ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din

29 aprilie 2013, Tribunalul Satu-Mare în baza art. 257 C. pen. cu aplicarea

art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 și a art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.C., fără antecedente penale, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la o pedeapsă de 2 ani

închisoare.

În baza art. 71

C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81

C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen

de încercare o perioadă de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă

și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv

din data de 21 martie 2013 și până la zi.

În baza art. 359

C. proc. pen. i s-au învederat inculpatului dispozițiile referitoare Ia revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile art. 83 și art. 85

C. pen.

S-a dispus punerea

de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă

emis în data de 21 martie 2013, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 257

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea

de la inculpat a sumei de 1.000 euro.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul Ia plata sumei de 500 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu-Mare emis în Dosar nr. 96/P/2013 al acestei

unități, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 raportat

la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului

s-a reținut în esență, următoarea stare de fapt:

În data de 20

martie 2013, în jurul orei 14, martorul K.R.V. a formulat un denunț în care reclamă

săvârșirea de către inculpatul V.C. a infracțiunii de trafic de influență.

În urma cercetărilor

s-au stabilit următoarele: martorul denunțător a fost cercetat în Dosarul nr. 3813/P/2012

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, pentru conducerea unui autoturism

cu număr de înmatriculare expirat. În data de 14 ianuarie 2013 a fost citat la I.P.J.

Satu-Mare în vederea audierii. Fiind audiat de către agentul de poliție V.C. acesta

i-a promis că va încerca să-l ajute, în sensul propunerii unei soluții favorabile.

În cursul lunii

februarie 2013 denunțătorul a fost contactat telefonic de către inculpat care l-a

chemat în Satu-Mare în vederea rezolvării dosarului. S-au întâlnit în apropierea

Liceului E., unde inculpatul a sosit cu un autoturism S. de culoare negru-albăstrui,

cu volan pe dreapta, autoturism în care l-a invitat pe denunțător, comunicându-i

că a discutat cu procurorul de caz pentru o soluție favorabilă și că acest lucru

îl va costa 1.000 euro. Denunțătorul K.R.V. a cerut un răgaz pentru a face rost

de acești bani, iar la aproximativ o săptămână după această întâlnire, inculpatul

i-a spus că problema este rezolvată, dându-i termen pentru achitarea sumei de 1.000

euro data de 20 martie 2013.

În acea dată,

20 martie 2013, inculpatul l-a sunat din nou, și întrucât nu a răspuns, i-a trimis

denunțătorului un SMS cu următorul conținut „Dacă continui așa vei avea o surpriză”,

după ce înainte cu o zi i-a reamintit faptul că „(...) mâine este 20, să nu uiți

de obligație”. În după-amiaza aceleași zilei s-au întâlnit în parcarea magazinului

K. din Satu-Mare, unde, K.R.V. i-a înmânat suma de 1.000 de euro, sumă pusă la dispoziție

de către Direcția Generală Anticorupție în vederea realizării flagrantului.

De menționat este

faptul că mai devreme, în aceeași zi, inculpatul a participat la programul de instruire

pe linie de prevenire susținut de lucrători din cadrul Direcției Generale Anticorupție,

S.J.A. Satu-Mare, având ca temă integritatea profesională, denunțarea faptelor de

corupție fiindu-le prezentate și situații reale cu implicarea în fapte de corupție

a personalului Ministerului de Interne.

În declarația

sa inculpatul V.C. recunoaște, parțial, cele reținute în sarcina sa, susținând faptul

că nu a intervenit și nici nu s-a gândit să intervină pe lângă vreun coleg sau magistrat

în vederea obținerii unei soluții favorabile denunțătorului. Intenția sa fiind de

a aștepta soluția din dosar și atunci, în funcție de rezultat, să primească banii

sau să-i transmită denunțătorului că nu a putut rezolva nimic.

Analizând actele

și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

După ce instanța

de fond a constatat regularitatea actului de sesizare, conform dispozițiilor

art. 300 alin. (1) C. proc. pen. În prezența inculpatului, la termenul de judecată

din data de 29 aprilie 2013, acesta a solicitat soluționarea cauzei pe baza recunoașterii

vinovăției, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., sens în care a fost

luată declarația inculpatului. Prin această declarație, inculpatul V.C. a arătat

că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, nu solicită administrarea

altor probe, cunoaște, probele administrate în faza de urmărire penală, fiindu-i

prezentat materialul de urmărire penală pe care și le însușește.

După ce instanța

de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., a admis cererea inculpatului prin aceeași încheiere din data de 29

aprilie 2013 și apoi a trecut la judecata cauzei pe baza recunoașterii vinovăției

de către inculpat.

În acest sens,

instanța de fond a reținut că fapta inculpatului V.C., de a pretinde suma de 1.000

euro pentru a interveni pe lângă procurorul de caz pentru a obține o soluție favorabilă

pentru denunțător, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la prevederile

art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Săvârșirea acestor

fapte de către inculpat, rezultă cu prisosință din probele administrate în faza

de urmărire penală și anume proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice,

proces-verbal de constatarea flagrantului, proces-verbal de predare-primire a bancnotelor,

proces-verbal de citire a memoriei telefonului, precum și declarațiile martorului

K.R.V.

În consecință,

instanța de fond a reținut comiterea de către inculpatul V.C., cu vinovăție, a infracțiunii

reținute în sarcina acestuia, dispunând condamnarea sa la pedeapsa cu închisoarea.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., și anume, limitele de

pedeapsă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., gradul de pericol social al faptelor

comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

În ce privește

gradul de pericol social al faptelor săvârșite instanța de fond a reținut că este

unul relativ ridicat în raport de persoana inculpatului, care deși, se află la primul

contact cu legea penală, prin calitatea pe care o avea era chemat să asigure respectarea

legii și dobândirea încrederii pe care cetățeanul trebuie să o aibă în organele

de poliție, de cercetare și urmărire penală.

Fără a reține

alte împrejurări care să atenueze sau să agraveze răspunderea penală a inculpatului,

instanța de fond i-a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ce privește

modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului,

instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și punitiv al pedepsei, astfel cum

acesta rezultă din prevederile art. 52 C. pen., poate fi atins în cazul inculpatului

V.C. și fără privare de libertate. În acest sens s-a avut în vedere persoana inculpatului,

care a conștientizat consecințele faptelor comise, recunoscând comiterea acestora

și descriind modul de săvârșire a acestora, precum și starea de sănătate precară

a inculpatului.

Fiind îndeplinite

și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei și fixarea unui termen de încercare de 4 ani, în condițiile

art. 82 C. pen.

Instanța de fond

a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. privind pedepsele accesorii și

i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a

și lit. b) C. pen., iar urmare a suspendării condiționate a pedepsei principale,

au fost suspendate și pedepsele accesorii mai sus indicate, conform art. 71

alin. (5) C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării

pedepsei în cazul nerespectării măsurilor și obligațiilor impuse, respectiv în cazul

săvârșirii de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare stabilit.

Urmare a săvârșirii

infracțiunii de trafic de influență, instanța de fond a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 1.000 euro în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 256 alin. (2) C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 191. C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia judecății

pe fond a cauzei, pe care Ie-a stabilit în cuantum de 500 RON.

Împotriva sentinței

penale mai sus arătate, a formulat apel inculpatul V.C. solicitând admiterea acestuia,

desființarea hotărârii apelate și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.

În motivarea apelului

s-a arătat că pedeapsa care i-a fost aplicată are un cuantum destul de ridicat raportat

la circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, raportat la circumstanțele atenuante

și la durata petrecută în stare de arest preventiv; s-a solicitat a se avea în vedere

că inculpatul nu a avut în sarcină atribuții specifice polițiștilor judiciariști,

împrejurare de care se impune a se ține cont întrucât nu el a dat soluția care îl

privește pe denunțător.

Un alt element

important s-a considerat a fi și data la care denunțătorul a făcut denunțul penal,

și anume la mai bine o lună de la data primirii ordonanței de scoatere de sub urmărire

penală, motiv pentru care s-a apreciat că trecerea unui termen atât de mare de la

primirea soluției nu face altceva să lipsească de consistență încadrarea juridică

a faptei.

Examinând sentința

apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, curtea a reținut următoarele:

În mod corect

prima instanță a stabilit starea de fapt dedusă judecății constând în aceea că în

cursul lunii februarie 2013 inculpatul V.C. I-a chemat pe denunțătorul K.R.V. în

Satu-Mare în vederea rezolvării Dosarului nr. 3813/P/2012 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Satu-Mare în care denunțătorul era cercetat pentru conducerea unui autoturism

cu nr. de înmatriculare expirat; cu ocazia respectivă inculpatul i-a spus denunțătorului

că a discutat cu procurorul de caz pentru o soluție favorabilă și că acest lucru

îl va costa 1.000 euro, iar după aproximativ o săptămână inculpatul i-a spus că

problema este rezolvată, stabilind termen pentru achitarea sumei de 1.000 euro data

de 20 martie 2013.

La data de 20

martie 2013 inculpatul I-a sunat din nou pe denunțător K.R.V. și întrucât acesta

nu a răspuns i-a trimis un SMS prin care I-a avertizat că „dacă continui așa vei

avea o surpriză”; în după amiaza aceleiași zile cei doi s-au întâlnit în parcarea

magazinului K. din Satu-Mare unde denunțătorul i-a înmânat suma de 1.000 euro pusă

la dispoziție de Direcția Generală Anticorupție în vederea realizării flagrantului.

Starea de fapt

mai sus expusă a fost stabilită pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, denunț K.R.V., declarație învinuit, declarație martor denunțător K.R.V.,

proces-verbal de realizare a flagrantului încheiat în 20 martie 2013 în prezența

martorilor asistenți M.H.C. și C.I., probe care s-au coroborat în totalitate cu

declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața instanței de fond în ședința

publică din data de 29 aprilie 2013, când inculpatul a arătat că, cunoaște probele

administrate în faza de urmărire penală și le însușește, dorind să fie judecat conform

procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Stabilită fiind

vinovăția inculpatului pentru comiterea faptei reținută în sarcina sa, curtea a

procedat la verificarea pedepsei aplicate inculpatului, constatând că se impune

reducerea acesteia.

Potrivit art.

72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările

care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Raportat la textul

legal mai sus arătat, curtea a reținut că infracțiunea de trafic de influență este

pedepsită de art. 257 C. pen. cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani, iar în favoarea

inculpatului au fost reținute dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., situație

în care, potrivit alin. (7) inculpatul a beneficiat de reducerea cu ⅓ a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

În aceste condiții,

instanța a considerat că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare este

suficientă pentru realizarea scopului reeducativ și punitiv al pedepsei și pentru

a forma inculpatului o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept

și față de regulile de conviețuire socială; la luarea acestei măsuri s-a avut în

vedere și faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a recunoscut

și regretat fapta comisă, cuantumul relativ redus al sumei de bani pretinse, dar

și starea medicală a acestuia reținând că acesta suferă de afecțiuni neurologice

care au fost dovedite cu actele medicale depuse la dosarul cauzei.

Pentru aceste

considerente, curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul

penal declarat de inculpatul V.C. împotriva sentinței penale nr. 102 din 29

aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu-Mare, pe care a desființat-o în sensul

că:

A redus pedeapsa

aplicată inculpatului V.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite

de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art.

320

1

C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an 6 luni închisoare.

A stabilit durata

termenului de încercare la 3 ani 6 luni închisoare.

S-au menținut

restul dispozițiilor sentinței apelate.

Suma de 200 RON,

onorariu pentru avocat din oficiu C.A. a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.C.

La data de 2 septembrie

2014 recurentul inculpat a depus prin Serviciul Registratură Generală al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, o cerere de retragere a recursului înregistrată

din 2 septembrie 2014, iar la data de 21 ianuarie 2014, recurentul inculpat a depus

declarație autentificată din 17 ianuarie 2014 de către Biroul Notarial Public M.L.G.,

înscris prin care recurentul inculpat a solicitat de asemenea, ca instanța să ia

act de retragerea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 84/A din 20

iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Așa fiind, având

în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C.

proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs,

oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în

textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta

Curte urmează a lua act de manifestarea de voință a recurentului inculpat, valabil

exprimată, de retragere a recursului formulat de inculpatul V.C. împotriva deciziei

penale nr. 84/A din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat V.C. la plata sumei de 400

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de declarația

de retragere a recursului formulat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale

nr. 84/A din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.