ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1402/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1402/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Hotărârea primei
instanțe
Prin sentința nr. 2359
din 18 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul F.G. în
contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. pentru lipsa calității procesuale pasive și
a respins, ca neîntemeiat, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.C.,
prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei A.N.C. de
a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să fie obligați
pârâții să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a
cetățeniei române într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea
irevocabilă a prezentei hotărâri; să fie obligați pârâți să-i comunice ulterior
analizării cererii ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare
recomandată și obligarea pârâților la 100 lei /zi de întârziere de la data
introducerii acțiunii și până la data avizării cererii de redobândire a
cetățeniei române.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul M.J.L.C. nu are calitate
procesuală pasivă în cauză, raportat la dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr.
5/2010 care modifică Legea nr. 21/1991, potrivit cu care, aprobarea cererilor
de redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al președintelui A.N.C.,
pe baza propunerilor comisiei pentru cetățenie.
Pe fondul cauzei,
instanța a reținut că reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetățeniei
române, la data de 24 noiembrie 2009, la S.C.A.R. la Chișinău, formulând cereri
de urgentare a soluționării dosarului la datele de 09 decembrie 2009, 05
ianuarie 2010, respectiv 17 februarie 2010.
Prima instanță a
apreciat cu nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluționare a
cererii, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004,
în raport de împrejurare că cererea reclamantului era în curs de soluționare,
urmând a fi analizată la data de 14 iulie 2010, în sensul verificării
îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 21/1991,
republicată, așa cum rezultă din conținutul adresei nr. 5643/ ANC din 29
aprilie 2010 emisă de pârât.
Recursul formulat
de recurentul-reclamant
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs reclamantul F.G. invocând motivele prevăzute de art.
304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului,
reclamantul a arătat că și în situația în care s-ar accepta veridicitatea
susținerii intimatului-pârât, în sensul că cererea sa urmează să fie analizată,
la data de 14 iulie 2010, pârâta A.N.C. se află în culpă, deoarece avea
obligația legală să analizeze cererea sa în termenul de 5 luni prevăzut de art.
14
1
din Legea cetățeniei romane nr. 21/1991 așa cum a fost
modificată prin O.U.G. nr. 36/2009.
A susținut că din
punct de vedere al analizării cererii de redobândire a cetățeniei române,
amânarea acestei operațiuni este nejustificată, raportat la prevederile art. 10
din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, potrivit cu care, fiecare stat
trebuie să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea și
redobândirea cetățeniei sale.
Apărările
formulate în cauză
Intimata-pârât M.J.L.C.
a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând hotărârea atacată
prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 si 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru
următoarele considerente.
Argumentele de fapt
și de drept relevante
Prima instanță a
respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că nu se poate vorbi de un
refuz nejustificat din partea pârâtei A.N.C. de a rezolva cererea reclamantului
de redobândire a cetățeniei romane.
În termenii art. 2 lit.
i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înțelege „
exprimarea explicită, cu exces de putere, a
voinței de a
nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului
nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a
soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.
În speță, chiar dacă
cererea reclamantului nu a fost soluționată înăuntrul termenului prevăzut de art.
14
1
din Legea nr. 21/1991, nu se poate vorbi de un refuz
nejustificat, în sensul legii contenciosului administrativ, în condițiile în
care, așa cum rezultă din probatoriu, autoritatea pârâtă a procedat la fixarea
termenului pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10 din
Legea nr. 21/1991, republicată, cererea reclamantului urmând să fie analizată
la data de 14 iulie 2010.
Față de situația de
fapt existentă, Înalta Curte apreciază că nesoluționarea cererii
recurentului-reclamant de redobândire a cetățeniei române până la momentul
introducerii cererii de chemare în judecată, nu poate fi calificată ca un refuz
nejustificat, în sensul pe care art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl
conferă acestei sintagme.
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a
sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori art. 304 pct. 8,
9 și art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de F.G. împotriva sentinței nr. 2359 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 martie 2011.