ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2484/2014

Asupra cauzei constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 13 mai 2011, reclamanții D.R. și G.C. au solicitat anularea Hotărârii nr. 6 din 4 martie 2011 a Consiliului Județean Dâmbovița, în partea privitoare la despăgubirile acordate pentru exproprierea unei suprafețe de 3.564 mp teren, solicitând acordarea unui minim de 25 euro/mp/teren intravilan și respectiv 15 euro/mp/teren extravilan, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea acestora a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 255/2010.

Prin Sentința civilă nr. 2540 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a fost admisă contestația și s-a anulat în parte Hotărârea nr. 6 din 4 martie 2011, fiind obligat pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița la plata către contestatori a sumei de 15.325,2 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru exproprierea terenului de 3.564 mp situat în AA, BB comuna Moroeni, sat Pucheni, județul Dâmbovița, precum și să plătească reclamanților suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 32 din 1 februarie 2011 a Consiliului Județean Dâmbovița s-a dispus exproprierea imobilului în suprafață de 3.564 mp teren, situat în comuna Moroeni, județul Dâmbovița, AA BB, aparținând reclamanților, pentru care, prin Hotărârea nr. 6 din 4 martie 2011 a Consiliului Județean Dâmbovița s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 5.196,30 RON.

Pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit o valoare a despăgubirii de 4,3 euro/mp, rezultând o valoare de piață a imobilului, așa cum cer dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța apreciind că valoarea determinată îndeplinește și cerințele art. 27 din Legea nr. 33/1994, respectiv nu este mai mică decât cea oferită de expropriator (1,458 RON/mp), dar nici mai mare decât cea solicitată de expropriat (15 euro/mp). A mai apreciat prima instanță că valoarea menționată în expertiza Camerei Notarilor Publici aferentă anului 2011 și indicată de către expropriator ca bază de calcul, nu poate fi reținută, pe de o parte pentru că evaluarea s-a efectuat în anul 2012 și nu în anul 2011, iar pe de altă parte, întrucât această expertiză nu îndeplinește criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, lege cu caracter special, care are rolul de a stabili o "justă despăgubire" pentru prejudiciul creat prin exproprierea forțată.

Ca atare, instanța a constatat că valoarea despăgubirilor din raportul de expertiză este justă, corespunde criteriilor Legii nr. 33/1994, astfel că a dispus anularea Hotărârii nr. 6 din 4 martie 2011 a Consiliului Județean Dâmbovița numai cu privire la art. 2, respectiv la cuantumul despăgubirilor. Apelul declarat de pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia civilă nr. 325 din 27 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, pe care a schimbat-o în parte, stabilind valoarea despăgubirilor cuvenite intimaților-contestatori la suma de 4.234 euro, în echivalent în lei la data plății, potrivit evaluării realizate de expert N.C., și obligând pe intimați la plata cheltuielilor de judecată de 1.500 RON, în favoarea apelantului, cu menținerea restului dispozițiilor hotărârii.

În faza judecății de apel a fost efectuată o nouă expertiză de specialitate, în vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii expertizei. Pe baza probatoriilor noi ce au fost administrate, instanța de apel a stabilit, amintind conținutul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, că lucrarea comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării de evaluare a imobilului expropriat, iar nu prețurile de ofertare rezultate de pe site-urile de publicitate sau cele de specialitate.

Raportând aceste considerații la speța pendinte, instanța de apel a observat, suplimentar față de lipsa calității de expert evaluator a expertului B.F., că acesta, alături de expertul desemnat în comisie de primă instanță din partea reclamanților, au avut în vedere exclusiv prețuri de ofertare, așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză, lucrare pe care tribunalul și-a fundamentat soluția. Prin urmare, au fost apreciate ca fondate criticile apelantului cu privire la modul de calcul al despăgubirilor de către experții desemnați de tribunal și care nu respectă dispozițiile speciale anterior evocate. În ceea ce privește evaluarea despăgubirii realizată în apel, s-a observat că toți cei trei experți desemnați în comisie au stabilit valori mai mici decât cea acordată prin hotărârea atacată.

De asemenea, în raport de criteriile legale de stabilire a despăgubirilor, Curtea a apreciat că expertul N.C. este singurul care a întocmit în mod corespunzător lucrarea ordonată, în raport de prețuri de tranzacționare, adică prețuri efective de vânzare, achitate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare și pentru aceeași categorie de folosință, situate în aceeași localitate, la o epocă apropiată de cea a efectuării constatărilor. Sub aspectul eventualelor daune aduse prin expropriere expropriatului sau altor persoane, expertul a concluzionat că nu s-a adus niciun prejudiciu care să îndreptățească vreo plată cu acest titlu, de vreme ce nu se regăsesc în cauză situațiile care ar fi fost potențial generatoare de prejudicii, anume cele legate de construcții de orice fel, recolte neculese, rest rămas neutilizabil, drepturi ale altor persoane îndreptățite.

S-a observat și faptul că suma calculată de expert cu titlu de despăgubire este mai mare decât cea oferită de expropriator și mai mică decât cea solicitată de expropriat, fiind astfel îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În ceea ce privește opinia expertului desemnat în comisie de către expropriat, acesta a folosit ca date de comparație prețurile de ofertare din publicațiile de specialitate, însă nici acest expert nu a identificat daune aduse expropriatului sau altor persoane îndreptățite ca urmare a exproprierii. De asemenea, nici opinia expertului desemnat de către expropriator nu a putut fi avută în vedere de către instanța de apel, de vreme ce nici acesta, în fundamentarea concluziilor sale legate de valoarea imobilului, nu s-a conformat dispozițiilor speciale în materie, în sensul de a avea în vedere prețuri de tranzacționare pentru terenuri de același fel, din aceeași unitate administrativ-teritorială.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița. În motivarea recursului declarat, s-a susținut că soluția instanței de apel a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată. Instanța de apel a apreciat, fără a exista un motiv temeinic în acest sens, că doar raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță N.C.

poate fi luat în considerare, împrejurare ce a condus la nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî". Așa cum rezultă din raportul de expertiză prezentat instanței de apel, fiecare expert în parte a obținut valori diferite, iar instanța primind rezultatul expertizei, a ținut cont doar de raportul întocmit de către expertul N.C. Recurentul a mai precizat că despăgubirea oferită expropriaților în faza administrativă a fost determinată prin Raportul de evaluare nr. 9313 din 22 noiembrie 2010, aceasta respectând întocmai dispozițiile art. 11 din Legea nr. 255/2010.

Astfel, evaluarea proprietății s-a realizat de către o echipă de evaluatori membri ai Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, pentru unitatea administrativ-teritorială Moroeni, pe fiecare categorie de folosință, avându-se în vedere printre altele și birourile notarilor publici, agențiile de intermedieri mobiliare și imobiliare - cu privire la tranzacțiile practicate în zonă pentru bunuri similare, bursa privind valoarea de piață a bunurilor imobile. Deși în cauză a fost întocmit un raport de expertiză de către o comisie de experți constituită în conformitate cu prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel ar fi trebuit să țină cont și de Raportul de evaluare nr. 9313 din 22 noiembrie 2010 întocmit de către SC N.S.T.

SRL, respectiv de valoarea despăgubirii ce a fost stabilită în mod corect de către acesta, în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010. Recurentul nu a dat o încadrare în drept recursului său și a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 alin. (2) C. proc. civ. La data de 30 septembrie 2014, intimații-contestatori au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În recurs nu au fost administrate probe suplimentare. Analizând recursul declarat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, potrivit celor ce urmează. Criticile de recurs formulate de pârât împotriva deciziei instanței de apel se circumscriu motivului legal de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și acestea susțin, în esență, o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 (potrivit precizării exprese a recurentului), dar și a celor cuprinse în art. 11 din Legea nr. 255/2010, sub regimul de reglementare al căreia s-a efectuat procedura exproprierii. Critica de greșită interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 nu se verifică în condițiile în care, primind rezultatul expertizei, instanța de apel l-a comparat cu oferta făcută intimaților-contestatori de către expropriator (care a fost în sumă de 5.196,30 RON) și cu pretențiile contestatorilor (ce au urmărit obținerea unei despăgubiri de 15 euro/mp) și, observând că se înscrie în aceste marje legale, a obligat pe expropriator la plata acelei despăgubiri ce a fost determinată prin utilizarea criteriilor legale.

Astfel după cum corect a observat instanța de apel, doar evaluarea expertului N.C. a corespuns exigențelor legale impuse de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și doar acesta a răspuns obiectivelor expertizei, care, în aplicarea acestei norme legale, a impus calculul despăgubirilor în raport de "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză". În condițiile în care, în dezacord cu obiectivele impuse de instanță pentru lucrarea de expertiză ordonată în apel, ceilalți doi membri ai comisiei de experți au persistat în realizarea evaluării în raport de oferte de preț, iar nu pe bază de prețuri reale regăsite în convenții încheiate pe piața liberă, de bună seamă că instanța a stabilit că doar lucrarea expertului N.C.

poate fi luată în considerare ca fiind singura ce respectă dispoziția legii, iar nicidecum în lipsa unui motiv temeinic în acest sens, după cum nejustificat a pretins recurentul. Nici critica de nerespectare a prevederilor art. 11 din Legea nr. 255/2010, dedusă din susținerea neluării în seamă a Raportului de evaluare nr. 9313 din 22 noiembrie 2010, întocmit de SC N.S.T. SRL pe baza expertizelor întocmite și actualizate de camera notarilor publici și a informațiilor furnizate de agențiile de publicitate imobiliară, înainte de începerea activității comisiei de verificare a dreptului de proprietate, nu este întemeiată.

Astfel cum rezultă din chiar dispozițiile legale invocate de către recurent - art. 11 alin. (7) și (8) din Legea nr. 255/2010 - evaluarea ce se realizează pe baza expertizelor întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, prin experți evaluatori specializați, membri ai Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - A.N.E.V.A.R., are loc în faza de pregătire a lucrărilor de expropriere, înainte de data începerii activității comisiei de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real. În conformitate însă cu dispozițiile art. 22 alin. (1) și (3) din același act normativ, expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirii acordate prin hotărârea expropriatorului (prevăzute la art. 19) se poate adresa instanței judecătorești competente cu o acțiune care se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Cum pentru stabilirea despăgubirii cuvenite pentru proprietatea expropriată sunt prevăzute în mod clar criterii de determinare prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, altele decât cele prevăzute de art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 valabile în faza administrativă pregătitoare a lucrărilor exproprierii, se deduce în mod clar faptul că nici instanța de apel și nici comisia de experți desemnată de aceasta nu puteau să se raporteze la evaluarea indicată de către recurent. În considerarea acestor motive, apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat. La solicitarea intimaților-contestatori și în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., îl va obliga pe recurent să plătească acestora cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON, constând în onorariu de avocat, a cărui plată a fost dovedită cu chitanța de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița împotriva Deciziei nr. 325 din 27 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Obligă pe recurent la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimații reclamanți D.R. și G.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014. Procesat de GGC - AZ