ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3737/2015

Decizia nr. 3737/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 1771 din 29.04.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 4975 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că cererea de revizuire formulată de A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte a constatat că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost depășit, în raport de data pronunțării deciziei nr. 5335 din 28 noiembrie 2013 și de data formulării prezentei cereri de revizuire, 17 februarie 2014.

Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei nr. 1771 din 29 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire A.

În motivarea cererii, revizuentul a susținut în esență că cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 17.02.2014, respectând prevederile art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

A mai susținut revizuentul că instanța nu a avut în vedere faptul că redactarea deciziei nr. 4975 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a realizat cu o întârziere de 67 de zile, nefiind respectat termenul prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Apărările intimatului

Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, cererea de revizuire fiind corect soluționată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1771 din 29 aprilie 2014.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Deși revizuentul a invocat dispozițiile art. 509 din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 din noul C. proc. civ. și de art. 3 din Legea nr. 76/2012, respectiv al aplicării noilor norme numai proceselor și executărilor silite începute ulterior intrării in vigoare.

Or, reținând că demersul judiciar al reclamantului a fost înregistrat la data de 23.03.2011, inițial pe rolul Tribunalului București, care și-a declinat ulterior competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că, în fapt, motivele cererii de revizuire se circumscriu dispozițiilor art. 322 din C. proc. civ. din 1865.

În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În dosarul de față, revizuentul a înțeles să formuleze cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1771 din 29.04.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 4975 din 14.11.2013 a Curții de Apel București, hotărârea a cărei anulare se solicită fiind irevocabilă, potrivit legii.

Prin urmare, pentru a ne afla în ipoteza textului art. 322 alin. (1) C. proc. civ., trebuia ca decizia a cărei revizuire se solicită să se încadreze într-una dintre categoriile de hotărâri limitativ enumerate în norma procedurală menționată.

Or, având în vedere specificul materiei contenciosului administrativ, în care procedura judiciară este defectivă de calea de atac a apelului, fiind prevăzută doar calea de atac a recursului, singurele situații în care se poate exercita calea de atac a revizuirii, sunt acelea în care sentința pronunțată de prima instanță rămâne irevocabilă prin nerecurare sau revizuirea este îndreptată împotriva unei decizii pronunțate în recurs.

În această situație, este evident că o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată în soluționarea unei alte cereri de revizuire nu este admisibilă.

Celelalte susțineri ale revizuentului cuprinse în cererea de revizuire vizează fondul pretențiilor deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1771 din 29 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2015.