ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2484/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2484/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița la data de 13 mai 2011, reclamanții D.R. și G.C. au

solicitat anularea Hotărârii nr. 6 din 4 martie 2011 a Consiliului Județean

Dâmbovița, în partea privitoare la despăgubirile acordate pentru exproprierea

unei suprafețe de 3.564 mp teren, solicitând acordarea unui minim de 25

euro/mp/teren intravilan și respectiv 15 euro/mp/teren extravilan, cu

cheltuieli de judecată.

În drept, cererea

acestora a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 255/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 2540 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I

civilă, a fost admisă contestația și s-a anulat în parte Hotărârea nr. 6 din 4

martie 2011, fiind obligat pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița la plata către

contestatori a sumei de 15.325,2 euro, echivalent în lei la data plății,

reprezentând despăgubiri pentru exproprierea terenului de 3.564 mp situat în

AA, BB comuna Moroeni, sat Pucheni, județul Dâmbovița, precum și să plătească

reclamanților suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut

că prin Hotărârea nr. 32 din 1 februarie 2011 a Consiliului Județean Dâmbovița

s-a dispus exproprierea imobilului în suprafață de 3.564 mp teren, situat în

comuna Moroeni, județul Dâmbovița, AA BB, aparținând reclamanților, pentru

care, prin Hotărârea nr. 6 din 4 martie 2011 a Consiliului Județean Dâmbovița

s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 5.196,30 RON.

Pe baza raportului de

expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit o valoare a despăgubirii de 4,3

euro/mp, rezultând o valoare de piață a imobilului, așa cum cer dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța apreciind că valoarea determinată

îndeplinește și cerințele art. 27 din Legea nr. 33/1994, respectiv nu este mai

mică decât cea oferită de expropriator (1,458 RON/mp), dar nici mai mare decât cea

solicitată de expropriat (15 euro/mp).

A mai apreciat prima

instanță că valoarea menționată în expertiza Camerei Notarilor Publici aferentă

anului 2011 și indicată de către expropriator ca bază de calcul, nu poate fi

reținută, pe de o parte pentru că evaluarea s-a efectuat în anul 2012 și nu în

anul 2011, iar pe de altă parte, întrucât această expertiză nu îndeplinește

criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, lege cu caracter

special, care are rolul de a stabili o "justă despăgubire" pentru prejudiciul

creat prin exproprierea forțată.

Ca atare, instanța a

constatat că valoarea despăgubirilor din raportul de expertiză este justă,

corespunde criteriilor Legii nr. 33/1994, astfel că a dispus anularea Hotărârii

nr. 6 din 4 martie 2011 a Consiliului Județean Dâmbovița numai cu privire la

art. 2, respectiv la cuantumul despăgubirilor.

Apelul declarat de

pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița împotriva acestei sentințe a fost admis

prin Decizia civilă nr. 325 din 27 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, pe

care a schimbat-o în parte, stabilind valoarea despăgubirilor cuvenite

intimaților-contestatori la suma de 4.234 euro, în echivalent în lei la data

plății, potrivit evaluării realizate de expert N.C., și obligând pe intimați la

plata cheltuielilor de judecată de 1.500 RON, în favoarea apelantului, cu

menținerea restului dispozițiilor hotărârii.

În faza judecății de

apel a fost efectuată o nouă expertiză de specialitate, în vederea determinării

cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, în raport de

prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii expertizei.

Pe baza probatoriilor

noi ce au fost administrate, instanța de apel a stabilit, amintind conținutul

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, că lucrarea comisiei de experți

trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale terenurilor de același

fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării

lucrării de evaluare a imobilului expropriat, iar nu prețurile de ofertare

rezultate de pe site-urile de publicitate sau cele de specialitate.

Raportând aceste

considerații la speța pendinte, instanța de apel a observat, suplimentar față

de lipsa calității de expert evaluator a expertului B.F., că acesta, alături de

expertul desemnat în comisie de primă instanță din partea reclamanților, au

avut în vedere exclusiv prețuri de ofertare, așa cum rezultă din conținutul

raportului de expertiză, lucrare pe care tribunalul și-a fundamentat soluția.

Prin urmare, au fost

apreciate ca fondate criticile apelantului cu privire la modul de calcul al

despăgubirilor de către experții desemnați de tribunal și care nu respectă

dispozițiile speciale anterior evocate.

În ceea ce privește

evaluarea despăgubirii realizată în apel, s-a observat că toți cei trei experți

desemnați în comisie au stabilit valori mai mici decât cea acordată prin

hotărârea atacată.

De asemenea, în

raport de criteriile legale de stabilire a despăgubirilor, Curtea a apreciat că

expertul N.C. este singurul care a întocmit în mod corespunzător lucrarea

ordonată, în raport de prețuri de tranzacționare, adică prețuri efective de

vânzare, achitate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare și pentru aceeași

categorie de folosință, situate în aceeași localitate, la o epocă apropiată de

cea a efectuării constatărilor.

Sub aspectul

eventualelor daune aduse prin expropriere expropriatului sau altor persoane,

expertul a concluzionat că nu s-a adus niciun prejudiciu care să îndreptățească

vreo plată cu acest titlu, de vreme ce nu se regăsesc în cauză situațiile care

ar fi fost potențial generatoare de prejudicii, anume cele legate de

construcții de orice fel, recolte neculese, rest rămas neutilizabil, drepturi

ale altor persoane îndreptățite.

S-a observat și

faptul că suma calculată de expert cu titlu de despăgubire este mai mare decât

cea oferită de expropriator și mai mică decât cea solicitată de expropriat,

fiind astfel îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994.

În ceea ce privește

opinia expertului desemnat în comisie de către expropriat, acesta a folosit ca

date de comparație prețurile de ofertare din publicațiile de specialitate, însă

nici acest expert nu a identificat daune aduse expropriatului sau altor

persoane îndreptățite ca urmare a exproprierii.

De asemenea, nici

opinia expertului desemnat de către expropriator nu a putut fi avută în vedere

de către instanța de apel, de vreme ce nici acesta, în fundamentarea

concluziilor sale legate de valoarea imobilului, nu s-a conformat dispozițiilor

speciale în materie, în sensul de a avea în vedere prețuri de tranzacționare

pentru terenuri de același fel, din aceeași unitate administrativ-teritorială.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean

Dâmbovița.

În motivarea

recursului declarat, s-a susținut că soluția instanței de apel a fost dată cu

aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

republicată.

Instanța de apel a

apreciat, fără a exista un motiv temeinic în acest sens, că doar raportul de

expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță N.C. poate fi luat în

considerare, împrejurare ce a condus la nerespectarea prevederilor art. 27

alin. (1) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "primind rezultatul

expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de

părți și va hotărî".

Așa cum rezultă din

raportul de expertiză prezentat instanței de apel, fiecare expert în parte a

obținut valori diferite, iar instanța primind rezultatul expertizei, a ținut

cont doar de raportul întocmit de către expertul N.C.

Recurentul a mai

precizat că despăgubirea oferită expropriaților în faza administrativă a fost

determinată prin Raportul de evaluare nr. 9313 din 22 noiembrie 2010, aceasta

respectând întocmai dispozițiile art. 11 din Legea nr. 255/2010. Astfel,

evaluarea proprietății s-a realizat de către o echipă de evaluatori membri ai

Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, pentru unitatea

administrativ-teritorială Moroeni, pe fiecare categorie de folosință, avându-se

în vedere printre altele și birourile notarilor publici, agențiile de

intermedieri mobiliare și imobiliare - cu privire la tranzacțiile practicate în

zonă pentru bunuri similare, bursa privind valoarea de piață a bunurilor

imobile.

Deși în cauză a fost

întocmit un raport de expertiză de către o comisie de experți constituită în

conformitate cu prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța

de apel ar fi trebuit să țină cont și de Raportul de evaluare nr. 9313 din 22

noiembrie 2010 întocmit de către SC N.S.T. SRL, respectiv de valoarea

despăgubirii ce a fost stabilită în mod corect de către acesta, în conformitate

cu prevederile Legii nr. 255/2010.

Recurentul nu a dat o

încadrare în drept recursului său și a solicitat judecarea cauzei în baza art.

242 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 30

septembrie 2014, intimații-contestatori au formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În recurs nu au fost

administrate probe suplimentare.

Analizând recursul

declarat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, potrivit celor ce

urmează.

Criticile de recurs

formulate de pârât împotriva deciziei instanței de apel se circumscriu

motivului legal de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și acestea susțin, în esență, o aplicare și interpretare greșită a

dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 (potrivit precizării

exprese a recurentului), dar și a celor cuprinse în art. 11 din Legea nr.

255/2010, sub regimul de reglementare al căreia s-a efectuat procedura

exproprierii.

Critica de greșită

interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 33/1994 nu se verifică în condițiile în care, primind rezultatul

expertizei, instanța de apel l-a comparat cu oferta făcută

intimaților-contestatori de către expropriator (care a fost în sumă de 5.196,30

RON) și cu pretențiile contestatorilor (ce au urmărit obținerea unei

despăgubiri de 15 euro/mp) și, observând că se înscrie în aceste marje legale,

a obligat pe expropriator la plata acelei despăgubiri ce a fost determinată

prin utilizarea criteriilor legale.

Astfel după cum

corect a observat instanța de apel, doar evaluarea expertului N.C. a corespuns

exigențelor legale impuse de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 și doar acesta a răspuns obiectivelor expertizei, care, în aplicarea

acestei norme legale, a impus calculul despăgubirilor în raport de "prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză".

În condițiile în

care, în dezacord cu obiectivele impuse de instanță pentru lucrarea de

expertiză ordonată în apel, ceilalți doi membri ai comisiei de experți au

persistat în realizarea evaluării în raport de oferte de preț, iar nu pe bază

de prețuri reale regăsite în convenții încheiate pe piața liberă, de bună seamă

că instanța a stabilit că doar lucrarea expertului N.C. poate fi luată în

considerare ca fiind singura ce respectă dispoziția legii, iar nicidecum în

lipsa unui motiv temeinic în acest sens, după cum nejustificat a pretins

recurentul.

Nici critica de

nerespectare a prevederilor art. 11 din Legea nr. 255/2010, dedusă din

susținerea neluării în seamă a Raportului de evaluare nr. 9313 din 22 noiembrie

2010, întocmit de SC N.S.T. SRL pe baza expertizelor întocmite și actualizate

de camera notarilor publici și a informațiilor furnizate de agențiile de

publicitate imobiliară, înainte de începerea activității comisiei de verificare

a dreptului de proprietate, nu este întemeiată.

Astfel cum rezultă

din chiar dispozițiile legale invocate de către recurent - art. 11 alin. (7) și

(8) din Legea nr. 255/2010 - evaluarea ce se realizează pe baza expertizelor

întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, prin experți evaluatori

specializați, membri ai Asociației Naționale a Evaluatorilor din România -

A.N.E.V.A.R., are loc în faza de pregătire a lucrărilor de expropriere, înainte

de data începerii activității comisiei de verificare a dreptului de proprietate

ori a altui drept real.

În conformitate însă

cu dispozițiile art. 22 alin. (1) și (3) din același act normativ,

expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirii acordate prin hotărârea

expropriatorului (prevăzute la art. 19) se poate adresa instanței judecătorești

competente cu o acțiune care se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 -

27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Cum pentru stabilirea

despăgubirii cuvenite pentru proprietatea expropriată sunt prevăzute în mod

clar criterii de determinare prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

altele decât cele prevăzute de art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010

valabile în faza administrativă pregătitoare a lucrărilor exproprierii, se

deduce în mod clar faptul că nici instanța de apel și nici comisia de experți

desemnată de aceasta nu puteau să se raporteze la evaluarea indicată de către recurent.

În considerarea

acestor motive, apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu respectarea

dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat.

La solicitarea

intimaților-contestatori și în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., îl va obliga pe recurent să plătească acestora cheltuieli de

judecată în cuantum de 1.000 RON, constând în onorariu de avocat, a cărui plată

a fost dovedită cu chitanța de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița împotriva

Deciziei nr. 325 din 27 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Obligă pe recurent la

1.000 RON cheltuieli de judecată către intimații reclamanți D.R. și G.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ