ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 50 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F.M., ofițer de poliție judiciară în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată. A făcut aplicarea art. 71 rap.

la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de 4 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata supendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86 4 C. pen. în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 09 aprilie 2013 până la data punerii efective în libertate. A obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare, din care 75 RON reprezentând onorariul avocațial.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 49/P din 19 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, Biroul Teritorial Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul F.M. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 completată și modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se, în esență, că în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul de inspector principal, la data de 09 aprilie 2013 a fost prins în flagrant, după ce a primit suma de 300 euro de la denunțătorul M.S.G., pentru a interveni pe lângă agentul principal de poliție P.F.D.

din cadrul Serviciului pentru Combaterea Criminalității Organizate Maramureș asupra căruia se bucură de influență, sau lasă să se creadă că se bucură de influență, în vederea determinării acestuia să efectueze cu celeritate cercetări penale privind un denunț formulat de către denunțătoarea R.E.. De asemenea, s-a reținut că, în perioada august 2012 - aprilie 2013, inculpatul F.M. a pretins și a mai primit de la denunțătorii M.S.G. și R.E. atât suma de 300 euro, cât și un ceas marca O. în sumă de 420 RON, patru jante din tablă cu patru cauciucuri marca D. în valoare de 550 RON și un radiocasetofon cu TV încorporat în valoare de 80 RON. O parte din bunuri, respectiv radiocasetofonul cu TV încorporat și suma de 300 euro au fost primite de către inculpatul F.M.

în ziua de 09 aprilie 2013 cu ocazia întâlnirilor pe care acesta le-a realizat cu denunțătorul M.S.G. la barul C.D. și la restaurantul L.N. din municipiul Baia Mare. În cursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar după primirea dosarului la instanță, s-a fixat termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale față de inculpat la data de 10 aprilie 2013, însă având în vedere că inculpatul a solicitat ca judecata să se facă la același termen conform disp. art. 320 1 C. proc. pen., s-a dispus preschimbarea termenului de soluționare a cauzei de la 10 mai 2013 când a fost stabilit inițial pentru data de 24 aprilie 2013. Astfel, a apreciat instanța că procedura reglementată în disp.

art. 300 1 C. proc. pen. nu-și mai găsește aplicabilitate, în raport de incidența dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. potrivit cărora instanța fiind obligată să se pronunțe cu privire la măsurile preventive, în funcție de soluția adoptată. Audiat fiind de instanță, inculpatul a arătat că își recunoaște vinovăția pentru fapta în legătură cu care s-a emis rechizitoriul, astfel cum este descrisă în actul de acuzare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le însușește, prevalându-se de disp. art. 320 1 C. proc. pen. Constatând că instanța a fost legal sesizată, iar competența îi aparține, Curtea a admis ca judecata să se facă pe baza disp.

art. 320 1 C. proc. pen. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că inculpatul F.M. este ofițer cu gradul de inspector principal de poliție și face parte din structura poliției judiciare, în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș. În cursul lunii august 2012, inculpatul a fost contactat de către denunțătorul M.S.G., care îl cunoștea, solicitându-i să intervină în sprijinul denunțătoarei R.E., care formulase mai multe plângeri penale împotriva fostului soț R.A. la Poliția Municipiului Baia Mare, pentru a se soluționa un dosar având ca obiect trafic de persoane și trafic de droguri cu celeritate și în favoarea acesteia. Ca urmare a discuției purtate, inculpatul a promis denunțătorului că se va implica, în sensul că va discuta cu colegul său P.F.

și în acest scop a solicitat și primit suma de 1.500 RON, un ceas marca O. în sumă de 420 RON și 4 cauciucuri cu jante, pentru ca prin folosirea influenței sale să intervină pe lângă colegul său, P.F., agent de poliție în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș și să-l determine pe acesta să efectueze cu celeritate cercetările penale față de fostul soț al denunțătoarei R.E. Astfel, inculpatul a primit de la M.S.G. la început un ceas automatic marca O., achiziționat cu suma de 420 RON, pe care i l-a solicitat în scopul intervenției pe lângă colegul său P.F. pentru a efectua cercetări în dosarul lui R.E. În perioada următoare, R.E. a fost citată telefonic de mai multe ori la Serviciul de Criminalitate Organizată Maramureș unde a dat declarații cu privire la R.A.

Ulterior, inculpatul a mai pretins suma de 1.500 RON cu aceeași motivație, sumă pe care denunțătorul i-a remis-o, după ce și-a amanetat un lanț din aur la casa de amanet D. din Baia Mare, unde s-a și predat această sumă de bani. În data de 05 aprilie 2013, ca urmare a indicațiilor primite de la denunțătorul M.S. inculpatul a preluat de la R.E. la domiciliul acesteia 4 anvelope cu jante, pe care aceasta le-a dat în scopul intervenției pe care inculpatul o făcea în dosarul la care s-a făcut referire. în cele din urmă, la data de 08 aprilie 2013, inculpatul a mai solicitat și un radiocasetofon, ce i-a fost predat la 09 aprilie 2013, acesta având valoarea de 80 RON. La aceeași dată s-au formulat denunțuri penale de către M.S.

și R.E., iar la 09 aprilie 2013, inculpatul a fost prins în flagrant primind suma de 300 euro de la denunțătorul M.S.G. în scopul mai sus arătat de a interveni pe lângă agentul principal de poliție P.F., în dosarul vizându-l pe R.A. A reținut că această stare de fapt este probată prin cele două denunțuri formulate și declarațiile în calitate de martori ale numiților M.S.G. și R.E., declarația martorului P.F., coroborate cu procesul-verbal de redare a discuției ambientale dintre inculpat și denunțătorul M.S. din 09 aprilie 2013, precum și din actele dosarului, din care a rezultat că în luna martie 2013 numita R.E. a înmânat inculpatului F.M. o plângere către Protecția Copilului Maramureș, care s-a găsit asupra inculpatului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile celorlalți martori audiați, care au confirmat existența unor întâlniri între inculpat și denunțător, iar martorul P.F.

a arătat că inculpatul a însoțit-o pe R.E. atunci când i s-a luat o declarație de către acest agent de poliție în dosarul pe care-l instrumenta ca urmare a plângerii formulate împotriva fostului soț, R.A. Totodată, martorul P.F. a arătat că în 09 aprilie 2013 a fost contactat telefonic de către inculpat, care l-a întrebat dacă în data de 10 aprilie 2013 la ora 09.00 poate să se prezinte la biroul său, denunțătoarea R.E. De asemenea, starea de fapt este susținută și de declarația inculpatului de asumare a vinovăției și de faptul că bunurile primite au fost ridicate de la acesta și restituite denunțătorilor, iar suma de 300 euro avansată de D.N.A. a fost găsită asupra inculpatului, cu ocazia prinderii acestuia în flagrant.

În consecință, a reținut că fapta inculpatului F.M. care, în perioada august 2012 - aprilie 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la denunțătorii M.S.G. și R.E. sume de bani și bunuri, iar în luna august 2012 a primit de la denunțătorul M.S.G.

un ceas marca O. în valoare de 420 RON, iar în perioada 04 aprilie - 09 aprilie 2013 a primit de la denunțători patru jante din tablă cu patru cauciucuri marca D. în valoare de 550 RON, un radiocasetofon cu TV încorporat în valoare de 80 RON și suma de 300 euro, pentru a interveni pe lângă agentul de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș, P.F., asupra căruia are influență sau a lăsat să se creadă că are influență, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile lui de serviciu, în vederea efectuării cu celeritate a cercetărilor penale efectuate privind solicitările denunțătoarei R.E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.

raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 completată și modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care urmează să dispună condamnarea inculpatului. La individualizarea pedepsei principale judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse ca urmare a aplicării disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., modalitatea de comitere a faptei, calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate, impactul pe care astfel de infracțiuni de corupție îl produc în rândul societății și consecințele la nivelul ordinii sociale, în sensul sporirii neîncrederii populației față de organele abilitate să contribuie la aplicarea și respectarea legii, împrejurarea că, deși sumele de bani și valoarea obiectelor primite nu este foarte mare, acestea s-au remis în mod repetat, au fost pretinse de inculpat, persoana acestuia, care nu este cunoscut cu alte abateri, este tânăr și a avut o conduită corespunzătoare în timpul procesului, asumându-și vinovăția în fața instanței.

A apreciat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deoarece atitudinea sinceră în fața instanței a fost avută în vedere la aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., prezentarea în fața autorității s-a realizat prin intermediul organelor de poliție, întrucât inculpatul era arestat preventiv, iar lipsa antecedentelor penale nu poate constitui o circumstanță atenuantă în sensul disp. art. 74 lit. a) C. pen., care să determine coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, deoarece inculpatul nu-și putea exercita calitatea de polițist dacă ar fi avut antecedente penale, iar această circumstanță este facultativă și, prin prisma celorlalte criterii prev. de art. 72 C. pen., nu se justifică.

Având în vedere toate aceste elemente circumstanțiale de fapt și cele care țin de persoana inculpatului a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzt de lege, redus cu o treime, de 2 ani și 6 luni închisoare. În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., a apreciat că prin prisma faptei comise, a calității avute de inculpat la data săvârșirii acesteia și împrejurarea că s-a folosit de funcția sa în momentul comiterii infracțiunii, se impune atât ca pedepse complementare, cât și ca pedepse accesorii, interzicerea drepturilor de a fi ales, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a exercita profesia de polițist.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere gravitatea faptei comise, prin prisma calității inculpatului și a modului concret în care activitatea infracțională s-a desfășurat, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul neavând antecedente penale, dar se impune exercitarea unui control pe o perioadă determinată și aceasta prin aplicarea disp. art. 86 1 C. pen., motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit conform art. 86 2 C. pen. Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul F.M. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

În susținerea motivelor de recurs, în esență, a invocat faptul că raportat la atitudinea sa procesuală de recunoaștere a faptei și colaborarea cu organele judiciare, dar și la gradul de pericol social al faptei și circumstanțele personale ale inculpatului se impunea aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată era suficinetă pentru realizarea scopului sancțiunii astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2013 inculpatul F.M. la interpelarea președintelui completului de judecată a arătat că îsi menține declarația dată în fata instanței de fond și nu dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs, poziția sa procesuală fiind consemntă în declarația de la dosar.

Examinând recursul declarat de inculpatul F.M., prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel, prima instanță, în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului F.M. în comiterea faptei descrise în actul de sesizare - trafic de influență - și i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, având în vedere calitatea subiectului activ - ofițer de poliție judiciară cu grad de inspector principal în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate. Probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și săvârșirea de către recurentul inculpat a infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped.

de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, în perioada august 2012 - aprilie 2013 a pretins și primit de la denunțătorii M.S.G. și R.E. suma de 300 euro, un ceas marca O. în valoare de 420 RON, patru jante din tablă cu patru cauciucuri marca D. în valaoare de 550 RON și un radiocasetofon cu TV încorportat în valoare de 80 RON în schimbul pretinsei influențe pe lângă agentul principal de poliție P.F. din cadrul S.C.C.O.C. Maramureș în vederea determinării acestuia să efectueze cu celeritate cercetări, urmare plângerilor formulate de R.E., împotriva fostului soț, R.A., și obținerea unei soluții favorabile acesteia; la data de 09 aprilie 2013 când i-a fost remisă suma de 300 euro și o parte din bunuri, de către denunțătorul M.S.G., fiind prins în flagrant.

Vinovăția inculpatului F.M. a fost dovedită cu declarațiile martorilor denunțători M.S.G. și R.E., declarațiile martorilor P.F., C.R.C.E., B.M., procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului din data de 09 aprilie 2013, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, împrejurări în care au fost identificate și ridicate de la domiciliul inculpatului și alte locații bunurile primite de la martorii denunțători pentru traficarea pretinsei influenței, planșele foto efectuate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental obținute în baza autorizațiilor emise de judecător și declarația inculpatului din fața instanței care a recunoscut comitere faptei astfel cum a fost decrisă în actul de sesizare.

Activitățile desfășurate de inculpatul F.M. astfel cum rezultă din probatoriul admnistrat în faza de urmărire penală pe care și l-a însușit în totalitate, de a pretinde și primi suma de 300 euro și alte bunuri de la martorii denunțători M.S.G. și R.E. în schimbul pretinsei influențe pe lângă agentul principal de poliție P.F. din cadrul S.C.C.O.C. Maramureș, în vedere determinării acestuia să efectueze cu celerite cercetări în cauzele având ca obiect plângerile formulate de R.E. împotriva fostului soț, R.A., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri și trafic de persoane și obținerea unei soluții favorabile acesteia, se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, intenția inculpatului în comiterea faptei rezultând din modalitatea în care a acționat pentru realizarea scopului propus.

În ceea ce privește critica recurentului inculpat, Înalta Curte reține că individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct îndreptarea și recuperarea condamnatului, întrucât presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia. Procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecății, se constată că prima instanță a aplicat inculpatului F.M.

o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială și legea penală specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, motiv pentru care, contrar solicitării recurentului inculpat, care a apreciat-o ca fiind prea aspră, o va menține, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și ca modalitate de executare. Menținerea pedepsei aplicată inculpatului F.M. [de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.], orintată spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime în condițiile reținerii art. 320 1 C. proc.

pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare (în regim neprivativ de libertate - suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni), asigură respectarea garanțiilor procesuale conferite de dispozițiile legale procesuale penale și cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei, precum și realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, permițând reinserția sa socială, precum și o reacție promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârșirea unei infracțiuni de corupție la nivelul unor funcționari învestiți într-o funcție publică, cum este și cea de ofițer de poliție judiciară, consolidând percepția cetățenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție și să dea o ripostă fermă celor care se folosindu-se funcția deținută au încălcat legea deși trebuia să o respecte și o aplice.

Raportat la natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă a săvârșirii ei, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană tânără, integrată în societate, are un nivel ridicat de pregătire, astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei, a recunsocut comiterea faptei și a colaborat cu organele judiciare, Înalta Curte apreciază că, în mod justificat, prima instanță nu a reținut aceste împrejurări pozitive relevate de inculpat ca și circumstanțe atenuante judiciare, prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. - conduita bună anterior și după comiterea faptei -, dându-le însă eficiență în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin orientarea sancțiunii aplicate spre minimum special prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că executarea pedepsei în condițiile suspendării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, este singura aptă să asigure, prin supravegherea institută, îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, reintegrarea sa socială, conștientizarea consecințelor conduitei sale ilicite și să adopte, pe viitor, o atitudine de respect față de valorile sociale ocrotite de lege, precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii unor fapte de corupție de către funcționari învestiți într-o funcție publică a căror menire este să respecte și să aplice legea. Pe cale de consecință, apreciază ca fiind neîntemeiate criticile recurentului sub acest aspect și nejustificată schimbarea modalității de executare prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen., astfel cum a solicitat acesta în susținerea recursului.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva sentinței penale nr. 50 din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva sentinței penale nr. 50 din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2013.