ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3711/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 181 din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca

obiect „obligația de a face”, formulată de reclamanta G.R. în contradictoriu cu

pârâtul Biroul Teritorial pentru Cetățenie Suceava, în favoarea Tribunalului

Suceava.

În motivarea acestei

hotărâri, Curtea a reținut că reclamanta a depus, la Biroul Teritorial pentru

Cetățenie Suceava, la data de 30 august 2010, cererea de redobândire a

cetățeniei române, formându-se Dosarul nr. 104943/Rd/2010, dosar care nu a fost

soluționat, solicitările reclamantei de informare cu privire la stadiul

procesării acestuia rămânând fără răspuns.

Prima instanță a apreciat

că, față de obiectul acțiunii și caracterul pârâtului de autoritate regională, în

speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de natură

a atrage competența materială a tribunalului.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta G.R., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei

spre competentă soluționare la Curtea de Apel Suceava.

În motivarea căii de atac,

recurenta a susținut că intimatul Biroul Teritorial pentru Cetățenie Suceava este

autoritate publică centrală cu sediul în Suceava, aspect în raport de care competența

de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Suceava.

Prin întâmpinarea depusă

în cauză, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat respingerea recursului

ca inadmisibil, invocând dispozițiile art. 153 alin. (3¹) din C. proc.

civ..

de recurs

Examinând cu prioritate

excepția inadmisibilității, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 158

alin. (1) din C. proc.

civ., așa cum a fost modificat de Legea nr. 202/2010,

„când în fața

instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată

să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate

jurisdicțională competent”, iar alin. (3) prevede că

„dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei

căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz,

altui organ cu activitate jurisdicțională competent”.

Aceste dispoziții

se aplică cererilor înregistrate pe rolul instanțelor după data de 25 noiembrie

2010, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 202/2010.

Or, Înalta

Curte constată că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal la data de 30 martie 2011, prevederile legale sus-menționate fiind, deci,

incidente în speță.

Pentru aceste

considerente,

în

temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.R. împotriva sentinței

civile nr. 181 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie

2011.