ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4594/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 561/24.10.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Dracea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Teleorman:

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15.09.2015 privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafața pentru anul 2009 înregistrată sub nr. x/13.05.2009, depusă de S.C. A. S.R.L., identificată prin RO x emis de Agenția de Plăți si Intervenții în Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern si Supracontrol, înregistrat sub nr. x/16.09.2015 și sub nr. x/17 septembrie 2015 la APIA Central;

- anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. x/2 decembrie 2015;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15.09.2015 privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafața pentru anul 2010 înregistrată sub nr. x/14.05.2015, depusă de S.C. A. S.R.L., identificată prin RO x emis de Agenția de Plăți si Intervenții în Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, Înregistrat sub nr. x/17.09.2015 și la APIA Central sub nr. x/18 septembrie 2015;

- anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. x/2 decembrie 2015;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15.09.2015 privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafața pentru anul 2011 înregistrată sub nr. x/16.05.2011, depusă de S.C. A. S.R.L., identificată prin RO x emis de Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, înregistrat sub nr. x/17.09.2015 și la APIA Central sub nr. x/18 septembrie 2015;

- anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. x/02 decembrie 2015;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15.09.2015 privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafața pentru anul 2012 înregistrată sub nr. x/11.06.2012, depusă de S.C. A. S.R.L., identificată prin RO x emis de Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură - Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol, înregistrat sub nr. x/17.09.2015 și sub nr. x/18 septembrie 2015;

- anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. x/2 decembrie 2015.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 522 din 20 februarie 2017, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei APIA - Centrul Județean Teleorman și a respins în consecință acțiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă.

Totodată, a calificat excepția inadmisibilității acțiunii ca fiind tardiv formulată în excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins în consecință acțiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ca fiind prescris dreptul la acțiune.

Împotriva acestei sentințe, în privința soluției asupra excepței prescripției dreptului la acțiune, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Dracea, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește interpretarea și aplicarea art. 2551-2556 din C. civ. privind calculul termenelor.

Astfel, a arătat că în cauză a fost calculat greșit termenul de 6 luni, care a început să curgă din data de 07.12,2015, așa încât termenul de prescripție s-a împlinit la data de 07.06.2016 și nu la data de 31.05.2016 cum greșit a reținut prima instanță, prin urmare acțiunea a fost introdusă în termen legal.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin întâmpinare, intimatele-pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Teleorman au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și nu cele ale art. 2551-2556 din C. civ. cum în mod greșit susține recurenta-reclamantă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiate la data de 15.09.2015 privind cererile de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață pentru anii 2009, 2010, 2011 și 2012 și a Deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. 44448, 44449, 44450 și 44451/2 decembrie 2015 emise de autoritatea pârâtă.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ca fiind prescris dreptul la acțiune, reținând că, în raport cu data de 07.12.2015, când au fost comunicate deciziile atacate, cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 31.05.2016, este introdusă după împlinirea termenului de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă.

Instanța de control judiciar constată că în mod greșit prima instanța a apreciat că în cauză a fost depășit termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, termen reglementat pentru situațiile prevăzute la lit. a) - e), în cazul lit. a) curge de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

În temeiul art. 11 alin. (5), din aceeași lege, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție și începe să curgă de la data comunicării deciziilor de soluționare a contestațiilor administrative.

În cauză, se constată că cele patru decizii de soluționare a contestațiilor administrative au fost comunicate recurentei-reclamante la data de 07.12.2015, cum corect a reținut și prima instanță, dată de la care începe să curgă termenul prevăzut de dispozițiile legale sus-menționate.

În raport cu data de 07.12.2015, se constată că cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 31.05.2016, a fost introdusă cu respectarea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, care se împlinea la data de 7 iunie 2016.

Prin urmare, recurenta-reclamantă era în termen pentru exercitarea demersului judiciar cu care a învestit instanța de contencios administrativ la data de 31.05.2016.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., impunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru a se analiza pe fond pretențiile reclamantei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Dracea împotriva sentinței nr. 522 din 20 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.