ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4351/2018

Ședința publică din data de 16 octombrie 2018

Din examinare actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Fetești la data de 19 decembrie 2014, sub nr. x/2014, contestatorul A. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin DRDP Constanța, împotriva tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 2820/2014 de Biroul Executorului Judecătoresc B., solicitând să se constate:

- că semnătura și datele de pe confirmarea de primire nu sunt scrise de contestator;

- anularea încheierii nr. 1156/17.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Fetești în dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată în dosarul de executare nr. 2820/2014 al BEJ B.;

- anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2014 al BEJ B.;

- cheltuielile de executare sunt nejustificate;

- încetarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2014 al BEJ B., solicitând instanței să oblige executorul judecătoresc să întocmească încheierea de încetare a executării și să remită în original titlul executoriu către contestator;

- suspendarea executării silite, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare;

- întoarcerea executării, în situația în care contestatorul va fi executat silit.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 702 C. proc. civ., art. 718 același cod, art. 723 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 102 din 8 februarie 2017, Judecătoria Fetești a respins contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin DRDP Constanța.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel contestatorul A., care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 509/A din 11 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, în sensul respingerii ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs contestatorul A., care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul respingerii ca inadmisibil.

La data de 11 decembrie 2017, recurentul-contestator A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu reținere și, rejudecând cauza, a solicitat admiterea contestației la executare, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2820/2014 al BEJ B..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 129, art. 126 alin. (3), art. 11 și art. 20 din Constituția României, art. 6, art. 13 și art. 14 din CEDO, art. 97 C. proc. civ., art. 498 alin. (1) același cod și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Recursul a fost timbrat cu 100 RON taxă judiciară de timbru, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.

Prin raportul întocmit la data de 22 martie 2018, s-a constatat că recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă nu este admisibil în principiu, din perspectiva principiului unicității căii de atac prevăzut de art. 460 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 mai 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul A. a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul pendinte are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 509/A din 11 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

În speță, contestatorul A. a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate tot în recurs, iar hotărârea recurată are, în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. caracter definitiv de la pronunțare.

Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în cele șase puncte ale art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, caz în care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În speță, decizia civilă nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unui recurs fiind, așadar, o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., însă în speță decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Totodată, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

În plus, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2018.