ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 352/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu", anularea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 340 din 24 mai 2013, astfel cum a fost modificat prin O. M.A.D.R. nr. 605 din 3 iulie 2013 și O. M.A.D.R. nr. 922 din 10 septembrie 2013, în ceea ce privește art. 1 lit. d) și Anexa nr. 4.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul consideră că motivele pentru care instanța de fond a pronunțat sentința se află în contradicție atât cu probatoriul administrat cât și cu petitul cu care a fost investită instanța, acela de a i se recunoaște un drept fundamental, dreptul de a munci și eliminarea oricăror forme de discriminare.

Judecătorul fondului a reținut în mod greșit că, în dubla calitate a recurentului, fermier și operator de însămânțări artificiale, are interdicția de a comercializa material seminal congelat (m.s.c.).

Or, susține recurentul, nu comercializează m.s.c., dar are dreptul să-l achiziționeze și să presteze servicii de însămânțare.

Susținerea instanței de fond este astfel contrazisă de procesul-verbal din data de 28 octombrie 2013 și adresa nr. x din 10 decembrie 2013, reieșind că îi este interzis, în calitate de fermier, să achiziționeze m.s.c. pentru propriile animale și să le însămânțeze, deși este atestat și autorizat, precum și să presteze servicii de însămânțare artificială (î.a.), deoarece nu poate cumpăra m.s.c.

Ceea ce a reținut judecătorul fondului în ceea ce privește libera inițiativă, recunoscută de art. 45 din Constituția României este în contradicție vădită cu adresa nr. x din 30 aprilie 2013, prin care s-a interzis vânzarea de m.s.c. către fermieri dacă aceștia nu dețin avizul OARZ județean, instituție care refuză să îl dea și îi obligă pe fermieri să se înscrie într-o formă asociativă județeană autorizată.

Recurentul critică soluția dată de prima instanță și pentru încălcarea unor prevederi exprese de drept material care recunosc drepturile încălcate de intimate, indicându-se disp.art. 41 și 53 din Constituția României și cele cuprinse în O.U.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România, care au transpus Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile în cadrul pieței interne, în care se prevede expres că accesul la prestarea sau furnizarea unui serviciu poate fi condiționat numai dacă nu se încalcă principiul nediscriminării, necesității și proporționalității.

Se mai arată că hotărârea instanței de fond este contrară dreptului european, respectiv Hotărârii CJUE din 17 iulie 2008 dată în C-389/05, Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză, prin care s-a statuat că prin rezervarea dreptului de a furniza serviciul de înseminare artificială a bovinelor centrelor de însemninare artificială acreditate care dispun de o exclusivitate geografică, precum și persoanelor titulare ale unei licențe de înseminator a cărei eliberare este condiționată de încheierea unei convenții cu unul dintre aceste centre, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul art. 43 și 49 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată încheierea de ședință din 30 septembrie 2015.

II. Analiza motivelor de casare

Recurentul-reclamant susține că în baza atestatului de "operator însămânțări artificiale" obținut în anul 2007 în urma efectuării unui curs cu durata de două săptămâni, are dreptul să efectueze însămânțări artificiale, atât în ferma proprie, cât și la alți fermieri, la solicitarea acestora.

Ca urmare a emiterii ordinului contestat, recurentul susține că în calitate de persoană fizică autorizată (PFA) nu mai poate desfășura activitatea de însămânțare artificială decât dacă încheie un contract de muncă (de colaborare cu o asociație județeană autorizată înființată în condițiile O.G. nr. 26/2000 și care este autorizată să cumpere și să distribuie material seminal congelat.

Se instituie astfel o discriminare, afirmă recurentul, între inginerii, zootehniști și medicii veterinari organizați ca PFA sau întreprinderi individuale și care pot achiziționa m.s.c. și celelalte persoane organizate în PFA, cum este și recurentul, care sunt doar atestate pentru efectuarea de însămânțări artificiale și care nu au dreptul să cumpere m.s.c., deoarece nu are studii în domeniu.

Atestarea despre care vorbește recurentul privește însă numai efectuarea de însămânțări artificiale.

Operatorul însămânțător nu poate achiziționa m.s.c. direct de la centrele autorizate, dar poate încheia un contract de prestări servicii de însămânțări artificiale cu persoanele care au acest drept.

Recurentul nu are în obiectul de activitate posibilitatea să depoziteze m.s.c. (codul 5210) și din acest motiv i-au fost ridicate recipientele folosite pentru depozitare.

Recurentul-reclamant are și calitatea de fermier, astfel încât acesta poate efectua serviciul de însămânțări artificiale pentru animalele proprii.

Hotărârea instanței de fond este în concordanță cu probele administrate în cauză, iar referirea la interdicția de a comercializa m.s.c. s-a făcut într-un alt context decât cel prezentat de recurent.

De asemenea, cuprinsul înscrisurilor invocate de recurent prin motivele de recurs a fost în mod corect interpretat și valorificat de judecătorul fondului.

Prin niciunul din cele trei înscrisuri indicate la dosarul de recurs nu i s-a interzis recurentului să efectueze serviciul de operator însămânțător, dacă sunt respectate prevederile legale incidente.

Ipoteza refuzului emiterii avizului OARZ județean nu poate fi discutată în prezenta cauză ce are ca obiect legalitatea O. M.A.D.R. nr. 340/2013, modificând prin O. M.A.D.R. nr. 605/2013 și O. M.A.D.R. nr. 922/2013, prevederile art. 1 lit. d) și Anexa nr. 4, din perspectiva încălcării dreptului la muncă și a discriminării.

Prin emiterea actului administrativ normativ a cărui anulare s-a cerut nu i se îngrădește recurentului dreptul la muncă, deoarece acesta deține un atestat de operator însămânțător care poate fi valorificat în anumite condiții.

Exercitarea dreptului la muncă nu este absolută, ci se desfășoară conform prevederilor legale în domeniu, iar ordinul contestat a reglementat tocmai acest drept.

Obligativitatea obținerii unor avize sau încheierea unor contracte de colaborare impuse de actul administrativ analizat nu conduce la încălcarea disp.art. 41 din Constituția României sau la restrângerea dreptului, conform art. 53 din Constituție.

În ceea ce privește pretinsa discriminare între PFA-uri, se remarcă împrejurarea că unii operatori însămânțători au făcut cursuri de scurtă durată de două săptămâni (cazul recurentului), iar alți operatori au pregătire superioară, cum sunt medicii veterinari.

Cu ocazia absolvirii cursului, recurentul a fost instruit doar pentru operațiunea de efectuare a manoperei însămânțare artificială, fără a dobândi cunoștințe despre ameliorare, etc., astfel încât situațiile nu sunt comparabile.

Invocarea jurisprudenței CJUE în cauza C-389/05 este nerelevantă deoarece privește abuzul de poziție dominantă din partea întreprinderii titulare de drepturi exclusive și rezervarea exercitării activităților legate de înseminarea artificială a bovinelor exclusiv centrelor din Franța.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 145 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM