ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Turda, la data de 30 iunie 2006, după ce a încercat concilierea directă (la 24 mai 2006), reclamanta C.N.I.N. SA București a chemat în judecată pârâta SC A. SRL Turda solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 114.954 lei creanță datorată reclamantei și provenind din neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul nr. 1791 din 12 august 2004 și actul adițional nr. 1 din 11 februarie 2005, având ca obiect tipărirea în avans de banderole marcare băuturi alcoolice. Prin sentința nr. 3411 din 27 noiembrie 2006, Judecătoria Turda a admis excepția de necompetență materială și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Comercial Cluj.

La 19 ianuarie 2007, după înregistrarea dosarului la Tribunalul Comercial Cluj și înaintea primului termen de judecată reclamanta a depus o cerere de suspendare a judecății în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că deși a desfășurat relații contractuale cu pârâta nu a fost notificată de către administrator în vederea înscrierii la masa credală, că a luat act de deschiderea procedurii falimentului pârâtei consultând B.P.I. și că a formulat cererea de creanță înregistrată sub nr. 12770 din 9 decembrie 2006. La primul termen de judecată Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 402 din 1 februarie 2007, admițând excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii, ridicată din oficiu, a respins cererea reclamantei ca lipsită de interes.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele: În dosarul nr. 655/1285/2005 al Tribunalului Comercial Cluj, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995, actualmente Legea nr. 85/2006, față de pârâta SC A. SRL.

Urmare deschiderii procedurii, administratorul judiciar a notificat creditorii debitoarei conform prevederilor art. 61 coroborat cu prevederile art. 62 din Legea nr. 85/2006, în vederea formulării declarațiilor de creanță, reclamanta din prezentul dosar depunând declarație de creanță și solicitând înscrierea sa în tabelul creditorilor cu suma de 117.372,29 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate și neachitate de către pârâtă aferent contractului nr. 1791 din 12 august 2004 și actului adițional nr. 1 din 11 februarie 2005 și cheltuieli de judecată achitate în dosarul nr. 1/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj, respectiv fostul dosar nr. 3107/2006 al Judecătoriei Turda.

Față de această împrejurare, în ședința publică din 1 februarie 2007, din oficiu, instanța a ridicat excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea și soluționarea litigiului, apreciind că odată formulată declarația de creanță și creditoarea fiind înscrisă în tabelul creditorilor nu se mai justifică formularea unei noi cereri de chemare în judecată într-un dosar distinct față de pârâtă, cu atât mai mult cu cât singura modalitate de recuperare a pretențiilor de către reclamantă este în cadrul procedurii insolvenței, care este o procedură concursuală, colectivă și specială. Orice demers judiciar, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de etapa procesuală în care acesta se află trebuie să se sprijine pe un interes ce se raportează la relația dintre situația juridică și mijlocul procesual ales și justifică profitul material pe care partea îl urmărește.

Interesul care stă la baza oricărei cereri în justiție trebuie să fie juridic și legitim, să fie născut și actual, să fie direct și personal și să fie pozitiv și concret. Interesul trebuie sa fie, între altele, născut și actual, caracteristici care trebuie să existe pe toată durata litigiului de la momentul declanșării sale și până la stingerea lui. Înscrierea creditoarei în tabelul definitiv al creditorilor și participarea la procedura judiciară instituită împotriva debitoarei a fost de natură a satisface interesul reclamantei astfel că nu se mai poate aprecia că există un interes născut și actual care să justifice acest demers judiciar. Instanța, raportat la aceste considerente, a apreciat ca întemeiată excepția invocată în temeiul art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 112 C. proc.

civ., reținând că nu se mai justifică interesul promovării acțiunii finalitatea urmărită prin declanșarea acestui demers judiciar fiind atinsă în cadrul procedurii judiciare a falimentului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea pronunțării unei încheieri prin care să se dispună suspendarea judecății cauzei conform Legii nr. 85/2006.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 110 din 14 mai 2007, a respins apelul reclamantei cu motivarea că activitatea procesuală nu poate fi declanșată și întreținută fără justificarea unui interes și atâta timp cât reclamanta, față de situația juridică a pârâtei, s-a înscris, o dată cu promovarea prezentei acțiuni și în procedura specială instituită de Legea nr. 85/2006 pentru realizarea creanței sale, apare de prisos menținerea pe rolul aceleiași instanțe și a unei cauze după procedurile comune, care, de altfel, nici nu mai poate fi instrumentată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta C.N.I.N. S.A. București solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei acestei din urmă instanțe în vederea legalei soluționări a cererii privind suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

În recursul său reclamanta susține că hotărârea atacată este nelegală și invocă în acest sens motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., sub două aspecte, care sunt, în rezumat, următoarele: 1. Art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevede un caz de suspendare legală a judecății cauzei și prin această normă legiuitorul nu a distins asupra aplicabilității acestui caz de suspendare, în raport de un criteriu cronologic, respectiv formularea acțiunii anterior, concomitent sau posterior deschiderii procedurii prevăzute de legea insolvenței. În cauză existând în mod evident ipoteza prevăzută de textul menționat suspendarea legală a judecății prezentei cereri era obligatorie iar instanțele nu puteau aprecia asupra inaplicabilității textului în raport de un criteriu neprevăzut de lege.

De altfel, instanța de apel nu a sancționat nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de suspendare a judecății cauzei și nemotivarea sentinței sub aspectul acestei cereri. 2. Instanța a apreciat eronat asupra conținutului interesului, ca una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, întrucât justificarea acțiunii în justiție prin prisma condiției interesului privește exclusiv interesul de a invoca dreptul subiectiv afirmat și de a-l urmări pe calea formală care duce la declanșarea procedurii judiciare, or este evident interesul reclamantei de a declanșa procedura judiciară cu privire la dreptul său de creanță. Împrejurarea că în realitatea juridică a intervenit, cu referire la pârâtă, deschiderea procedurii falimentului, nu este de natură a anula interesul reclamantei, care rămâne în continuare caracterizat prin legitimitate și actualitate, ci intervine aplicarea cazului de suspendare arătat, care nu poate fi înlăturat în nici un mod.

Prin urmare, îi este oprit judecătorului cauzei a examina îndeplinirea condiției interesului în raport de o altă procedură judiciară în curs ci, față de dispoziția legală menționată, de conținutul și caracterul imperativ al acesteia, este obligat să constate că a intervenit cazul de suspendare legală a judecății. Examinând recursul prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru cele ce urmează: Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”. Acest text conține o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului – sindic.

El vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincție în funcție de data înregistrării acțiunii, respectiv dacă acțiunile au fost înregistrate înainte sau după deschiderea procedurii insolvenței. Suspendarea acțiunilor operează prin efectul legii, ex lege, fără să fie necesară pronunțarea unei hotărâri în acest sens. Efectul suspensiv se produce de la pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii și nu de la data înregistrării cererii introductive. Suspendarea acțiunilor sau suspendarea judecății, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 sau de art. 243 C. proc. civ., are drept efect oprirea instantanee a cursului judecății. Acest efect se constată în fiecare dosar judiciar în parte, de către instanța sau organul de executare, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate ori din oficiu.

Efectul suspendării, de oprire de îndată a cursului judecății, împiedică instanța să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept și, în mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedică să invoce și să soluționeze excepții, de procedură sau de fond. În ceea ce privește interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, Curtea reține că acest interes, legitim, născut, actual, direct și personal, a existat în momentul introducerii acțiunii, formularea cererii de creanță de către reclamantă fiind ulterioară și făcută abia la momentul în care ea a luat act de deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei. Ulterior excepția lipsei interesului reclamantei nu mai putea fi invocată și examinată de instanță în raport de aplicarea ope legis a suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Față de cele arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., având în vedere că instanțele nu au intrat în cercetarea fondului cauzei, să caseze hotărârile pronunțate și să trimită cauza Tribunalului Comercial Cluj care va constata aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.N.I.N. SA București împotriva deciziei civile nr. 110/2007 din 14 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia și sentința comercială nr. 402 din 1 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj și trimite cauza Tribunalului Comercial Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.