ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3421/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 2301/ F din 12 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții

T.L., T.A., B.P., B.E., T.N. și B.G., în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C.,

obligându-l pe acesta din urmă să primească

cererile de redobândire a cetățeniei române,

formulate de reclamanți.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că

nesoluționarea, într-un termen de 4 ani, a cererilor reclamanților contravine

prevederilor art. 10 din C.E.C., ratificată de România prin Legea

nr. 396/2002, potrivit cărora fiecare stat

trebuie să examineze, într-un termen rezonabil,

cererile privind

dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, precum și redobândirea

acesteia.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâtul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, se invocă lipsa calității procesuale pasive a M.J., în raport cu

prevederile O.U.G. nr. 5/2010, prin care a fost atribuită competența în materie

de cetățenie A.N.C.

Cu privire la

fondul cauzei, recurentul arată, în esență, că cererile intimaților-reclamanți

de redobândire a cetățeniei române au fost examinate și avizate pozitiv de

Comisia de cetățenie, dovezile în acest sens fiind atașate la dosarul de fond.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite recursul, pentru

considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a M.J. este neîntemeiată, întrucât, deși prin

O.U.G. nr. 5/2010 a fost

atribuită

competența în materie de cetățenie A.N.C., prin același act normativ s-a

prevăzut că „Până la operaționalizarea Autorității, procedura de

acordare,

redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte

care decurg din funcționarea Autorității vor fi asigurate prin Direcția

cetățenie și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale M.J.” [(art. 19

alin. (4)]; or, la data publicării actului normativ în discuție, 10 februarie

2010 - M. Of. nr. 93, acțiunea

reclamantului

se afla deja pe rolul instanței, pe de o parte, iar litigiul a fost determinat

de atitudinea pârâtului cu privire la cereri formulate încă din anul 2006, când

competența în materie aparținea autorității recurente, pe de altă parte. De

altfel, așa cum se va arăta în

continuare, autoritatea recurentă este

cea care a și procedat la analizarea și avizarea cererile

intimaților-reclamanți, după cum ea însăși afirmă în cererea de recurs și

dovedește cu actele aflate la dosar.

În ceea ce privește fondul cauzei.

Unul din elementele acțiunii civile este, alături

de subiect și cauză, obiectul,

înțelegându-se prin acesta ceea ce se

cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului.

În speță,

obiectul acțiunii reclamanților constă în obligarea autorității pârâte să

analizeze cererile lor de redobândire a cetățeniei române.

Or, din înscrisurile depuse la dosarul de fond de

către recurentul-pârât, respectiv

adresele nr. 2006/2009/4985 din 26

aprilie 2010 și nr. H02/ DC din 21 ianuarie 2010 ale Direcției Contencios din

cadrul M.J., rezultă că cererile intimaților-reclamanți de redobândire a

cetățeniei române au fost examinate și avizate pozitiv de Comisia de cetățenie,

urmând ca, în condițiile legii, să fie emise și publicate ordinele de

redobândire a cetățeniei, astfel că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

Așa fiind, în

temeiul art. 312 alin. (l) teza I C. proc. civ., va fi admis recursul și va fi

modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca rămasă fără

obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul M.J. împotriva sentinței

nr.

2301/ F din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie

2011.