Decizia nr. 2733/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3677/2010 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3677 din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul Ș.V. în contradictoriu cu pârâta A.N.C. Reținând lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtei Direcția Cetățenie, Curtea a respins acțiunea formulată de către reclamantul Ș.V. în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul Ș.V., cetățean moldovean, a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, la data de 21 decembrie 2009, cererea fiind înregistrată la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 07 aprilie 2010 și formează obiectul Dosarului nr. 11335/RD/2010, cu termen pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege la data de 09 septembrie 2010. Curtea a apreciat că, în cauza dedusă judecății, nu poate fi reținut refuzul nejustificat al autorității pârâte de soluționare a cererii relamantului de redobândire a cetățeniei române, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, atât timp cât nu a existat o comunicare expresă a poziției autorității publice, în sensul refuzului de soluționare favorabilă a cererii.

De asemenea, nu poate fi reținută nici nesoluționarea în termenul legal a cererii de redobândire a cetățeniei române, în condițiile în care, la data sesizării instanței (16 martie 2010), cererea de redobândire a cetățeniei române nici nu era înregistrată la A.N.C., procedura administrativă de soluționare a acesteia derulându-se cu respectarea termenelor și cerințelor impuse de Legea nr. 21/1991. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, susținând că este netemeinică și nelegală, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate. Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul formulat de Ș.V. împotriva Sentinței civile nr. 3677 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.