fie

juridic

și legitim, să fie născut și actual, să fie direct și personal și să fie

pozitiv și concret.

Interesul

trebuie sa fie, între altele, născut și actual, caracteristici care

trebuie

să existe pe toată durata litigiului de la momentul declanșării sale și

până la stingerea lui.

Înscrierea

creditoarei în tabelul definitiv al creditorilor și participarea la procedura judiciară

instituită împotriva debitoarei a fost de natură a satisface interesul reclamantei

astfel că nu se mai poate aprecia că există un

interes născut

și actual care să justifice acest demers judiciar.

Instanța,

raportat la aceste considerente, a apreciat ca întemeiată

excepția

invocată în temeiul art.

137

alin. (1) coroborat

cu art. 112 C. proc. civ.,

reținând că nu se mai justifică

interesul promovării acțiunii finalitatea

urmărită prin

declanșarea acestui demers judiciar fiind atinsă în cadrul

procedurii

judiciare a falimentului.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând desființarea sentinței

și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea pronunțării

unei încheieri prin care să se dispună suspendarea judecății cauzei conform

Legii nr. 85/2006.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia nr. 110 din 14 mai 2007, a respins apelul reclamantei cu motivarea că

activitatea procesuală nu poate fi declanșată și întreținută fără justificarea

unui interes și atâta timp cât reclamanta, față de situația juridică a pârâtei,

s-a înscris, o dată cu promovarea prezentei acțiuni și în procedura specială

instituită de

Legea

nr. 85/2006 pentru realizarea creanței sale, apare

de prisos menținerea pe rolul aceleiași instanțe și a unei cauze după procedurile

comune, care, de altfel, nici nu mai poate fi instrumentată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termen,

reclamanta C.N.I.N. S.A. București

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului,

desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei acestei din urmă

instanțe în vederea legalei soluționări a cererii privind suspendarea judecății

cauzei în temeiul art. 36 din

Legea

nr. 85/2006.

În recursul său reclamanta

susține că hotărârea atacată este nelegală și invocă în acest sens motivul

prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., sub două aspecte, care sunt, în

rezumat, următoarele:

Legea

nr.

85/2006 prevede un caz de suspendare legală a judecății cauzei și prin această

normă legiuitorul nu a distins asupra aplicabilității acestui caz de

suspendare, în raport de un criteriu cronologic, respectiv formularea acțiunii

anterior, concomitent sau posterior deschiderii procedurii prevăzute de legea

insolvenței.

În cauză existând în mod

evident ipoteza prevăzută de textul menționat suspendarea legală a judecății

prezentei cereri era obligatorie iar instanțele nu puteau aprecia asupra

inaplicabilității textului în raport de un criteriu neprevăzut de lege. De

altfel, instanța de apel nu a sancționat nepronunțarea instanței de fond asupra

cererii de suspendare a judecății cauzei și nemotivarea sentinței sub aspectul

acestei cereri.

eronat asupra conținutului interesului, ca una din condițiile de admisibilitate

a acțiunii, întrucât justificarea acțiunii în justiție prin prisma condiției

interesului privește exclusiv interesul de a invoca dreptul subiectiv afirmat

și de a-l urmări pe calea formală care duce la declanșarea procedurii

judiciare, or este evident interesul reclamantei de a declanșa procedura

judiciară cu privire la dreptul său de creanță.

Împrejurarea că în

realitatea juridică a intervenit, cu referire la pârâtă, deschiderea procedurii

falimentului, nu este de natură a anula interesul reclamantei, care rămâne în

continuare caracterizat prin legitimitate și actualitate, ci intervine

aplicarea cazului de suspendare arătat, care nu poate fi înlăturat în nici un

mod. Prin urmare, îi este oprit judecătorului cauzei a examina îndeplinirea

condiției interesului în raport de o altă procedură judiciară în curs ci, față

de dispoziția legală menționată, de conținutul și caracterul imperativ al

acesteia, este obligat să constate că a intervenit cazul de suspendare legală a

judecății.

Examinând recursul prin

prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru

cele ce urmează:

Potrivit art. 36 din Legea nr.

85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile

judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului

sau bunurilor sale”.

Acest text conține o normă

imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor

litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a

judecătorului – sindic. El vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare

fără a face distincție în funcție de data înregistrării acțiunii, respectiv dacă

acțiunile au fost înregistrate înainte sau după deschiderea procedurii

insolvenței.

Suspendarea acțiunilor

operează prin efectul legii, ex lege, fără să fie necesară pronunțarea unei

hotărâri în acest sens. Efectul suspensiv se produce de la pronunțarea

hotărârii de deschidere a procedurii și nu de la data înregistrării cererii

introductive.

Suspendarea acțiunilor sau

suspendarea judecății, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art. 36 din

Legea nr. 85/2006 sau de art. 243 C. proc. civ., are drept efect oprirea instantanee

a cursului judecății. Acest efect se constată în fiecare dosar judiciar în

parte, de către instanța sau organul de executare, la sesizarea sau la cererea

persoanei interesate ori din oficiu.

Efectul suspendării, de

oprire de îndată a cursului judecății, împiedică instanța să mai poată lua o

altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept și, în mod

evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedică să invoce și să soluționeze

excepții, de procedură sau de fond.

În ceea ce privește

interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, Curtea reține că acest interes,

legitim, născut, actual, direct și personal, a existat în momentul introducerii

acțiunii, formularea cererii de creanță de către reclamantă fiind ulterioară și

făcută abia la momentul în care ea a luat act de deschiderea procedurii

insolvenței împotriva pârâtei. Ulterior excepția lipsei interesului reclamantei

nu mai putea fi invocată și examinată de instanță în raport de aplicarea ope

legis a suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Față de cele arătate, Înalta

Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., având în vedere

că instanțele nu au intrat în cercetarea fondului cauzei, să caseze hotărârile

pronunțate și să trimită cauza Tribunalului Comercial Cluj care va constata

aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

C.N.I.N. SA București împotriva deciziei civile nr. 110/2007 din 14 mai 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează decizia și sentința

comercială nr. 402 din 1 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj și

trimite cauza Tribunalului Comercial Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.