ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 301/39/2011 din 05 aprilie
2011, reclamantul N.A. a chemat în judecată B.T.C. Suceava, solicitând
obligarea pârâtului să-i răspundă la informațiile solicitate și să-i achite
despăgubiri morale în valoarea de 1 RON.
În motivarea
cererii reclamantul a arătat că, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 21/1991,
republicată și modificată a depus, personal, la B.T.C. Suceava, la data de 30
august 2010, cerere de redobândire a cetățeniei române, în temeiul art. 11 din aceeași
lege și actele care demonstrează îndeplinirea condițiilor legale, cerere care
constituie obiectul dosarului de cetățenie nr. l04696/Rd/2010 și că, până în
prezent nu s-a întocmit nici un act care să ducă la finalizarea dosarului și
acordarea cetățeniei; pentru exercitarea dreptului de intervenție întru soluționarea
în termen rezonabil a dosarului său de cetățenie, reclamantul a solicitat
comunicarea de informații, însă a fost refuzat.
Curtea de Apel
Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
nr. 182 din 29 aprilie 2011, a declinat competența de soluționare a acțiunii în
favoarea Tribunalului Suceava. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut
că reclamantul a chemat în judecată pârâtul B.T.C. Suceava, autoritate publică
regională ce trebuie asimilată autorităților locale și județene, astfel că
potrivit art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a
litigiului aparține tribunalului.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală și
netemeinică.
Înainte de a
examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu
prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția
invocată, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge
la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare
arătate:
Potrivit art. 158
C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: „dacă
instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este
supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței
competente sau,
după caz, altui organ
cu activitate jurisdicțională competent”.
Din
interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putință
de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate
exercita nici o cale de atac.
În consecință,
pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 C.
proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de N.A., prin procurator S.V., împotriva sentinței nr. 182
din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.