ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1402/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2359 din 18 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul F.G. în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins, ca neîntemeiat, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.C., prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei A.N.C.

de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să fie obligați pârâții să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; să fie obligați pârâți să-i comunice ulterior analizării cererii ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată și obligarea pârâților la 100 lei /zi de întârziere de la data introducerii acțiunii și până la data avizării cererii de redobândire a cetățeniei române. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul M.J.L.C. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la dispozițiile art. 14 din O.U.G.

nr. 5/2010 care modifică Legea nr. 21/1991, potrivit cu care, aprobarea cererilor de redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al președintelui A.N.C., pe baza propunerilor comisiei pentru cetățenie. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române, la data de 24 noiembrie 2009, la S.C.A.R.

la Chișinău, formulând cereri de urgentare a soluționării dosarului la datele de 09 decembrie 2009, 05 ianuarie 2010, respectiv 17 februarie 2010. Prima instanță a apreciat cu nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în raport de împrejurare că cererea reclamantului era în curs de soluționare, urmând a fi analizată la data de 14 iulie 2010, în sensul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 21/1991, republicată, așa cum rezultă din conținutul adresei nr. 5643/ ANC din 29 aprilie 2010 emisă de pârât. 2. Recursul formulat de recurentul-reclamant Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul F.G.

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că și în situația în care s-ar accepta veridicitatea susținerii intimatului-pârât, în sensul că cererea sa urmează să fie analizată, la data de 14 iulie 2010, pârâta A.N.C. se află în culpă, deoarece avea obligația legală să analizeze cererea sa în termenul de 5 luni prevăzut de art. 14 1 din Legea cetățeniei romane nr. 21/1991 așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 36/2009. A susținut că din punct de vedere al analizării cererii de redobândire a cetățeniei române, amânarea acestei operațiuni este nejustificată, raportat la prevederile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, potrivit cu care, fiecare stat trebuie să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea și redobândirea cetățeniei sale.

3. Apărările formulate în cauză Intimata-pârât M.J.L.C. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 si 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Argumentele de fapt și de drept relevante Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din partea pârâtei A.N.C. de a rezolva cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei romane.

În termenii art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înțelege „ exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

În speță, chiar dacă cererea reclamantului nu a fost soluționată înăuntrul termenului prevăzut de art. 14 1 din Legea nr. 21/1991, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, în sensul legii contenciosului administrativ, în condițiile în care, așa cum rezultă din probatoriu, autoritatea pârâtă a procedat la fixarea termenului pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 21/1991, republicată, cererea reclamantului urmând să fie analizată la data de 14 iulie 2010. Față de situația de fapt existentă, Înalta Curte apreciază că nesoluționarea cererii recurentului-reclamant de redobândire a cetățeniei române până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul pe care art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori art. 304 pct. 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.G. împotriva sentinței nr. 2359 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.