ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3748/2020

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu: obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții prin care începând cu data de 21.12.2016, salariul de bază să fie stabilit la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și funcții ocupațională, respectiv cel stabilit de DGASPC Olt în cuantum de 3961 RON/lună, obligarea pârâtei să emită o dispoziție în sensul majorării cu 20% începând cu 1 februarie 2017 a cuantumului brut al salariului, respectiv suma de 4753 RON; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și plata dobânzii legale asupra sumelor menționate; obligarea pârâtei la emiterea documentelor rectificative privind obligațiile la bugetul de stat, raportat la majorările salariale.

Prin sentința nr. 15/12.01.2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, îndreptată material prin încheierea din data de 07.03.2018, a fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu, fiind obligată pârâta să stabilească și să achite către reclamantă diferențele de drepturi salariale după cum urmează: pentru perioada 21.12.2016 - 1.02.2017, raportat la salariul de bază lunar de 4098 RON; pentru perioada 01.02.2017 - 01.08.2017, raportat la salariul de bază lunar de 5265 RON, fiind obligată pârâta la plata dobânzii penalizatoare asupra diferențelor salariale, pentru perioada 21.12.2016 - 01.08.2017; respinge celelalte capete de cerere; a fost obligată pârâta la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței nr. 15/12.01.2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu solicitând casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.

Prin Decizia nr. 4350/2018 din data de 05 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sibiu împotriva sentinței nr. 15/12.01.2018 îndreptată material prin încheierea din data de 07.03.2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu, a casat în tot sentința și încheierea și în rejudecarea procesului, a respins acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu parata Direcția Generala de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Sibiu.

Prin încheierea de ședință din data de 05.12.2018 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 3

1

alin. (1)

3

din O.U.G. nr. 57/2015 față de prevederile art. 16 alin. (1) și art. 20 din Constituție.

Împotriva Deciziei nr. 4350/2018 din data de 05 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A. solicitând admiterea căii de atac promovate și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor tezei a II-a a art. 3

1

alin. (1

3

) din O.U.G. nr. 57/2015.

Prin Decizia nr. 3973 din data de 17 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 4350 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Împotriva Deciziei nr. 3973 din data de 17 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire reclamanta A. invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor se arată că instanța de recurs în mod greșit a considerat că recursul privește fondul cauzei și nu s-a pronunțat asupra recursului declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la neconstituționalitatea prevederilor tezei a II-a a art. 3

1

alin. (3)

1

din O.U.G. nr. 57/2015.

Examinând cererea de revizuire formulată de reclamanta A., în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va anula cererea ca netimbrată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit prevederilor art. 148 alin. (6) din C. proc. civ.:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 197 din același act normativ:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat.

Înalta Curte, văzând dispozițiile legale sus-menționate, reține că revizuenta A. nu a atașat la cererea de revizuire formulată dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu și-a îndeplinit ulterior această obligație, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 23 decembrie 2019, prin adresa emisă de instanță, astfel cum rezultă din dovada de înmânare, aflată la dosar, respectiv la data de 22 ianuarie 2020, prin citație, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare, aflat la dosar.

Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea art. 197 teza a II-a C. proc. civ., care prevede sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată netimbrate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula cererea de revizuire, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire declarată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 3973 din data de 17 septembrie 2019, în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.