ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2014

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 29 aprilie 2013, Tribunalul Satu-Mare în baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 și a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.C., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare o perioadă de 4 ani, conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv din data de 21 martie 2013 și până la zi. În baza art. 359 C. proc. pen. i s-au învederat inculpatului dispozițiile referitoare Ia revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile art. 83 și art. 85 C. pen. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în data de 21 martie 2013, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 257 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000 euro.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul Ia plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu-Mare emis în Dosar nr. 96/P/2013 al acestei unități, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În sarcina inculpatului s-a reținut în esență, următoarea stare de fapt: În data de 20 martie 2013, în jurul orei 14, martorul K.R.V. a formulat un denunț în care reclamă săvârșirea de către inculpatul V.C.

a infracțiunii de trafic de influență. În urma cercetărilor s-au stabilit următoarele: martorul denunțător a fost cercetat în Dosarul nr. 3813/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, pentru conducerea unui autoturism cu număr de înmatriculare expirat. În data de 14 ianuarie 2013 a fost citat la I.P.J. Satu-Mare în vederea audierii. Fiind audiat de către agentul de poliție V.C. acesta i-a promis că va încerca să-l ajute, în sensul propunerii unei soluții favorabile. În cursul lunii februarie 2013 denunțătorul a fost contactat telefonic de către inculpat care l-a chemat în Satu-Mare în vederea rezolvării dosarului. S-au întâlnit în apropierea Liceului E., unde inculpatul a sosit cu un autoturism S. de culoare negru-albăstrui, cu volan pe dreapta, autoturism în care l-a invitat pe denunțător, comunicându-i că a discutat cu procurorul de caz pentru o soluție favorabilă și că acest lucru îl va costa 1.000 euro.

Denunțătorul K.R.V. a cerut un răgaz pentru a face rost de acești bani, iar la aproximativ o săptămână după această întâlnire, inculpatul i-a spus că problema este rezolvată, dându-i termen pentru achitarea sumei de 1.000 euro data de 20 martie 2013. În acea dată, 20 martie 2013, inculpatul l-a sunat din nou, și întrucât nu a răspuns, i-a trimis denunțătorului un SMS cu următorul conținut „Dacă continui așa vei avea o surpriză”, după ce înainte cu o zi i-a reamintit faptul că „(...) mâine este 20, să nu uiți de obligație”. În după-amiaza aceleași zilei s-au întâlnit în parcarea magazinului K. din Satu-Mare, unde, K.R.V. i-a înmânat suma de 1.000 de euro, sumă pusă la dispoziție de către Direcția Generală Anticorupție în vederea realizării flagrantului.

De menționat este faptul că mai devreme, în aceeași zi, inculpatul a participat la programul de instruire pe linie de prevenire susținut de lucrători din cadrul Direcției Generale Anticorupție, S.J.A. Satu-Mare, având ca temă integritatea profesională, denunțarea faptelor de corupție fiindu-le prezentate și situații reale cu implicarea în fapte de corupție a personalului Ministerului de Interne. În declarația sa inculpatul V.C. recunoaște, parțial, cele reținute în sarcina sa, susținând faptul că nu a intervenit și nici nu s-a gândit să intervină pe lângă vreun coleg sau magistrat în vederea obținerii unei soluții favorabile denunțătorului. Intenția sa fiind de a aștepta soluția din dosar și atunci, în funcție de rezultat, să primească banii sau să-i transmită denunțătorului că nu a putut rezolva nimic.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: După ce instanța de fond a constatat regularitatea actului de sesizare, conform dispozițiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen. În prezența inculpatului, la termenul de judecată din data de 29 aprilie 2013, acesta a solicitat soluționarea cauzei pe baza recunoașterii vinovăției, în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., sens în care a fost luată declarația inculpatului. Prin această declarație, inculpatul V.C. a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, nu solicită administrarea altor probe, cunoaște, probele administrate în faza de urmărire penală, fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală pe care și le însușește.

După ce instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., a admis cererea inculpatului prin aceeași încheiere din data de 29 aprilie 2013 și apoi a trecut la judecata cauzei pe baza recunoașterii vinovăției de către inculpat. În acest sens, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului V.C., de a pretinde suma de 1.000 euro pentru a interveni pe lângă procurorul de caz pentru a obține o soluție favorabilă pentru denunțător, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la prevederile art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Săvârșirea acestor fapte de către inculpat, rezultă cu prisosință din probele administrate în faza de urmărire penală și anume proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de constatarea flagrantului, proces-verbal de predare-primire a bancnotelor, proces-verbal de citire a memoriei telefonului, precum și declarațiile martorului K.R.V. În consecință, instanța de fond a reținut comiterea de către inculpatul V.C., cu vinovăție, a infracțiunii reținute în sarcina acestuia, dispunând condamnarea sa la pedeapsa cu închisoarea. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., și anume, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ce privește gradul de pericol social al faptelor săvârșite instanța de fond a reținut că este unul relativ ridicat în raport de persoana inculpatului, care deși, se află la primul contact cu legea penală, prin calitatea pe care o avea era chemat să asigure respectarea legii și dobândirea încrederii pe care cetățeanul trebuie să o aibă în organele de poliție, de cercetare și urmărire penală. Fără a reține alte împrejurări care să atenueze sau să agraveze răspunderea penală a inculpatului, instanța de fond i-a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare. În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și punitiv al pedepsei, astfel cum acesta rezultă din prevederile art. 52 C. pen., poate fi atins în cazul inculpatului V.C.

și fără privare de libertate. În acest sens s-a avut în vedere persoana inculpatului, care a conștientizat consecințele faptelor comise, recunoscând comiterea acestora și descriind modul de săvârșire a acestora, precum și starea de sănătate precară a inculpatului. Fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixarea unui termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 82 C. pen. Instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. privind pedepsele accesorii și i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar urmare a suspendării condiționate a pedepsei principale, au fost suspendate și pedepsele accesorii mai sus indicate, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor și obligațiilor impuse, respectiv în cazul săvârșirii de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare stabilit. Urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000 euro în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 256 alin. (2) C. pen. Conform dispozițiilor art. 191. C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia judecății pe fond a cauzei, pe care Ie-a stabilit în cuantum de 500 RON.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, a formulat apel inculpatul V.C. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță. În motivarea apelului s-a arătat că pedeapsa care i-a fost aplicată are un cuantum destul de ridicat raportat la circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, raportat la circumstanțele atenuante și la durata petrecută în stare de arest preventiv; s-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul nu a avut în sarcină atribuții specifice polițiștilor judiciariști, împrejurare de care se impune a se ține cont întrucât nu el a dat soluția care îl privește pe denunțător.

Un alt element important s-a considerat a fi și data la care denunțătorul a făcut denunțul penal, și anume la mai bine o lună de la data primirii ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, motiv pentru care s-a apreciat că trecerea unui termen atât de mare de la primirea soluției nu face altceva să lipsească de consistență încadrarea juridică a faptei. Examinând sentința apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, curtea a reținut următoarele: În mod corect prima instanță a stabilit starea de fapt dedusă judecății constând în aceea că în cursul lunii februarie 2013 inculpatul V.C. I-a chemat pe denunțătorul K.R.V.

în Satu-Mare în vederea rezolvării Dosarului nr. 3813/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare în care denunțătorul era cercetat pentru conducerea unui autoturism cu nr. de înmatriculare expirat; cu ocazia respectivă inculpatul i-a spus denunțătorului că a discutat cu procurorul de caz pentru o soluție favorabilă și că acest lucru îl va costa 1.000 euro, iar după aproximativ o săptămână inculpatul i-a spus că problema este rezolvată, stabilind termen pentru achitarea sumei de 1.000 euro data de 20 martie 2013. La data de 20 martie 2013 inculpatul I-a sunat din nou pe denunțător K.R.V. și întrucât acesta nu a răspuns i-a trimis un SMS prin care I-a avertizat că „dacă continui așa vei avea o surpriză”; în după amiaza aceleiași zile cei doi s-au întâlnit în parcarea magazinului K. din Satu-Mare unde denunțătorul i-a înmânat suma de 1.000 euro pusă la dispoziție de Direcția Generală Anticorupție în vederea realizării flagrantului.

Starea de fapt mai sus expusă a fost stabilită pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, denunț K.R.V., declarație învinuit, declarație martor denunțător K.R.V., proces-verbal de realizare a flagrantului încheiat în 20 martie 2013 în prezența martorilor asistenți M.H.C. și C.I., probe care s-au coroborat în totalitate cu declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața instanței de fond în ședința publică din data de 29 aprilie 2013, când inculpatul a arătat că, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală și le însușește, dorind să fie judecat conform procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. Stabilită fiind vinovăția inculpatului pentru comiterea faptei reținută în sarcina sa, curtea a procedat la verificarea pedepsei aplicate inculpatului, constatând că se impune reducerea acesteia.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Raportat la textul legal mai sus arătat, curtea a reținut că infracțiunea de trafic de influență este pedepsită de art. 257 C. pen. cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani, iar în favoarea inculpatului au fost reținute dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., situație în care, potrivit alin. (7) inculpatul a beneficiat de reducerea cu ⅓ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

În aceste condiții, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare este suficientă pentru realizarea scopului reeducativ și punitiv al pedepsei și pentru a forma inculpatului o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială; la luarea acestei măsuri s-a avut în vedere și faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta comisă, cuantumul relativ redus al sumei de bani pretinse, dar și starea medicală a acestuia reținând că acesta suferă de afecțiuni neurologice care au fost dovedite cu actele medicale depuse la dosarul cauzei. Pentru aceste considerente, curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. a admis apelul penal declarat de inculpatul V.C. împotriva sentinței penale nr. 102 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu-Mare, pe care a desființat-o în sensul că: A redus pedeapsa aplicată inculpatului V.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 320 1 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an 6 luni închisoare. A stabilit durata termenului de încercare la 3 ani 6 luni închisoare. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Suma de 200 RON, onorariu pentru avocat din oficiu C.A. a fost avansată din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.C.

La data de 2 septembrie 2014 recurentul inculpat a depus prin Serviciul Registratură Generală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, o cerere de retragere a recursului înregistrată din 2 septembrie 2014, iar la data de 21 ianuarie 2014, recurentul inculpat a depus declarație autentificată din 17 ianuarie 2014 de către Biroul Notarial Public M.L.G., înscris prin care recurentul inculpat a solicitat de asemenea, ca instanța să ia act de retragerea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 84/A din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc.

pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat, constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voință a recurentului inculpat, valabil exprimată, de retragere a recursului formulat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat V.C. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.