ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2025

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția civilă la 8 decembrie 2009, sub nr. x/87/2009, reclamanta A S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B S.A., C S.R.L., D S.A. și ASOCIAȚIA FAMILIALĂ E, solicitând obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 174.408,7 lei, reprezentând contravaloarea alocației bugetare de 50% din valoarea facturilor fiscale emise la 1 august 2003 către B S.A., ca urmare a aprobării date pârâtelor de către DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamanta a formulat, în temeiul art. 61 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, cerere de chemare în garanție a DIRECȚIEI PENTRU AGRICULTURĂ TELEORMAN (în prezent, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN), care, la rândul său, a chemat în garanție MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, conform art. 60 alin. (2) din același Cod.

Prin sentința comercială nr. 161 din 23 martie 2011, Tribunalul Teleorman – Secția civilă a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii față de pârâtele C S.R.L., D S.A. și ASOCIAȚIA FAMILIALĂ E, a admis excepția invocată de pârâta B S.A. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, pentru autoritate de lucru judecat, a respins cererea reclamantei de chemare în garanție a DIRECȚIEI PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN și pe cea de chemare în garanție a MINISTERULUI AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A S.R.L. a declarat apel, care, prin decizia nr. 434/2011 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București – Secția a V-a civilă, a fost admis; instanța de apel a desființat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, reținând, în esență, ca nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, cauză și obiect, impusă de lege pentru a opera autoritatea de lucru judecat.

Împotriva deciziei instanței de apel, chemații în garanție DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE au declarat recurs.

Prin decizia nr. 3694 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, au fost respinse excepțiile nulității cererii de recurs și lipsei de interes, precum și cererile de recurs.

Cauza a fost înregistrată de rolul Tribunalului Teleorman – Secția civilă sub nr. x/87/2013.

În cel de-al doilea ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 399 din 23 iulie 2014, Tribunalul Teleorman – Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de chematul în garanție MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta și chemații în garanție.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 526 din 31 martie 2015, Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă a admis apelul, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, chemata în garanție DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe.

Prin decizia nr. 352 din 23 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a constat nul recursul și a obligat recurenta-chemată în garanție la plata către intimata-reclamantă A S.R.L. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În cel de-al treilea ciclu procesual, cauza a fost înregistrată sub nr. x/87/2018 pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția civilă care, prin sentința civilă nr. 136 din 3 aprilie 2019, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B S.A., a admis acțiunea formulată de reclamanta A S.R.L. împotriva pârâtei și chemaților în garanție DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și a obligat pârâta B S.A. și chemații în garanție la plata către reclamantă a sumei de 174.408 lei, reprezentând alocație bugetară.

Împotriva acestei sentințe civile și a încheierii din 18 februarie 2019, a declarat apel chemata în garanție DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN, solicitând schimbarea în tot a acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Teleorman pentru stabilirea corectă a cadrului procesual și pronunțarea unei hotărâri judecătorești temeinice și legale.

De asemenea, împotriva aceleiași sentințe a promovat apel și chematul în garanție MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată/prescrisă față de acest chemat în garanție.

Prin decizia civilă nr. 957 din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în declararea apelului de către apelanta-chemată în garanție DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN, invocată de intimata-reclamantă, a fost admisă excepția tardivității formulării apelului de către apelantul-chemat în garanție MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, invocată de intimata-reclamantă și, în consecință, a fost respins ca tardiv, a fost admis apelul apelantei-chemate în garanție DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ TELEORMAN, au fost desființate în parte încheierea și sentința apelate și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A S.R.L. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 520 din 9 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a admis recursul, a casat în parte hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel doar în ceea ce privește soluția de admitere a apelului formulat de apelanta chemată în garanție DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Reclamanta A S.R.L. a formulat contestație în anulare împotriva hotărârii instanței de recurs.

Prin decizia nr. 1691 din 15 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a respins excepția tardivității, a admis excepția lipsei de interes și, în consecință, a respins contestația în anulare ca lipsită de interes.

Rejudecând apelul, Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 326 din 1 martie 2023, l-a admis, a anulat în parte încheierea din 18 februarie 2019 și sentința apelată și, evocând fondul, a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei B S.A. și, în consecință, a respins acțiunea îndreptată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva DIRECȚIEI PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN, a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN împotriva chematului în garanție MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și a menținut celelalte dispoziții ale încheierii și sentinței apelate.

Împotriva hotărârii instanței de apel, reclamanta A S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de prim control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 140 din 25 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/87/2017*, s-a respins excepția nulității recursului și s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 326 din 1 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ASOCIAȚIA FAMILIALĂ E, C S.R.L., B S.A., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR F S.P.R.L. și SOCIETATEA AGRICOLĂ D și cu intimații-chemați în garanție DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.

La data de 3 decembrie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sub nr. x/1/2024, cererea de revizuire formulată de revizuenta A S.R.L. împotriva deciziei nr. 140 din 25 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că prin sentința civilă nr. 136 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția civilă, în dosarul nr. x/87/2018, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.

În urma apelului formulat de DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN, hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin neapelarea soluției date asupra excepției prescripției, aceasta nefiind modificată nici în recurs, astfel că a intrat în puterea legii.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond a constatat că între reclamantă și pârâtă nu există un contract comercial pur și simplu, ci un contract supus condiției suspensive.

Instanța de apel și instanța de recurs au considerat că între reclamantă și pârâtă există un simplu contract comercial de livrare, deși nu a fost desființată hotărârea de la fond.

Potrivit revizuentei, instanțele de apel și de recurs au nesocotit, implicit, puterea de lucru judecat a hotărârii de la fond, deoarece, în acest caz, dreptul material la acțiune este prescriptibil. Aceste instanțe au încălcat principiul rolului activ și au hotărât, în mod greșit, că raportul juridic dintre părți nu este generat de prevederile H.G. nr. 801/2003.

Revizuenta a concluzionat în sensul că este necesară rejudecarea procesului, pentru a fi respectată puterea lucrului judecat a soluției de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, cauza urmând să fie judecată prin prisma dispozițiilor H.G. nr. 801/2003.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, având în vedere dispozițiile art. 324 C. proc. civ. de la 1865; în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Intimata DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ TELEORMAN a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Deliberând asupra excepției tardivității formulării cererii de revizuire, invocate de către intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Prin cererea dedusă judecății, revizuenta A S.R.L. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, retractarea deciziei nr. 140 din 25 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/87/2017*, susținând faptul că este contradictorie sentinței civile nr. 136 din 3 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția civilă, în dosarul nr. x/87/2018.

Ultima hotărâre este decizia nr. 140 din 25 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/87/2017*, astfel încât, în conformitate cu art. 101 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 s-a împlinit la 26 februarie 2024, fiind prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare celei de 25 februarie 2024.

În ceea ce privește data declarării căii de atac, Înalta Curte reține că revizuenta a transmis cererea de revizuire, prin e-mail, la data de 2 decembrie 2024, ora 23:59, fiind înregistrată sub nr. RS2 x/03.12.2024 (fila 5 din dosar).

Înalta Curte constată că revizuenta a nesocotit prevederile imperative ale art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A S.R.L. împotriva deciziei nr. 140 din 25 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A S.R.L. împotriva deciziei nr. 140 din 25 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.