ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3974/2019

Ședința publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții în sensul stabilirii, începând cu data de 21.12.2016, a salariului de bază la nivelul maxim al salariului de baza/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale si familii ocupaționale, respectiv la nivelul de salarizare stabilit de către Direcția Generala de Asistentă Socială și Protecția Copilului Olt în cuantum brut de 3786 RON/luna, obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții în sensul majorării cu 20 % începând cu data de 1 februarie 2017 a cuantumului brut al salariului solicitat la petitul 1, respectiv la nivelul sumei de 4543 RON, obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale rezultate din recalcularea drepturilor salariate începând cu data de 21.12.2016, pana la data emiterii actelor administrative menționate la petitele 1 și 2, actualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor menționate la petitul 3, precum și obligarea pârâtei la emiterea documentelor rectificative privind obligațiile la bugetul de stat raportate la majorările salariale de la petitul 1 și 2 astfel încât la calcularea punctului de pensie, concedii medicale, șomaj etc. să fie luate în considerare aceste sume, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea la acțiune depusă la dosar reclamanta a arătat că înțelege să modifice petitul 3 al acțiunii, în sensul ca solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale rezultate din recalcularea drepturilor salariale începând cu data de 21.12.2016, până la data de 01.08.2017, dată la care a fost emisă dispoziția nr. 1146/29.08.2017, în baza căreia s-a majorat salariul reclamantei până la nivelul cuantumului de 4812 RON, sume pe care le dorește actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă.

Prin sentința nr. 106 pronunțată în data de 07 februarie 2018, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată si precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu parata Directia Generala de Asistenta Sociala și Protectia Copilului Sibiu, a obligat pârâta să stabilească pentru reclamant salariul de bază, începând cu 21.12.2016, la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, respectiv la nivelul DGASPC Olt in cuantum brut de 4165 RON, prin includerea și a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, salariu care va fi majorat cu 20% începând cu 1.02.2017, a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor salariale rezultate din recalcularea drepturilor salariale conform prezentei sentințe, începând cu 21.12.2016 și până la 1.07.2017, drepturi ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală la momentul plății, a respins în rest cererea și a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată .

DGASPC Sibiu a declarat recurs, solicitând casarea sentintei si respingerea acțiunii reclamantei.

Prin decizia nr. 4351/2018 pronunțată în data de 05 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sibiu împotriva sentinței nr. 106/07 02 2018 pronunțata de Tribunalul Sibiu, a casat în parte sentința și în rejudecarea procesului, a respins acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sibiu.

Împotriva deciziei menționate la pct. 3 a declarat recurs A., care a solicitat admiterea căii de atac promovate și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 3

1

alin. (3

1

) din O.U.G. nr. 57/2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac promovate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că incidentă cauzei este excepția inadmisibilității căii de atac, decizia recurată fiind definitivă.

În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, recurenta a atacat cu recurs decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 4351/2018 din 5 decembrie 2018, prin care a fost admis recursul declarat de pârâta Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sibiu împotriva sentinței nr. 106/07.02.2018 pronunțata de Tribunalul Sibiu, a casat în parte sentința și în rejudecarea procesului, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sibiu. În dispozitivul deciziei este trecută și mențiunea "definitivă".

Din verificarea dosarului se constată că, instanța de recurs a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanta A. cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 3 din O.U.G. nr. 57/2015 fata de prevederile art. 16 alin. (1) si art. 20 din Constitutie, prin încheiere separată în data de 5 decembrie 2018. De asemenea a fost inserat în dispozitivul acestei încheieri și calea de atac, recursul putând fi formulat în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Înalta Curte constată că, în cauză, în mod greșit, recurenta a apreciat că, prin decizia nr. 4351/5.12.2018 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Mai mult, ulterior, deși putea îndrepta această eroare prin cererea de repunere pe rol, recurenta nu a înțeles să precizeze obiectul cererii de recurs.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În cauză recurenta nu a atacat cu recurs încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ci, astfel cum am arătat anterior decizia nr. 4351/2018 din 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia care viza fondul cauzei.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că soluția dată cererii de recurs asupra unei sentințe, pronunțată de o instanță de recurs, nu este supusă recursului, având, la fel ca și hotărârea ce se solicită a fi recurată, caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 4351 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.