ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2733/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3677 din 30

septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către

reclamantul Ș.V. în contradictoriu cu pârâta A.N.C.

Reținând lipsa

capacității procesuale de folosință a pârâtei Direcția Cetățenie, Curtea a

respins acțiunea formulată de către reclamantul Ș.V. în contradictoriu cu

această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate

procesuală de folosință.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul Ș.V., cetățean moldovean, a

depus cerere de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei

României la Chișinău, la data de 21 decembrie 2009, cererea fiind înregistrată

la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 07 aprilie 2010 și

formează obiectul Dosarului nr. 11335/RD/2010, cu termen pentru verificarea

îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege la data de 09 septembrie 2010.

Curtea a apreciat că,

în cauza dedusă judecății, nu poate fi reținut refuzul nejustificat al

autorității pârâte de soluționare a cererii relamantului de redobândire a

cetățeniei române, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din

Legea nr. 554/2004, atât timp cât nu a existat o comunicare expresă a poziției

autorității publice, în sensul refuzului de soluționare favorabilă a cererii.

De asemenea, nu poate

fi reținută nici nesoluționarea în termenul legal a cererii de redobândire a

cetățeniei române, în condițiile în care, la data sesizării instanței (16

martie 2010), cererea de redobândire a cetățeniei române nici nu era

înregistrată la A.N.C., procedura administrativă de soluționare a acesteia

derulându-se cu respectarea termenelor și cerințelor impuse de Legea nr.

21/1991.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs reclamantul, susținând că este netemeinică și

nelegală, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și

timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și

completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate,

iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși

a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

formulat de Ș.V. împotriva Sentinței civile nr. 3677 din 30 septembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2011.