ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3711/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 181 din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect „obligația de a face”, formulată de reclamanta G.R. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Teritorial pentru Cetățenie Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava. În motivarea acestei hotărâri, Curtea a reținut că reclamanta a depus, la Biroul Teritorial pentru Cetățenie Suceava, la data de 30 august 2010, cererea de redobândire a cetățeniei române, formându-se Dosarul nr. 104943/Rd/2010, dosar care nu a fost soluționat, solicitările reclamantei de informare cu privire la stadiul procesării acestuia rămânând fără răspuns.

Prima instanță a apreciat că, față de obiectul acțiunii și caracterul pârâtului de autoritate regională, în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de natură a atrage competența materială a tribunalului. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta G.R., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Suceava. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că intimatul Biroul Teritorial pentru Cetățenie Suceava este autoritate publică centrală cu sediul în Suceava, aspect în raport de care competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Suceava. Prin întâmpinarea depusă în cauză, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, invocând dispozițiile art. 153 alin. (3¹) din C. proc.

civ.. 3. Considerentele instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., așa cum a fost modificat de Legea nr. 202/2010, „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar alin. (3) prevede că „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”. Aceste dispoziții se aplică cererilor înregistrate pe rolul instanțelor după data de 25 noiembrie 2010, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 202/2010.

Or, Înalta Curte constată că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 30 martie 2011, prevederile legale sus-menționate fiind, deci, incidente în speță. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.R. împotriva sentinței civile nr. 181 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2011.