ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu: obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții prin care începând cu data de 21.12.2016, salariul de bază să fie stabilit la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și funcții ocupațională, respectiv cel stabilit de DGASPC Olt în cuantum de 3961 RON/lună, obligarea pârâtei să emită o dispoziție în sensul majorării cu 20% începând cu 1 februarie 2017 a cuantumului brut al salariului, respectiv suma de 4753 RON; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și plata dobânzii legale asupra sumelor menționate; obligarea pârâtei la emiterea documentelor rectificative privind obligațiile la bugetul de stat, raportat la majorările salariale.

Prin Sentința nr. 15/12.01.2018 pronunțata de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, îndreptată material prin încheierea din data de 07.03.2018, a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu, fiind obligată pârâta să stabilească și să achite către reclamantă diferențele de drepturi salariale după cum urmează: pentru perioada 21.12.2016 - 1.02.2017, raportat la salariul de bază lunar de 4098 RON; pentru perioada 01.02.2017 - 01.08.2017, raportat la salariul de bază lunar de 5265 RON, fiind obligată pârâta la plata dobânzii penalizatoare asupra diferențelor salariale, pentru perioada 21.12.2016 - 01.08.2017; respinge celelalte capete de cerere; a fost obligată pârâta la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.

DGASPC Sibiu a declarat recurs, solicitând casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.

Prin Decizia nr. 4350/2018 pronunțată în data de 05 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Sibiu împotriva Sentinței nr. 15/12.01.2018 îndreptată material prin încheierea din data de 07.03.2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu, a casat în tot sentința și încheierea și în rejudecarea procesului, a respins acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu parata Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Sibiu.

Împotriva deciziei menționate la pct. 3 a declarat recurs A., care a solicitat admiterea căii de atac promovate și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 31 alin. (31) din O.U.G. nr. 57/2015.

Intimata a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității căii de atac pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 486 alin. (3) lit. c) din C. proc. civ.. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac promovate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că incidentă cauzei este excepția inadmisibilității căii de atac, decizia recurată fiind definitivă.

În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, recurenta a atacat cu recurs Decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 4350/2018 din 5 decembrie 2018, prin care a fost admis recursul declarat de pârâta Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Sibiu împotriva Sentinței nr. 15/12.01.2018 îndreptată material prin încheierea din data de 07.03.2018 pronunțata de Tribunalul Sibiu, a casat în tot sentința și încheierea și în rejudecarea procesului, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Sibiu. În dispozitivul deciziei este trecută și mențiunea "definitivă".

După cum corect a învederat intimata prin întâmpinare, instanța de recurs a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanta A. cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 3 din O.U.G. nr. 57/2015 fata de prevederile art. 16 alin. (1) și art. 20 din Constituție, prin încheiere separată în data de 5 decembrie 2018. De asemenea a fost inserat în dispozitivul acestei încheieri și calea de atac, recursul putând fi formulat în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În cauză, în mod greșit, recurenta a apreciat că, prin Decizia nr. 4350/5.12.2018 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Mai mult, cu toate că intimata a invocat acest aspect în cuprinsul întâmpinării, recurenta prin cererea de repunere pe rol nu a înțeles să precizeze obiectul cererii de recurs.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În cauză recurenta nu a atacat cu recurs încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ci, astfel cum am arătat anterior Decizia nr. 4350/2018 din 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia care viza fondul cauzei.

Având în vedere dispozițiile art. 634 din C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că soluția dată cererii de recurs asupra unei sentințe, pronunțată de o instanță de recurs, nu este supusă recursului, având, la fel ca și hotărârea ce se solicită a fi recurată, caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 4350 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB