ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7301/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 1119 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.M. împotriva deciziei civile nr. 104 din 13 februarie 2007 a Tribunalului Prahova și a obligat recurenta la 263,06 RON cheltuieli de judecată către intimații C.I. și C.G. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 23 aprilie 2012, petenta B.M. a învederat că solicită îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia nr. 1119 din 03 decembrie 2008. În motivarea cererii, s-a arătat că hotărârea pronunțată este nedreaptă, că s-au depus la dosar taxele de timbru și timbru judiciar și că probele administrate erau suficiente.

Printr-o cerere ulterioară depusă la dosar, petenta a arătat că solicită respingerea cheltuielilor constând în transport care sunt nejustificate, iar intimatul nu avea nicio calitate. Prin încheierea de ședință din 17 mai 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta B.M., în contradictoriu cu intimații C.I. și C.G., privind decizia nr. 1119 din 3 decembrie 2008. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

În speță, deși petenta a formulat cerere de îndreptare eroare materială, a motivat demersul judiciar pe nemulțumiri legate de modul de soluționare a cauzei de către instanța de recurs, inclusiv sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, aspecte ce nu se circumscriu erorilor materiale la care face referire dispoziția legală anterior menționată. Împotriva încheierii de ședință mai sus-menționată a declarat recurs petenta B.M., susținând că instanța nu a analizat cererea sa și faptul că a depus taxa de timbru pentru soluționarea cauzei, și că nu a avut în vedere faptul că intimații nu au depus probe la dosar.

Prin decizia civilă nr. 5706 din 25 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul, reținând că, având în vedere că încheierea recurată a vizat o cerere de îndreptare eroare materială privind decizia dată în cadrul recursului și că decizia pronunțată este irevocabilă, nefîind supusă nici unei căi de atac, încheierea privind cererea de îndreptare eroare materială are același caracter irevocabil, nefiind supusă astfel recursului. Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 2 octombrie 2012, contestație în anulare petenta B.M., arătând că instanța de recurs nu a analizat toate probatoriile administrate în cauză, nu a verificat toate actele dosarului și nu a respectat dreptul la apărare al petentei, aceasta respectându-și obligațiile procesuale prin achitarea taxelor judiciare de timbru stabilite în sarcina sa.

Contestatoarea a mai arătat că solicită a se menține calea de acces instituită prin decizia nr. 1905 din 18 septembrie 1998 a Tribunalului Prahova, cu menținerea gardurilor pe același amplasament identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert B.T., în condițiile în care celelalte expertize efectuate în cauză nu corespund stării de fapt. Înalta Curte, analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii" [alin. (1) pct. 1] ori „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență" [alin. (1) pct. 2], iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol contestația mai poate fi primită în cazul când motivele anterior enunțate au fost invocate prin cererea de recurs, „dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins tară ca el să fi fost judecat în fond". Articolul 318 C. proc.

civ. stabilește că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație „când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". În speță, cererea de contestație în anulare este atât neîncadrată, cât și neîncadrabilă, sub aspectul motivelor invocate, în dispozițiile legale anterior citate, pentru a fi analizată ca atare de instanță, ceea ce determină caracterul inadmisibil al acesteia. Astfel, din analiza criticilor invocate de către petentă prin intermediul contestației în anulare, rezultă că aceasta este nemulțumită de soluțiile date de instanțele anterioare în cadrul dezbaterii pe fond a litigiului respectiv, chestiuni ce nu pot forma obiect al prezentei căi extraordinare de atac, ale cărei motive sunt expres și limitativ prevăzute de lege.

Având în vedere că aspectele învederate de către contestatoare nu se circumscriu niciuneia din ipotezele prevăzute de art. 317, 318 C. proc. civ., cererea acesteia nu poate fi primită, sens în care contestația în anulare se va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de B.M. împotriva deciziei nr. 5706 din 25 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2012.