ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 23 mai 2013, Curtea de Apel Clu, secția penală și pentru minori, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul C.I.M.Ș., la 3 ani și 6 luni pentru trafic de influiență.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei stabilite pe durata termenului de încercare de 7 ani prev. de art. 862 C. pen., încredințând supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În baza art. 86 C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, conform programului stabilit de acesta,

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă,

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (5), 64 lit. a), b), c) (interdicția de a mai ocupa funcția de ofițer de poliție) C. pen.

A dedus din pedeapsa stabilită timpul executat preventiv începând cu data de 17 ianuarie 2013 la zi.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 7 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a dispus restituirea către denunțătorul G.G. a sumelor de 2.000 euro și 3.500 lei, restituirea urmând a se face de către inculpat.

A menținut sechestru asigurător instituit prin Ordonanța nr. 3/P/2012 din data de 4 februarie 2013 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj asupra autoturismului, proprietatea inculpatului, până la concurența sumelor de 2.000 euro și 3.500 lei.

A obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 4.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj întocmit la data de 7 februarie 2013 a fost trimis în judecată inculpatul C.I.Ș.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Pe scurt, sub aspectul stării de fapt s-a reținut că, inculpatul C.I.Ș.M., în calitate de ofițer de poliție judiciară, în cursul anului 2011, a lăsat să se creadă față de denunțătorul G.G. că are influență pe lângă organele de urmărire penală (polițiști și procurori), funcționari din cadrul R.A.R. Cluj, respectiv de la S.P.C.R.P.C.V. Cluj și poate interveni pe lângă aceștia în vederea restituirii către denunțător a autoturismului și, ulterior, pentru înmatricularea acestuia, pretinzând și primind inițial de la denunțător suma de 3.000 euro, iar ulterior, în același scop o sumă de 2.000 euro și în două rânduri suma de 1.500 lei, respectiv suma de 2.000 lei.

Audiat, atât în faza de urmărire cât și de către instanță, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei imputate, arătând în apărarea sa că, în baza unei relații mai vechi dintre acesta și denunțătorul G.G., i-a cerut acestuia din urmă să-i împrumute suma de 1.000 de euro, pe care a și obținut-o după care a încercat să-l ajute, la solicitarea acestuia, să-și recupereze mașina reținută de poliție și să o Înmatriculeze, în acest sens punându-l în legătură pe denunțător cu martora P.A., avocata care urma să facă demersurile necesare. Apoi, la insistențele denunțătorului i-a restituit acestuia suma de 1.000 de euro, în prezența martorului R.A. și încă 2000. de euro, pe care nu-i datora, însă din cauza conduitei insistente a denunțătorului, a telefoanelor repetate ale acestuia, a apreciat că este necesar să plătească o sumă mai mare, cu atât mai mult cu cât era conștient de faptul că martorul denunțător se ocupă cu cămătăria.

Din probele administrate în cauză, Curtea a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 09 iunie 2010, denunțătorul G.G. a cumpărat un autoturism, neînmatriculat în România, de la numitul C.R. Ulterior, cu ocazia deplasării la R.A.R) Cluj pentru identificare, denunțătorului G.G. i s-a comunicat că autoturismul în cauză figurează ca fiind furat. Cu privire la cele constatate, R.A.R. Cluj a sesizat organele de politie la data de 18 iunie 2010.

Sesizarea formulată de R.A.R. Cluj, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj ca Dosar penal nr. 6536/P/2010.

La data de 19 iunie 2010, organele de poliție din cadrul I.P.J. Cluj - Biroul de Combatere a Infracțiunilor Contra Patrimoniului s-au prezentat la locuința denunțătorului G.G., ocazie cu care au procedat k ridicarea autoturismului, încheind în acest sens o dovadă de ridicare. Autoturismul furat a fost dus la sediul I.PJ. Cluj.

În cursul anului 2011, pe parcursul cercetărilor efectuate de organele de poliție în Dosarul cu nr. nr. 6536/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, denunțătorul G. l-a întâlnit pe inculpatul C.I.M.Ș., pe care-l cunoștea de mai mult timp și i-a povestit despre dorința sa de a-și recupera mașina, despre faptul că aceasta este furată și că trebuie să se adreseze parchetului în vederea obținerii custodiei autoturismului. Inculpatul C.I.M.Ș. i-a transmis denunțătorului G.G. că se va interesa și el de problema legată de autoturism, urmând să îl contacteze ulterior.

În cursul lunii iulie 2011, inculpatul C.I.M.Ș. a contactat-o pe P.A.E., avocat în cadrul Baroului Cluj, pe care o cunoștea de mai mult timp, ocazie cu care i-a relatat despre problema pe care o avea G.G. cu autoturismul, arătându-i în acest sens anumite documente. La solicitarea inculpatului C.I.M.Ș., avocata P.A.E. a acceptat să angajeze cauza.

Ulterior, acelei întâlniri, la sfârșitul lunii iulie 2011, inculpatul C.I.M.Ș., a contactat-o din nou pe avocata P.A.E. solicitându-i să se întâlnească cu denunțătorul G.G.. Inculpatul C.I.M.Ș. a condus-o pe P.A.E. la locuința lui G.G., ocazie cu care acesta din urmă i-a solicitat avocatei sprijin pentru rezolvarea unei probleme de natură civilă (încheierea unui contract de vânzare-cumparare), în acest sens, s-a încheiat, la data de 01 august 2011, un contract de asistență juridică. Ulterior, la data de 1 05 august 2011, denunțătorul G.G. a încheiat cu avocata P.A.E. un contract de asistență juridică pentru Dosarul nr. 6536/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

La data de 08 august 2011, avocata P.A.E. a înregistrat, în numele denunțătorului G.G., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, un memoriu prin care se solicita lăsarea în custodia susnumitului a autoturismului.

După o anumită perioadă de timp inculpatul C.I.M.Ș. l-a contactat pe denunțător și au stabilit să se întâlnească în incinta unui restaurant de lângă Sala Sporturilor din Cluj-Napoca. Cu ocazia acelei întâlniri, inculpatul C.I.M.Ș. a lăsat să se creadă față de denunțătorul G.G. că are influență pe lângă organele de urmărire penală (procurori și lucrători de politie), funcționari din cadrul R.A.R. Cluj, respectiv de la Cluj S.P.C.R.P.C.I.V. și, contra unei sume de bani, poate interveni pe lângă aceștia în vederea restituirii către denunțător a autoturismului și, ulterior, pentru înmatricularea acestuia. Pentru intervențiile promise inculpatul C.I.M.Ș. i-a solicitat denunțătorului G.G. suma de 3.000 euro.

În cauză nu s-a putut stabili cu certitudine dacă întâlnirea la care s-a făcut referire mai sus dintre inculpat și denunțător a avut loc anterior întâlnirii dintre denunțător și avocata P.A.E. sau ulterior.

Prin Rezoluția cu nr. 6536/P/2010, din data de 12 septembrie 2011, procurorul care supraveghea cauza din cadrul Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea formulată de avocatul lui G.G. și a dispus restituirea și lăsarea în custodia lui G.G. a autoturismului.

În dispozitivul rezoluției s-a menționat că soluția urma să se comunice apărătorului ales al denunțătorului G.G.

Conform documentelor aflate la dosar, la data de 04 octombrie 2011, denunțătorului G.G. i-a fost predat autoturismul de către lucrătorii de politie din cadrul I.P.J. Cluj - Biroul de Combatere a Infracțiunilor contra Patrimoniului.

Conform înțelegerii stabilite anterior, după ce autoturismul a fost transportat la locuința denunțătorului G.G., în aceeași zi, acesta s-a întâlnit în aceeași locație de lângă Sala Sporturilor din municipiul Cluj-Napoca cu inculpatul C.I.M.Ș., și i-a remis acestuia restul de 2.000 euro, din totalul de 3.000 euro pretinși de ofițerul de poliție.

La o anumită perioadă de timp după ce i s-a remis de către denunțătorul G.G. suma de bani, inculpatul C.I.M.Ș. i-a mai solicitat acestuia încă o sumă de 2.000 euro, sub pretextul că trebuie să îi dea „procurorului șef pentru a aranja problema legată de înmatricularea autoturismului. Întâlnirea dintre aceștia a avut loc intr-o locație din incinta B.I.G., Mănăștur, ocazie cu care denunțătorul G.G. i-a dat inculpatului C.I.M.Ș. suma de 2.000 euro pretinsă de acesta.

În luna martie 2012 inculpatul C.I.M.Ș. i-a solicitat suma de 1.500 lei denunțătorului G.G., sub pretextul că este 8 martie. Banii i-au fost remiși de denunțător inculpatului în aceeași locație din incinta B.I.G., Mănăștur.

La data de 25 martie 2012, inculpatul C.I.M.Ș. s-a întâlnit cu denunțătorul G.G. în aceeași locație din zona B. Mănăștur, prilej cu care a mai pretins de la acesta din urmă suma de 2.000 lei sub pretextul că ii trebuie pentru a rezolva o problemă personală. G.G. i-a remis inculpatului cu ocazia acelei întâlniri suma de 2.000 lei pretinsă.

Deși inculpatul C.I.M.Ș. a pretins sumele de 1.500 lei, respectiv 2.000 lei pentru rezolvarea anumitor probleme personale, a arătat față de către ofițerul de poliție a „demersurilor" în vederea înmatriculării autoturismului.

În ultima perioadă a anului 2012 și prima parte a lunii ianuarie 2013, ca urmare a faptului că inculpatul C.I.M.Ș. nu a reușit să „rezolve" problema legată de înmatricularea autoturismului prin intervențiile pe care a promis că le va face în acest sens, denunțătorul G.G. i-a solicitat să-i restituie banii dați în scopul menționat mai sus. Astfel, la data de 09 ianuarie 2013, inculpatul C.I.M.Ș. i-a restituit denunțătorului suma de 1.000 euro, iar la data de 15 ianuarie 2013 suma de 2.000 euro.

În opinia instanței de fond, starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită de probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, când au fost audiați nemijlocit atât inculpatul cât și martorii propuși în cauză.

Susținerile inculpatului referitoare la faptul că ar fi împrumutat de la denunțător suma de 1.000 de euro, că a avut încredere în acesta întrucât era informatorul poliției de mai mulți ani, încercând prin recomandarea unui avocat să-l ajute pe acesta în problema sa, fără însă a-i crea impresia că va interveni pe la forurile competente în vederea rezolvării mai rapide a înmatoculării autoturismului, s-au dovedit a fi nesincere, fiind infirmate de probatoriu administrat în cauză.

Mai întâi, a fost analizată relația dintre părți raportat atât la declarațiile inculpatului cât și la cele ale denunțătorului, din care a rezultat că denunțătorul avea încredere în inculpat și credea că acesta este singurul în măsură să-i rezolve cu rapiditate problema, fiind nemulțumit în primul rând de faptul că nu poate beneficia de autoturismul cumpărat și neștiind cum să procedeze (denunțătorul fiind analfabet) a apelat cu toată încrederea la inculpat.

Aceste aspecte au fost pe deplin cunoscute de către inculpat, care i-a promis denunțătorului că-l va ajuta și chiar acționând aparent în acest sens. Inculpatul a dobândit de la denunțător actele mașinii, împrejurare ce denotă o dată în plus, încrederea pe care o avea denunțătorul în inculpat și credința că doar acesta este în măsură să-l ajute cu adevărat.

Faptul că inculpatul a sugerat angajarea unui avocat care să se ocupe de problema respectivă și care să efectueze demersurile legale nu a fost de natură să-i schimbe denunțătorului impresia deja creată și anume aceea că inculpatul este unica persoană în măsură să-i recupereze în timp util autoturismul, fapt ce l-a determinat pe acesta să-i achite în timp sumele de bani solicitate.

Un aspect deosebit de relevant cu privire la raporturile amicale dintre părți se deduce din convorbirile telefonice purtate de către aceștia, convorbiri din care rezultă lăsând impresia clară că se va ocupa prin anumite intervenții de restituirea autoturismului și înmatricularea acestuia.

Atitudinea oscilantă a denunțătorului, criticată de altfel de către inculpat în apărările sale, precum și neconcordanțele dintre declarațiile acestuia și ale martorei G.L. nu au avut, în prezenta cauză, relevanța susținută de către inculpat.

Curtea a considerat că în mod evident și conduita denunțătorului s-a circumscris unei acțiuni antisociale, denunțătorul fiind pasibil de comiterea unei fapte penale și anume aceea de cumpărare de influență, pentru care, de altfel, s-a dispus în cauză, neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru comiterea infractiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 datorită intervenției unei cauze de nepedepsire, cea prevăzută de alin. (2) din art. 61 din legea menționată făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă".

Mai mult, Curtea a constatat că se află în prezența unor persoane analfabete (atât martora G.L. cât și denunțătorul), fiind demonstrat științific că în prezența unor astfel de persoane, există anumite deficiențe în a reține elemente legate de timpul și spațiul producerii unor elemente.

Apoi, a fost avut în vedere faptul că acțiunea s-a derulat pe durata unei perioade de timp relativ lungă (2011-ianuarie 2013), existând mai multe momente în care s-au remis sume de bani și în mai multe locuri publice.

Denunțul efectuat precum și depozițiile ulterioare ale celor doi martori s-au coroborat însă cu restul probelor administrate în cauză, cu convorbirile purtate în mediu ambiental, care, de altfel nu au fost contestate de către inculpat, acesta criticând doar modul de interpretare dat acestora de către organele de urmărire penală.

Conchizând, curtea a constatat că în cauză a rezultat fără urmă de dubiu că sumele plătite de către denunțător nu au fost date cu titlu de împrumut, existând între părți o înțelegere anterioară cu privire la anumite "intervenții" la organele abilitate în vederea restituirii autoturismului și înmatriculării acestuia.

Apărarea inculpatului referitoare la faptul că inițial a fost luat prin surprindere și de aceea răspunsurile sale nu corespund întru totul situației reale și a raporturilor concrete dintre părți, nu a putut fi primită atâta vreme cât în mod clar acesta a arătat că:

G.G. Ok, dacă nu, m-asculți? Și mia asta si două mii cum ne-am înțeles. Da aice îs 3.000, no.

C l M :- Dacă se rezolvă.

Tranzacțiile efectuate, dar, tot din conținutul convorbirilor telefonice a rezultat că cel puțin la efectuarea a două plăți și anume a sumei ințiale de 1.000 euro și apoi a sumei de 2.000 de euro, achitate de denunțător cu ocazia întâlnirilor pe platforma Sălii Sportului a fost prezentă și martora G.L., fapt confirmat și de martoră în declarația dată în fata instanței.

De asemenea, s-a constatat din convorbirile telefonice de la dosar că inculpatul recunoaște primirea și a sumei de 35 milioane lei vechi (cinsprezece milioane și apoi douăzeci de milioane) și chiar mai mult, la propunerea denunțătorului a fost de acord să nu le mai restituie chiar dacă nu va îndeplini sarcina pe care și-o asumase (înmatricularea autoturismului), spre deosebire de sumele de bani în euro, pe care s-a obligat să le restituie dacă nu va reuși intervenția la procuror și totodată înmatricularea autoturismului. De altfel, chiar inculpatul în cadrul convorbirilor telefonice purtate întreabă:

"Cum rămânem dacă nu se rezolvă ?

G.G. Hm, păi dară banii înapoi mă.

Inculpatul: Câți măi"?

G.G. Apăi câți ți-am dat

Inculpatul: No păi știi măi cât o fost mă?

G.G. Apăi mă, nu zic eu tot, da măcar nouă mii măi M., no."

În ceea ce privește sumele restituite, inculpatul nu a putut justifica plauzibil motivul pentru care în loc de suma de 1.000 euro "împrumutată" i-a restituit denunțătorului suma de 3.000 euro (aspect confirmat de inculpat și de martorul ocular la restituirea sumei de 2.000 de euro R.A.), în condițiile în care, după cum însuși a declarat, acesta avea mare nevoie de bani și tocmai de aceea contractase acel "împrumut" și de altfel, tot din declarațiile inculpatului a rezultat faptul că acesta a fost nevoit să împrumute banii de la alte trei persoane în vederea restituirii sumei de 3.000 de euro către denunțător.

Cu privire la cuantumul sumei în euro obținute de la denunțător, depozițiile acestuia s-au coroborat cu conținutul convorbirilor purtate de părți din care a rezultat că:

G.G. Când ai scos am dat 2.000, da? Inculpatul: O mie a fost când am scos-o G.

G.G. No îmi dai voie mă asculți? Inculpatul: Prima dată două. G.G.. Deci ți-am dat o mie, da?

Inculpatul: Bun.

G.G. După aia două mii, aia îs trei mii, nu?

G.G. După aia am dat două mii, îs cinci mii.

Inculpatul: Aia a fost cu L., ne-am înțeles să-i scoatem de la C. ăia douăzeci si șapte G.

G.G. No, asculți pe B.? Dă-mi voie, nu mint, să știi bine. Cât îmi dai înapoi din bani?

În circumstanțierea conduitei antisociale a inculpatului a fost audiat și martorul A.C. care a confirmat depozițiile denunțătorului și a soției acestuia cu privire la faptul că inculpatul s-a impiicat și în rezolvarea problemelor financiare dinte aceștia, participând la o ședință în biroul martorului, ocazie cu'care a lăsat să se înțeleagă că ocupă o funcție importantă în cadrul poliției, lucrând în capitală și fiind necesară decontarea contravalorii transportului efectuat, ceea ce accentuează încă o dată impresia pe care i-a creat-o denunțătorului, aceea că este o persoană importantă și că poate să intervină pe lângă organele abilitate.

Din întreg ansamblul probator administrat în cauză a rezultat fără echivoc că inculpatul, profitând de încrederea pe care i-o acorda denunțătorul, de situația concretă a acestuia, de nevoia sa de a obține acel autoturism și de a fi ajutat și chiar reprezentat, i-a promis acestuia, în schimbul sumelor de bani mai sus menționate că va interveni pe lângă polițiști, colegi de-ai săi și pe lângă procurori în vederea obținerii rezultatului scontat.

În cauză s-a făcut dovada certă că inculpatul a primit suma de 5.000 de euro în scopul amintit mai sus și nu cum s-a susținut inițial de către denunțător că ar fi primit suma de 9.000 de euro, fapt ce infirmă apărarea inculpatului referitoare la împrejurarea că denunțătorul l-ar fi. presat în cadrul convorbirilor telefonice purtate doar pentru a se apropia de suma de 5.000 de euro denunțată cu o zi înainte.

Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, în calitate de ofițer de politie judiciară, în cursul anului 2011, a lăsat să se creadă fată de denunțătorul G.G. că are influentă pe lângă organele de urmărire penală (polițiști și procurori), funcționari din cadrul R.A.R. Cluj, respectiv de la S.P.C.R.P.C.I.V. Cluj și poate interveni pe lângă aceștia în vederea restituirii către denunțător a autoturismului și, ulterior, pentru înmatricularea acestuia, pretinzând și primind inițial de la denunțător suma de 3.000 euro, iar ulterior, în același scop o sumă de 2.000 euro și în două rânduri suma de 1.500 lei, respectiv suma de 2.000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În speța de față, s-a constatat existenta unei infracțiuni de trafic de influentă unice, unitatea infracțională fiind stabilită în baza rezoluției unice, sumele de bani fiind plătite în același scop, doar că pentru, a pretinde și a obține sume de bani în mod ilicit, a invocat o reală sau o pretinsă influență asupra unor funcționari constituie latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influentă. Sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și în cazul incident în speță când s-a invocat o pretinsă influență, pe care însă inculpatul nu o avea în realitate nici asupra organelor de cercetare penală, nici asupra procurorului și nici asupra funcționarilor din cadrul R.A.R. sau a S.P.C.I.A., aceasta fiind însă în mod evident modalitatea în care a reușit să obțină sumele de bani anterior menționate de la denunțătorul G.G. și șotia acestuia, G.L.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, având în vedere calitatea specială a subiectului pasiv, care prin natura funcției era chemat să vegheze la respectarea legii și aplicarea corectă a acesteia, de modul și modalitatea de comitere a faptei, acțiuni antisociale de natură a compromite prestigiul, autoritatea și credibilitatea organelor statului precum și corectitudinea, integritatea și imparțialitatea corpului magistraților și funcționarilor care-și desfășoară activitatea în cadrul unor instituții publice, de timpul relativ lung în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și sumele deloc de neglijat obținute în mod ilegal, dar și de persoana inculpatului care este la prima confruntare cu legea penală și care a avut o conduită corespunzătoare anterior comiterii prezentei infracțiuni, fiind încadrat în muncă și în societate. Cu toate acestea, Curtea a ținut cont la cuantificarea pedepsei de atitudinea nesinceră a inculpatului care prin declarațiile sale a încercat discreditarea denunțătorului, neasumându-și nicio vină în comiterea faptei.

Așa fiind, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare este în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului, cu precizarea că acest cuantum este orientat spre minimul special prevăzut de textul incriminator, în condițiile în care prin reținerea dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 limita maximă se majorează în cauză.

Apoi, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului amintite mai sus, dar și la jurisprudența în materie (Decizia penală nr. 1161/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia dar sub o strictă și specializată supraveghere, tocmai în vederea prevenirii unor astfel de activități pe viitor și îhtr-un termen de încercare de 7 ani, astfel că s-a făcut aplicarea art. 861 C. pen. și s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, încredințând supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul C.I.M.Ș.

În subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că art 291 din N.C.P. prevede limite de pedeapsă mai reduse.

Analizând apelurile formulate, în raport de motivele invocate, înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, în raport de următoarele considerente:

Parchetul a criticat sentința penală nr. 58 din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj sub aspectul netemeiniciei apreciind că dispoziția, de suspendare a executării pedepsei în condițiile art. 861 C. pen. este nejustificată.

De asemenea, a apreciat că dispoziția de restituire a sumelor de bani ce reprezintă obiectul infracțiunii de corupție trebuia dispusă în echivalentul în lei la data plății apreciind că în lipsa unei asemenea corecții nefiind posibilă executarea hotărârii judecătorești.

Se constată că prima instanță a aplicat inculpatului C.I.M.Ș. o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Înalta Curte constată că pedeapsa principală aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ce privește, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta nu se rezumă doar la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, ci și la atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei.

De aceea, nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intirnidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia, și în inocularea unor valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Pentru ca pedeapsa să își poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite, este necesar ca aceasta să corespundă, inclusiv din perspectiva modalității sale de executare, gravității infracțiunii și nevoilor de îndreptare ale infractorului, impunându-se ca ea să fie adaptată pericolului social concret al faptei și periculozității infractorului, asupra căruia trebuie să se acționeze.

În acest sens, între gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată de instanță, pe de altă parte, trebuie să existe o anumită concordanță, îri caz contrar pedeapsa neputându-și atinge scopul, putând conduce chiar la rezultate contrare acestui scop.

De aceea, cu ocazia stabilirii și aplicării pedepsei, trebuie să se țină seama de necesitatea acestei concordanțe, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influența asupra conștiinței, mentalității și conduitei viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuie să corespundă în aceeași măsură gradului de receptivitate a condamnatului față de influența educativă a pedepsei.

Firește, acest grad de receptivitate este reflectat și în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa față de faptă, în modul în acesta a contribuit la aflarea adevărului și a relaționat în raporturile cu organele judiciare.

Pe de altă parte, în stabilirea cuantumului pedepsei și fixarea modalității sale de executare, este necesar a fi. examinate, in mod cumulativ, circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Executarea pedepsei se impune, o asemenea concluzie fiind susținută de datele ce caracterizează persoana inculpatului, date avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei.

Astfel, raportat aspectelor deja expuse, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului amintite mai sus, dar și la jurisprudența în materie, Înalta Curte apreciază ca justă alegerea modalității de executare considerând că instanța de fond a apreciat în mod corect că se pot realiza funcțiile de reeducare și prevenire fără executarea pedepsei și fără îndepărtarea inculpatului din societate.

Cu privire la cea de la doua critică a Parchetului, Înalta Curte constată că instanța de fond a dispus menținerea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 3/P/2012 din data de 4 februarie 2013 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj asupra autoturismului, proprietatea inculpatului, până la concurența sumelor de 2.000 euro și 3.500 lei.

În mod judicios s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 de euro și nu la echivalentul în lei a acestei sume, având în vedere că actualizarea sumei de bani se face înziua plătii raportat la cursul B.N.R.

În susținerea apelului inculpatul C.I.M.Ș. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a, în principal, sau litb, în susbsidiar, considerând că nu a săvârșit fapta de care este acuzat și că faptele ce constituie acuzația penală nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influentă.

Înalta Curte reține că în sarcina inculpatului C.I.M.Ș. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență constând în faptul că, în calitate de ofițer de poliție judiciară, îti cursul anului 2011, a lăsat să se creadă față de denunțătorul G.G. că are influență pe lângă organele de urmărire penală (polițiști și procurori), funcționari, din cadrul R.A.R. Cluj, respectiv de la S.P.C.R.P.C.I.V. Cluj și poate interveni pe lângă aceștia în vederea restituirii către denunțător a autoturismului și, ulterior, pentru înmatricularea acestuia, pretinzând și primind inițial de la denunțător suma de 3.000 euro, iar ulterior, în același scop o sumă de 2.000 euro și în două rânduri suma de 1.500 lei, respectiv suma de 2.000 lei.

Înalta Curte constată, contrar susținerilor apărării, că situația de fapt a fost în mod judicios reținută de instanța de fond, din probele existente la dosarul cauzei rezultând dincolo de orice dubiu că inculpatul C.l.M.Ș. i-a solicitat denunțătorului G.G. respectivele sume de bani, are influență pe lângă organele de urmărire penală (polițiști și procurori), funcționari din cadrul R.A.R. Cluj, respectiv de la S.P.C.R.P.C.I.V. Cluj și poate interveni pe lângă aceștia în vederea restituirii către denunțător a autoturismului și, ulterior, pentru înmatricularea acestuia.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că acuzația penală este susținută de denunțul formulat de numitul G.G. prin care a arătat sumele pe care le-a dat inculpatului având convingerea că acesta îi poate facilita, prin intervenția la organele de urmărire penală, funcționari din cadrul R.A.R. Cluj ori S.P.C.R.P.C.I.V. Cluj, restituirea autoturismului și înmatricularea acestuia.

De asemenea, se au în vedete inregistrătile convorbirilor telefonice purtate între denunțător și inculpat, înregistrări ce nu au fost contestate de apărare și care susțin acuzația penală. Astfel, inculpatul confirmă în aceste discuții că a primit bani de la denunțător pentru a rezolva problema acestuia:

G.G.: Ok, dacă nu, m-asculți? Și mia asta și două mii cum ne-am înțeles. Da aice îs 3.000, no.

C.l.M.:- Dacă se rezolvă.

Totodată, se are în vedere că inculpatul a recunoscut în cadrul acestor convorbiri telefonice primirea sumei de 35 milioane lei vechi și la propunerea denunțătorului a fost de acord să nu le mai restituie chiar dacă nu ar fi. rezolvat problema acestuia, spre deosebire de sumele de bani în euro, pe care s-a obligat să le restituie dacă nu va reuși intervenția la procuror și totodată înmatricularea autoturismului:

Cum rămânem dacă nu se rezolvă?

G.G. Hm, păi dă-mi banii înapoi mă.

Inculpatul: Câți măi'?

G.G. Apăi cât ți-am dat.

Inculpatul: No păi măi cât o fost mă?

G.G., Apăi mă, nu știu eu tot, da măcar nouă mii măi M., no."

Tot din înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul a primit de la denunțător suma de 3.000 de euro, înmânată acestuia în prezența soției denunțătorului G.L.

G.G.: Când ai scos am dat 2.000, da?'

Inculpatul: O mie a fost când am scos-o G.

G.G. No îmi dai voie mă asculți?

Inculpatul: Prima dată două.

G.G. După aia două mii, aia îs trei mii,nu?

Inculpatul: Bun, mai departe.

G.G. După aia am dat două mii, îs cinci mii.

Inculpatul: Aia a fost cu I., ne-am înțeles să-i scoatem de la C. aia douăzeci Și șapte G.

G.G.: No, asculți pe B.? Dă-mi voie, nu mint, să știi bine. Cât îmi dai înapoi din bani?

De altfel, contrar susținerilor apărării se constată că martora G.L. a fost prezentă la înmânarea acestor sume de bani, astfel cum rezultă și din declarația pe care a dat-o în fața primei instanțe coroborată cu înregistrările convorbirilor telefonice.

Înalta Curte constată că apărarea inculpatului C.I.M.Ș. în sensul că a împrumutat de la denunțător suma de 1.000 euro este pur formală, acesta neputând justifica de ce a restituit denunțătorului suma de 3.000 de euro.

De altfel, martorul R.A. a confirmat faptul că inculpatul i-a restituit suma de 3.000 de euro:

"C.M. mi-a pus că i-a dat lui G.G., dacă nu mă înșel în 11 ianuarie 2013, suma de 1.000 euro din cei 3.000 stabiliți. (...) în ziua imediat următoare celei în care i-a remis suma de 1.000 de euro lui G.G., m-am întâlnit cu M.C. la solicitarea acestuia, ocazie cu care mi-a spus că i-a dat 1.000 de euro lui G.G. și că urmeasță să îi mai dea 2.000 de euro acestuia în data de 15 ianuarie 2013 la ora 13.00. (...) C.M. i-a înmânat banii lui G.G., acesta i-a numărat și după aceea a pus că de la 3 la 9 sunt la A. sau e treaba lui A., nu mai rețin exact exprimarea."

"Când a introdus banii în buzunar G.G. s-a exprimat de genul că îi pare rău că a trebuit să ceară banii ăștia și că nu i-ar fi luat dacă îsi lua banii de la C.A. (...). În timpul întâlnirii din 15 ianuarie 2013, eu am luat toate telefoanele mobile, respective ale mele, al lui G.G. și al lui C.M. și le-am dus în baie, la toate întâlnirile pe care le avusesem anterior cu familia G. și C.M., telefoanele erau puse în altă parte. Nu cunosc ca M.C. să fi împrumutat sume de bani de la G.G. Niciodată, C.M. nu mi-a relatat ca G.G. să-l fi împrumutat acestuia vreo sumă de bani. C.M. mi-a spus de suma de 3.000 de euro pe care trebuia să i-o dea lui G.G. pentru a ieși din problema cu mașina și împrumuturile de bani dintre A.C. și familia G."(filele 167-168, dup).

Față de întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că inculpatul C.I.M.Ș. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență potrivit N.C.P. Înalta Curte are în vedere următoarele:

Potrivit art. 291 C. pen. infracțiunea de trafic de influență constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Se constată că legea nouă conturează mai precis latura obiectivă a infracțiunii prin adăugarea unei condiții suplimentare de realizare a laturii obiective, subiectul activ promițând că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori. să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni este necesară îndeplinirea a cel puțin uneia dintre modalitățile arătate de textul mcriminator: pretinderea, primirea ori. acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase care nu i se cuvin. Astfel cum s-a arătat anterior, inculpatul C.I.M.Ș. a primit sume de bani de la denunțătorul G.G.

Pentru a se considera realizat în diferitele modalități alternative, elementul material trebuie să întrunească cumulativ anumite condiții: acțiunea să fie realizată prin invocarea, expresă sau tacită, a unei influențe reale sau imaginare asupra unui funcționar, acțiunea să fie realizată în vederea determinării funcționarului respectiv să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori. să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, achiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior orii. actul nu este efectuat și acțiunea să fie săvârșită înainte sau concomitent cu mdepHnirea de către funcționar a respectivei atribuții de serviciu.

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a indus denunțătorului ideea că poate interveni pe lângă organele de urmărire penală (polițiști și procurori), funcționari din cadrul R.A.R. Cluj, respectiv de la S.P.C.R.P.C.I.V. Cluj pentru a-i determina pe aceștia să îi restituie denunțătorului autoturismului, iar ulterior să procedeze la înmatricularea acestuia. Se constată că inculpatul a invocat o pretinsă influență, pe care însă nu o avea în realitate nici asupra organelor de cercetare penală, nici asupra procurorului și nici asupra S.P.C.Î.A., aceasta fiind însă în mod evident modalitatea în care a reușit să obțină sumele de bani anterior menționate de la denunțătorul G.G. și soția acestuia, G.L.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul apelant face trimitere la împrejurarea că instanța de control judiciar este investită și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care mcriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată apelantul inculpat în analiza aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta și va determina pe de o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile speciale și N.C.P. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițiala.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acțiunea mcriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 291 alin. (1) N.C.P.

Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunea mcriminatoare circumscrisă textului de lege precizat se regăsește și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiza impune ase verifica sancțiunile prevăzute de N.C.P. pentru aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 2 la 10 ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a N.C.P., care pentru aceeași faptă și încadrare juridică să se prevadă pentru aceeași faptă sancțiunea închisorii de la 2 la 7 ani.

Înalta Curte constată că, sub aspect sancționator legea nouă deși prevede limite de pedeapsă mai reduse, totuși aceasta nu este mai favorabilă în raport de vechea reglementare având în vedere considerarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

Mai mult, Înalta Curte constată că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 861 și următoarele C. pen. anterior aplicată inculpatului ca măsura de individualizare a executării pedepsei este mai favorabilă decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de dispozițiile art. 91 și următoarele din N.C.P.

Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. pentru determinarea legii penale .mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din C. pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Prin aplicarea legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, s-ar crea inculpatului o situație mai grea, ori Înalta Curte amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar, nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Rațiunea acestui principiu pornește de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui control jutisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, din perspectiva regulii constituționale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constată o deplină legalitate în formula sancționatorie propusă de instanțele ierarhic inferioare în funcție de dispozițiile legii penale vechi.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul C.l.M.Ș. împotriva sentinței penale nr. 58 din 23 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul C.l.M.Ș. împotriva sentinței penale nr. 58 din 23 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din- care suma de 200 lei - reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de parchet,rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2014.