ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 50 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, în baza art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3)

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F.M., ofițer de poliție judiciară în

cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș, la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru comiterea

infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

A făcut aplicarea art. 71 rap. la art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de 4 ani

și 6 luni stabilit potrivit art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare

a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Maramureș; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei

accesorii pe durata supendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În

temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului

asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,

conform art. 86

4

C. pen.

în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat

în altă cauză.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 09 aprilie 2013 până

la data punerii efective în libertate.

A obligat inculpatul să plătească în favoarea

statului suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare, din care 75 RON reprezentând onorariul

avocațial.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a

reținut că, prin rechizitoriul nr. 49/P din 19 aprilie 2013 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul

Teritorial Cluj, Biroul Teritorial Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul

F.M. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C.

pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 completată și modificată,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se, în esență, că în calitate

de ofițer de poliție judiciară cu gradul de inspector principal, la data de 09 aprilie

2013 a fost prins în flagrant, după ce a primit suma de 300 euro de la denunțătorul

M.S.G., pentru a interveni pe lângă agentul principal de poliție P.F.D. din cadrul

Serviciului pentru Combaterea Criminalității Organizate Maramureș asupra căruia

se bucură de influență, sau lasă să se creadă că se bucură de influență, în vederea

determinării acestuia să efectueze cu celeritate cercetări penale privind un denunț

formulat de către denunțătoarea R.E..

De asemenea, s-a reținut că, în perioada

august 2012 - aprilie 2013, inculpatul F.M. a pretins și a mai primit de la denunțătorii

M.S.G. și R.E. atât suma de 300 euro, cât și un ceas marca O. în sumă de 420

RON, patru jante din tablă cu patru cauciucuri marca D. în valoare de 550 RON și

un radiocasetofon cu TV încorporat în valoare de 80 RON. O parte din bunuri, respectiv

radiocasetofonul cu TV încorporat și suma de 300 euro au fost primite de către inculpatul

F.M. în ziua de 09 aprilie 2013 cu ocazia întâlnirilor pe care acesta le-a realizat

cu denunțătorul M.S.G. la barul C.D. și la restaurantul L.N. din municipiul Baia

Mare.

În

cursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul

la tăcere, iar după primirea dosarului la instanță, s-a fixat termen pentru verificarea

legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă în cursul urmăririi

penale față de inculpat la data de 10 aprilie 2013, însă având în vedere că inculpatul

a solicitat ca judecata să se facă la același termen conform disp. art. 320

1

C. proc. pen., s-a dispus preschimbarea termenului de soluționare a cauzei de la

10 mai 2013 când a fost stabilit inițial pentru data de 24 aprilie 2013. Astfel,

a apreciat instanța că procedura reglementată în disp. art. 300

1

C.

proc. pen. nu-și mai găsește aplicabilitate, în raport de incidența dispozițiilor

art. 350 C. proc. pen. potrivit cărora instanța fiind obligată să se pronunțe cu

privire la măsurile preventive, în funcție de soluția adoptată.

Audiat fiind de instanță, inculpatul a

arătat că își recunoaște vinovăția pentru fapta în legătură cu care s-a emis rechizitoriul,

astfel cum este descrisă în actul de acuzare și solicită ca judecata să se facă

în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le însușește,

prevalându-se de disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Constatând că instanța a fost legal sesizată,

iar competența îi aparține, Curtea a admis ca judecata să se facă pe baza disp.

art. 320

1

C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului,

instanța de fond a reținut că inculpatul F.M. este ofițer cu gradul de inspector

principal de poliție și face parte din structura poliției judiciare, în cadrul Serviciului

de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș.

În

cursul lunii august 2012, inculpatul a fost contactat de către

denunțătorul M.S.G., care îl cunoștea, solicitându-i să intervină în sprijinul denunțătoarei

R.E., care formulase mai multe plângeri penale împotriva fostului soț R.A. la Poliția

Municipiului Baia Mare, pentru a se soluționa un dosar având ca obiect trafic de

persoane și trafic de droguri cu celeritate și în favoarea acesteia.

Ca urmare a discuției purtate, inculpatul

a promis denunțătorului că se va implica, în sensul că va discuta cu colegul său

P.F. și în acest scop a solicitat și primit suma de 1.500 RON, un ceas marca O.

în sumă de 420 RON și 4 cauciucuri cu jante, pentru ca prin folosirea influenței

sale să intervină pe lângă colegul său, P.F., agent de poliție în cadrul Serviciului

de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș și să-l determine pe acesta să

efectueze cu celeritate cercetările penale față de fostul soț al denunțătoarei R.E.

Astfel, inculpatul a primit de la M.S.G.

la început un ceas automatic marca O., achiziționat cu suma de 420 RON, pe care

i l-a solicitat în scopul intervenției pe lângă colegul său P.F. pentru a efectua

cercetări în dosarul lui R.E. În perioada următoare, R.E. a fost citată telefonic

de mai multe ori la Serviciul de Criminalitate Organizată Maramureș unde a dat declarații

cu privire la R.A. Ulterior, inculpatul a mai pretins suma de 1.500 RON cu aceeași

motivație, sumă pe care denunțătorul i-a remis-o, după ce și-a amanetat un lanț

din aur la casa de amanet D. din Baia Mare, unde s-a și predat această sumă de bani.

În

data de 05 aprilie 2013, ca urmare a indicațiilor primite

de la denunțătorul M.S. inculpatul a preluat de la R.E. la domiciliul acesteia 4

anvelope cu jante, pe care aceasta le-a dat în scopul intervenției pe care inculpatul

o făcea în dosarul la care s-a făcut referire. în cele din urmă, la data de 08 aprilie

2013, inculpatul a mai solicitat și un radiocasetofon, ce i-a fost predat la 09

aprilie 2013, acesta având valoarea de 80 RON.

La aceeași dată s-au formulat denunțuri

penale de către M.S. și R.E., iar la 09 aprilie 2013, inculpatul a fost prins în

flagrant primind suma de 300 euro de la denunțătorul M.S.G. în scopul mai sus arătat

de a interveni pe lângă agentul principal de poliție P.F., în dosarul vizându-l

pe R.A.

A reținut că această stare de fapt este

probată prin cele două denunțuri formulate și declarațiile în calitate de martori

ale numiților M.S.G. și R.E., declarația martorului P.F., coroborate cu procesul-verbal

de redare a discuției ambientale dintre inculpat și denunțătorul M.S. din 09 aprilie

2013, precum și din actele dosarului, din care a rezultat că în luna martie 2013

numita R.E. a înmânat inculpatului F.M. o plângere către Protecția Copilului Maramureș,

care s-a găsit asupra inculpatului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, declarațiile celorlalți martori audiați, care au confirmat existența

unor întâlniri între inculpat și denunțător, iar martorul P.F. a arătat că inculpatul

a însoțit-o pe R.E. atunci când i s-a luat o declarație de către acest agent de

poliție în dosarul pe care-l instrumenta ca urmare a plângerii formulate împotriva

fostului soț, R.A. Totodată, martorul P.F. a arătat că în 09 aprilie 2013 a fost

contactat telefonic de către inculpat, care l-a întrebat dacă în data de 10 aprilie

2013 la ora 09.00 poate să se prezinte la biroul său, denunțătoarea R.E.

De asemenea, starea de fapt este susținută

și de declarația inculpatului de asumare a vinovăției și de faptul că bunurile primite

au fost ridicate de la acesta și restituite denunțătorilor, iar suma de 300 euro

avansată de D.N.A. a fost găsită asupra inculpatului, cu ocazia prinderii acestuia

în flagrant.

În

consecință, a reținut că fapta inculpatului F.M. care, în

perioada august 2012 - aprilie 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a pretins de la denunțătorii M.S.G. și R.E. sume de bani și bunuri,

iar în luna august 2012 a primit de la denunțătorul M.S.G. un ceas marca O. în valoare

de 420 RON, iar în perioada 04 aprilie - 09 aprilie 2013 a primit de la denunțători

patru jante din tablă cu patru cauciucuri marca D. în valoare de 550 RON, un radiocasetofon

cu TV încorporat în valoare de 80 RON și suma de 300 euro, pentru a interveni pe

lângă agentul de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate

Maramureș, P.F., asupra căruia are influență sau a lăsat să se creadă că are influență,

pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile lui de serviciu, în

vederea efectuării cu celeritate a cercetărilor penale efectuate privind solicitările

denunțătoarei R.E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea

nr. 78/2000 completată și modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru

care urmează să dispună condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei principale

judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.

de art. 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse ca urmare

a aplicării disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., modalitatea de comitere

a faptei, calitatea inculpatului de ofițer de poliție judiciară în cadrul Serviciului

de Combatere a Criminalității Organizate, impactul pe care astfel de infracțiuni

de corupție îl produc în rândul societății și consecințele la nivelul ordinii sociale,

în sensul sporirii neîncrederii populației față de organele abilitate să contribuie

la aplicarea și respectarea legii, împrejurarea că, deși sumele de bani și valoarea

obiectelor primite nu este foarte mare, acestea s-au remis în mod repetat, au fost

pretinse de inculpat, persoana acestuia, care nu este cunoscut cu alte abateri,

este tânăr și a avut o conduită corespunzătoare în timpul procesului, asumându-și

vinovăția în fața instanței.

A apreciat că nu se justifică reținerea

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deoarece atitudinea

sinceră în fața instanței a fost avută în vedere la aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., prezentarea în fața autorității s-a realizat

prin intermediul organelor de poliție, întrucât inculpatul era arestat preventiv,

iar lipsa antecedentelor penale nu poate constitui o circumstanță atenuantă în sensul

disp. art. 74 lit. a) C. pen., care să determine coborârea pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege, deoarece inculpatul nu-și putea exercita calitatea de

polițist dacă ar fi avut antecedente penale, iar această circumstanță este facultativă

și, prin prisma celorlalte criterii prev. de art. 72 C. pen., nu se justifică.

Având în vedere toate aceste elemente circumstanțiale

de fapt și cele care țin de persoana inculpatului a aplicat acestuia o pedeapsă

orientată spre minimul special prevăzt de lege, redus cu o treime, de 2 ani și 6

luni închisoare.

În

ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., a apreciat că prin prisma

faptei comise, a calității avute de inculpat la data săvârșirii acesteia și împrejurarea

că s-a folosit de funcția sa în momentul comiterii infracțiunii, se impune atât

ca pedepse complementare, cât și ca pedepse accesorii, interzicerea drepturilor

de a fi ales, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de

a exercita profesia de polițist.

Referitor la modalitatea de executare a

pedepsei, având în vedere gravitatea faptei comise, prin prisma calității inculpatului

și a modului concret în care activitatea infracțională s-a desfășurat, instanța

de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia,

inculpatul neavând antecedente penale, dar se impune exercitarea unui control pe

o perioadă determinată și aceasta prin aplicarea disp. art. 86

1

C.

pen., motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

de 2 ani și 6 luni pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit

conform art. 86

2

C. pen.

Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul

F.M. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

În

susținerea motivelor de recurs, în esență, a invocat faptul

că raportat la atitudinea sa procesuală de recunoaștere a faptei și colaborarea

cu organele judiciare, dar și la gradul de pericol social al faptei și circumstanțele

personale ale inculpatului se impunea aplicarea unei pedepse egale cu minimul special

prevăzut de lege, redus cu o treime, în condițiile aplicării dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen., iar ca modalitate de executare aplicarea unei pedepse

cu suspendare condiționată era suficinetă pentru realizarea scopului sancțiunii

astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

La termenul de judecată din data de 18

noiembrie 2013 inculpatul F.M. la interpelarea președintelui completului de judecată

a arătat că îsi menține declarația dată în fata instanței de fond și nu dorește

să dea o declarație în fața instanței de recurs, poziția sa procesuală fiind consemntă

în declarația de la dosar.

Examinând recursul declarat de inculpatul

F.M., prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, prima instanță, în baza probatoriului

administrat în faza de urmărire penală, a reținut în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului F.M. în comiterea faptei descrise în actul de sesizare

- trafic de influență - și i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, având în

vedere calitatea subiectului activ - ofițer de poliție judiciară cu grad de inspector

principal în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin

existența și săvârșirea de către recurentul inculpat a infracțiunii de trafic de

influență, faptă prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7

alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se

că, în perioada august 2012 - aprilie 2013 a pretins și primit de la denunțătorii

M.S.G. și R.E. suma de 300 euro, un ceas marca O. în valoare de 420 RON, patru jante

din tablă cu patru cauciucuri marca D. în valaoare de 550 RON și un radiocasetofon

cu TV încorportat în valoare de 80 RON în schimbul pretinsei influențe pe lângă

agentul principal de poliție P.F. din cadrul S.C.C.O.C. Maramureș în vederea determinării

acestuia să efectueze cu celeritate cercetări, urmare plângerilor formulate de R.E.,

împotriva fostului soț, R.A., și obținerea unei soluții favorabile acesteia; la

data de 09 aprilie 2013 când i-a fost remisă suma de 300 euro și o parte din bunuri,

de către denunțătorul M.S.G., fiind prins în flagrant.

Vinovăția inculpatului F.M. a fost dovedită

cu declarațiile martorilor denunțători M.S.G. și R.E., declarațiile martorilor P.F.,

C.R.C.E., B.M., procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului din data

de 09 aprilie 2013, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare,

împrejurări în care au fost identificate și ridicate de la domiciliul inculpatului

și alte locații bunurile primite de la martorii denunțători pentru traficarea pretinsei

influenței, planșele foto efectuate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, transcrierile

înregistrărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental obținute în baza

autorizațiilor emise de judecător și declarația inculpatului din fața instanței

care a recunoscut comitere faptei astfel cum a fost decrisă în actul de sesizare.

Activitățile desfășurate de inculpatul

F.M. astfel cum rezultă din probatoriul admnistrat în faza de urmărire penală pe

care și l-a însușit în totalitate, de a pretinde și primi suma de 300 euro și alte

bunuri de la martorii denunțători M.S.G. și R.E. în schimbul pretinsei influențe

pe lângă agentul principal de poliție P.F. din cadrul S.C.C.O.C. Maramureș, în vedere

determinării acestuia să efectueze cu celerite cercetări în cauzele având ca obiect

plângerile formulate de R.E. împotriva fostului soț, R.A., pentru comiterea infracțiunilor

de trafic de droguri și trafic de persoane și obținerea unei soluții favorabile

acesteia, se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență,

intenția inculpatului în comiterea faptei rezultând din modalitatea în care a acționat

pentru realizarea scopului propus.

În

ceea ce privește critica recurentului inculpat, Înalta

Curte reține că individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante

operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct îndreptarea și recuperarea

condamnatului, întrucât presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise

și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a

inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare

a acesteia.

Procedând la o nouă evaluare a criteriilor

de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecății,

se constată că prima instanță a aplicat inculpatului F.M. o pedeapsă corect individualizată

în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile

părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială și

legea penală specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală,

dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, motiv pentru care, contrar

solicitării recurentului inculpat, care a apreciat-o ca fiind prea aspră, o va menține,

atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și ca modalitate de executare.

Menținerea pedepsei aplicată inculpatului

F.M. [de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.], orintată spre minimul special prevăzut

de lege, redus cu o treime în condițiile reținerii art. 320

1

C.

proc. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare

(în regim neprivativ de libertate - suspendare sub supraveghere pe un termen de

încercare de 4 ani și 6 luni), asigură respectarea garanțiilor procesuale conferite

de dispozițiile legale procesuale penale și cele ale Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea

la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde

și caracterului disuasiv al pedepsei, precum și realizarea scopului preventiv-educativ

al pedepsei, permițând reinserția sa socială, precum și o reacție promptă a opiniei

publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârșirea unei infracțiuni

de corupție la nivelul unor funcționari învestiți într-o funcție publică, cum este

și cea de ofițer de poliție judiciară, consolidând percepția cetățenilor că organele

judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție și să dea o ripostă fermă

celor care se folosindu-se funcția deținută au încălcat legea deși trebuia să o

respecte și o aplice.

Raportat la natura și gravitatea faptei,

modalitatea concretă a săvârșirii ei, precum și la circumstanțele personale ale

inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană tânără, integrată în

societate, are un nivel ridicat de pregătire, astfel cum rezultă din caracterizările

depuse la dosarul cauzei, a recunsocut comiterea faptei și a colaborat cu organele

judiciare, Înalta Curte apreciază că, în mod justificat, prima instanță nu a reținut

aceste împrejurări pozitive relevate de inculpat ca și circumstanțe atenuante judiciare,

prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. - conduita bună anterior și după comiterea

faptei -, dându-le însă eficiență în procesul de individualizare judiciară a pedepsei

prin orientarea sancțiunii aplicate spre minimum special prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța

de fond, că executarea pedepsei în condițiile suspendării sub supraveghere, pe un

termen de încercare de 4 ani și 6 luni, este singura aptă să asigure, prin supravegherea

institută, îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni,

reintegrarea sa socială, conștientizarea consecințelor conduitei sale ilicite și

să adopte, pe viitor, o atitudine de respect față de valorile sociale ocrotite de

lege, precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii unor fapte de

corupție de către funcționari învestiți într-o funcție publică a căror menire este

să respecte și să aplice legea. Pe cale de consecință, apreciază ca fiind neîntemeiate

criticile recurentului sub acest aspect și nejustificată schimbarea modalității

de executare prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen., astfel cum a solicitat

acesta în susținerea recursului.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M.

împotriva sentinței penale nr. 50 din

26 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul F.M. împotriva sentinței penale nr. 50 din 26 aprilie 2013 a Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie

2013.