ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1044/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1044/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița la data de 14 noiembrie 2011, sub nr. 7400/120/2011,

reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâții Județul Dâmbovița și Consiliul

Județean Dâmbovița, solicitând să se stabilească cuantumul despăgubirii ce i se

cuvine în urma exproprierii terenului proprietatea sa, în suprafață de 10.028

mp, identificat cu număr cadastral, situat în zona de realizare a lucrării de

interes public pârtia de schi C. - P.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 157

din 25 octombrie 2011 privind exproprierea unor imobile teren situate în comuna

Moroieni, județul Dâmbovița, necesare realizării lucrărilor de interes public

"Pârtie de schi C. - P." și "Pârtie de schi C. - P.", a

fost aprobată plata sumelor cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea

imobilelor ce vor fi afectate de viitoarele investiții de interes public.

De asemenea,

reclamanta a arătat că, în baza titlului de proprietate din 16 noiembrie 2007,

este proprietara unei suprafețe de teren de 10.028 mp, ce se află în aria

afectată viitoarei lucrări de interes public "Pârtie de schi C. - P."

și că potrivit pct. 5 al Anexei la Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr.

157 din 25 octombrie 2011, pentru exproprierea acestei suprafețe de teren a

fost stabilită suma de 5.969 RON cu titlu de despăgubire, în baza raportului de

evaluare din 23 iunie 2011 al PFA P.L. Prin procesul-verbal din 25 iulie 2011,

încheiat cu expropriatorul, a contestat și refuzat cuantumul despăgubirii

acordate, ceea ce a făcut și prin adresa transmisă CJ Dâmbovița în baza art. 18

din Legea nr. 255/2010, adresă prin care a solicitat expropriatorului să emită

și să-i comunice, în temeiul art. 20 din Legea nr. 255/2010, hotărârea de

stabilire a cuantumului despăgubirilor, întrucât, potrivit art. 22 din aceeași

lege, dorește să se adreseze instanței judecătorești competente pentru

stabilirea cuantumului just al despăgubirii.

Cu privire la

valoarea despăgubirii stabilite de expropriator, reclamanta a susținut că este

nejustificat de mică, cu mai mult cu cât aceasta este mai mică chiar și față de

valoare de impozitare a terenului (și anume, suma de 294.400 RON). Or, este

cunoscut că valoarea de impozitare a unui bun este mai mică decât prețul de

circulație al acestuia, iar o justă și prealabilă despăgubire nu poate fi

stabilită sub prețul de circulație, ci trebuie stabilită în acord cu

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv despăgubirea trebuie

astfel calculată încât să acopere valoarea reală a imobilului, precum și

prejudiciul cauzat proprietarului.

La data de 1

noiembrie 2011, a primit prin poștă Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița

nr. 157 din 25 octombrie 2011 privind exproprierea unor imobile teren situate

în comuna Moroieni, județul Dâmbovița, iar față de dispozițiile art. 22 alin. (3)

din Legea nr. 255/2010, raportat la prevederile art. 21 - 27 din Legea nr.

33/1994, a solicitat instanței să stabilească justa despăgubire ce i se cuvine

pentru suprafața de teren expropriată, în baza expertizei efectuate de comisia

de experți prevăzută de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În drept, s-au

invocat dispozițiile art. 18, 20, 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 21 - 27 din

Legea nr. 33/1994.

Prin cererea

precizatoare formulată la data de 6 februarie 2012, reclamanta a arătat că

înțelege să atace și Hotărârea de stabilire a despăgubirii din data de 20

decembrie 2011, în sensul stabilirii cuantumului just al despăgubirii ce i se

cuvine în urma exproprierii pentru utilitate publică a terenului proprietatea

sa, în suprafață de 10.028 mp, identificat cu număr cadastral, situat în zona

de realizare a lucrării de interes public "pârtia de schi C. - P.".

Prin Sentința civilă

nr. 539 din 4 martie 2013, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a admis

acțiunea și a obligat pârâtul Județul Dâmbovița prin pârâtul Consiliul Județean

Dâmbovița să plătească reclamantei suma de 338.799 RON - despăgubiri pentru

exproprierea terenului de 10.028 mp, precum și suma de 2.000 RON - cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Hotărârea

Consiliului Județean Dâmbovița nr. 57 din 25 octombrie 2011 privind

exproprierea unor imobile teren situate în comuna Moroieni, județul Dâmbovița,

necesare realizării lucrărilor de interes public Pârtie de schi C. - P. și

Pârtie de schi C. - Pe., a fost aprobată plata sumelor cu titlu de despăgubiri

pentru exproprierea imobilelor ce vor fi afectate de viitoarele investiții de

interes public.

Conform titlului de

proprietate din 16 noiembrie 2007, reclamanta este proprietara unei suprafețe

de 10.028 mp teren având categoria de folosință pădure, situat în extravilanul

comunei Moroieni, județul Dâmbovița, teren ce se află în aria afectată

viitoarei lucrări de interes public pârtie de schi C. - P..

Potrivit pct. 5 al

Anexei la Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 157 din 25 octombrie

2011, a fost stabilită, în baza raportului de evaluare din 23 iunie 2011 al PFA

P.L., suma de 5.969 RON cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafeței

de teren de 10.028 mp, situată în aria afectată viitoarei lucrări de interes

public Pârtie de schi C. - P., iar prin Hotărârea nr. 11 din 20 decembrie 2011

a fost stabilită despăgubirea ce revine reclamantei pentru terenul în suprafață

de 10.028 mp, ca având aceeași valoare de 5.969 RON.

Prin prezenta acțiune

și în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 21 -

27 din Legea nr. 33/1994, reclamanta, în calitate de persoană expropriată, a

contestat cuantumul despăgubirii stabilite prin Hotărârea nr. 11/2011.

În conformitate cu

dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, în cauză s-a dispus

efectuarea unei expertize, de către o comisie formată din 3 experți, pentru

identificarea terenului și calcularea despăgubirilor cuvenite reclamantei

pentru suprafața de 10.028 mp expropriată, în funcție de prețul cu care se vând

obișnuit imobilele de același fel în unitatea teritorial-administrativă, la

data întocmirii raportului de expertiză.

Raportul de expertiză

a fost depus la dosar la data de 21 februarie 2013, expertul desemnat de

instanță îmbrățișând punctul de vedere al experților desemnați de părți, care

au evaluat terenul și au stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei la suma de

338.799 RON, ceea ce corespunde unei valori de 7,7 euro/mp. În cuprinsul

raportului de expertiză, expertul desemnat de instanță a menționat că cei doi

experți au selectat prețul cel mai mic de 7,7 euro/mp, că valoarea de

impozitare a terenului este 294.400 RON și că valoarea terenului, stabilită

după o metodologie de calcul ce privește exclusiv terenurile forestiere, este

de 331.405,34 RON.

Referitor la valoarea

reală a valorii imobilului supus exproprierii, tribunalul a ținut seama de

punctul de vedere exprimat de experții propuși de părți, punct de vedere la

care a achiesat și expertul desemnat de instanță, apreciind că, față de opinia

completatoare a expertului G.C., această valoare exprimă prețul de piață al

terenului determinat prin metoda comparației directe, bazată pe informații

strict legate de piața imobiliară locală, ceea ce concordă cu dispozițiile art.

26 din Legea nr. 33/1994 și este relativ apropiat de valoarea de impozitare,

dar și de valoarea stabilită prin metodologia specifică de evaluare a

terenurilor forestiere.

În consecință, s-a

stabilit că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în valoare de 338.799

RON pentru terenul expropriat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița.

Prin Decizia nr. 75

din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca

nefondat, apelul pârâtului Consiliul Județean Dâmbovița, pentru următoarele

considerente:

Apelantul a criticat,

în esență, cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță reclamantei,

susținând că justa despăgubire pentru exproprierea imobilului teren de 10028 mp

este cea stabilită prin raportul de evaluare din 23 iunie 2011, respectiv 0,14

euro/mp, echivalent 0,60 lei/mp.

Curtea a constatat,

însă, că atâta timp cât persoana expropriată a contestat, în conformitate cu

dispozițiile art. 22 din Legea 255/2010, cuantumul despăgubirilor stabilite

prin Hotărârea nr. 11/2011, în mod legal prima instanță a dispus, în baza art.

25 și 26 din Legea nr. 33/994, efectuarea unei expertize de către o comisie

formată din trei experți, pentru identificarea terenului și calcularea

despăgubirii pentru terenul ce a făcut obiectul exproprierii, despăgubire ce

"se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite".

Din raportul de

expertiză efectuat în cauză, rezultă că experții au ținut seama de prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii lucrării, respectând astfel

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În acest sens, a fost

selectat prețul cel mai mic de 7,7 euro/mp, pentru evaluarea terenului

folosindu-se metoda "comparațiilor directe", prin această metodă

prețurile din ofertele similare fiind analizate și comparate între acestea și

proprietatea ce face obiectul exproprierii, la care se fac ajustări în funcție

de asemănări sau diferențieri (dosar fond).

Respectând

dispozițiile art. 27 alin. (2) din același act normativ, potrivit căruia

"Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea

oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau

de altă persoană interesată", tribunalul, în mod legal, a validat punctul

de vedere al experților (inclusiv expertul parte al pârâtei) și a acordat

reclamantei despăgubiri în valoare de 338.799 RON pentru exproprierea terenului

în suprafață de 10.028 mp.

Ca atare, critica

formulată de către apelant este neîntemeiată, despăgubirea oferită reclamantei

de către expropriator, respectiv de 0,14 euro/mp, conform raportului de

evaluare din 23 iunie 2011, fiind disproporționat de mică în raport de valoarea

reală a terenului.

Împotriva deciziei

curții de apel au declarat recurs pârâții Unitatea Administrativ-Teritorială

Județul Dâmbovița și Consiliul Județean Dâmbovița.

Ambii recurenți au

invocat pronunțarea hotărârii atacate cu aplicarea și interpretarea greșită a

prevederilor legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică, respectiv

art. 11 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, coroborate cu art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În dezvoltarea

acestui motiv comun de recurs, recurenții au arătat că exproprierea suprafeței

aparținând reclamantei a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Județean

Dâmbovița nr. 157/2011, în baza prevederilor art. 8 și art. 9 din Legea nr.

255/2010, în vederea realizării lucrărilor de interes public "Pârtie de

schi C. - P." și "Pârtie de schi C. - Pe.".

Hotărârea Consiliului

Județean Dâmbovița nr. 157/2011 a fost adoptată ca urmare a notificării

proprietarilor terenurilor afectate de exproprieri asupra intenției

exproprierii imobilelor proprietate privată, situate în comuna Moroeni, județ

Dâmbovița, cât și asupra sumelor acordate ca despăgubire, conform rapoartelor

de evaluare întocmite în baza prevederilor Legii nr. 255/2010.

Evaluarea

proprietăților imobiliare supuse exproprierii s-a realizat de către PFA P.L.,

expert evaluator, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România,

pentru unitatea administrativ-teritorială Moroeni, pe fiecare categorie de

folosință, prin metoda comparației directe, metodă care utilizează ca date de

bază valori unitare de tranzacționare.

Pentru imobilul în

suprafață de 10.028 mp aparținând reclamantei, PFA P.L. a întocmit raportul de

evaluare din 23 iunie 2011, raport invocat în preambulul Hotărârea Consiliului

Județean Dâmbovița nr. 157/2011, din care rezultă că valoarea de piață a

terenului extravilan, categorie de folosință pădure, este de 0,14 euro/mp,

echivalent 0,60 lei/mp.

Raportul de evaluare

din 23 iunie 2011, prin care s-a stabilit justa despăgubire, respectă întocmai

prevederile art. 11 alin. (7) - (9) din Legea nr. 255/2010, dar și prevederile

art. 8 din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a acestei legi, potrivit cărora evaluarea se face de către un expert evaluator

specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației

Naționale a Evaluatorilor din România - A., care va întocmi un raport de

evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate

administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință, avându-se în

vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici.

De asemenea,

evaluarea PFA P.L. în vederea stabilirii despăgubirii cuvenite expropriatei s-a

realizat în funcție de valoarea de piață a terenurilor din zonă cu

caracteristici similare, în acest sens avându-se în vedere contractele de

vânzare-cumpărare încheiate în aprilie, mai, iunie 2010, anexate raportului din

23 iunie 2011.

La data de 20 decembrie

2011, Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altor drepturi

reale și acordarea despăgubirilor, numită prin Hotărârea Consiliului Județean

Dâmbovița nr. 62 din 18 martie 2011, a adoptat Hotărârea nr. 11, în temeiul

art. 19 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 și art. 15 alin. (14) și art. 16 din

H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

255/2010, stabilind valoarea despăgubirii în cuantum de 5.969 RON, sumă care să

fie plătită într-un cont bancar deschis pe numele expropriatei P.E..

Deși în cauză a fost

întocmit un raport de expertiză de către o comisie de experți constituită în

conformitate cu prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța

de apel ar fi trebuit să țină cont de raportul de evaluare din 23 iunie 2011

întocmit de PFA P.L., respectiv de valoarea despăgubirii ce a fost stabilită în

mod corect de către acesta, în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010,

astfel cum s-a arătat mai sus.

Acordarea sumei de

338.799 RON pentru exproprierea terenului în suprafață de 10.028 mp, rezultată

din raportul de expertiză comun al celor trei experți, este nejustificată,

chiar dacă la întocmirea acestei expertize s-a utilizat aceeași metodă a

comparației directe pentru stabilirea justei despăgubiri.

Comisia de experți

s-a raportat, pentru stabilirea despăgubirii, conform art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, la momentul efectuării raportului de expertiză.

Or, de la momentul

transferului dreptului de proprietate și până momentul efectuării expertizei

comune nu s-a înregistrat o creștere a valorii de circulație a terenurilor în

zona expropriată, atât de însemnată încât să determine o valoare a justei

despăgubiri de 338.799 RON, respectiv 7,7 euro/mp.

Având în vedere cele

mai sus menționate, recurenții au susținut că trebuie menținută ca justă

despăgubire pentru exproprierea imobilului teren de 10.028 mp, aparținând

reclamantei, suma de 5.969 RON, respectiv 0,14 euro/mp, echivalent 0,60 RON/mp,

astfel cum a fost stabilită prin raportul de evaluare din 23 iunie 2011.

În concluzie, au

solicitat să le fie admise recursurile, să se modifice decizia recurată și

sentința de fond, în sensul respingerii acțiunii.

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

Recursul declarat de

pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița este inadmisibil,

potrivit celor ce succed.

Astfel, la termenul

de dezbateri din 27 martie 2014, instanța a pus în discuția părților

inadmisibilitatea recursului acestei pârâte, față de exercitarea căii de atac

omisso medio.

Din verificarea

actelor dosarului, rezultă că pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul

Dâmbovița nu a exercitat apel împotriva sentinței primei instanțe, prin care

s-au acordat reclamantei despăgubiri pentru expropriere în valoare de 338.799

RON.

Această pârâtă a

exercitat direct recurs pentru a contesta despăgubirile acordate reclamantei la

fond.

Or, recursul este o

cale de atac subsecventă apelului, altfel spus, recursul nu poate fi exercitat

omisso medio, trecând peste apel, în acest caz el fiind inadmisibil.

Concluzia se

desprinde din dispozițiile art. 299 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului.

Rezultă că, nu pot fi supuse recursului hotărârile date cu drept de apel.

Cum deja s-a arătat,

pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița nu a exercitat apel

împotriva sentinței primei instanțe, deși avea obligația să procedeze în acest

sens, în cazul în care era nemulțumită de despăgubirile acordate de către

tribunal, în favoarea reclamantei.

În atare condiții,

recursul pârâtei Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița apare ca

inadmisibil și va fi respins în consecință, fiind formulat omisso medio,

trecând peste apel.

Recursul declarat de

pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița este nefondat, potrivit celor ce succed.

Ca și în calea de

atac a apelului exercitată împotriva sentinței primei instanțe, în recurs,

pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița contestă despăgubirile acordate

reclamantei în procedura judiciară a contestației prevăzute de art. 22 din

Legea nr. 255/2010.

Astfel, recurentul

susține că, prin validarea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantei,

prin sentința de fond, la nivelul celui stabilit prin expertiza judiciară, iar

nu a celui stabilit prin raportul de evaluare pe care expropriatorul și-a

întemeiat hotărârea de stabilire a despăgubirilor, instanța de apel a pronunțat

o hotărâre cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 11 din

Legea nr. 255/2010 și art. 8 din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.

Textele legale

invocate de recurent, conținute în Legea nr. 255/2010 și în normele

metodologice de aplicare a acestui act normativ, se referă, însă, la evaluarea

realizată în procedura administrativă a exproprierii, prealabilă învestirii

instanței cu contestația împotriva hotărârii expropriatorului de stabilire a

cuantumului despăgubirii, iar nu la evaluarea în procedura judiciară.

Pentru procedura

judiciară a contestației, Legea nr. 255/2010 face trimitere la dispozițiile

art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Astfel, conform art.

22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, "Expropriatul nemulțumit de cuantumul

despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești

competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a

fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub

sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate

către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor

de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii

și transferului dreptului de proprietate."

Conform alin. (3) al

aceluiași articol, "Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile

prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în

ceea ce privește stabilirea despăgubirii."

Or, potrivit

dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor

instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de

instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor

care sunt supuse exproprierii, iar potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din

aceeași lege, la calcularea cuantumului despăgubirii, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză.

Rezultă că, în cadrul

contestației împotriva hotărârii expropriatorului de stabilire a despăgubirii,

stabilirea cuantumului despăgubirii se face în raport de dispozițiile art. 21 -

27 din Legea nr. 33/1994, conform normei de trimitere din legea specială - art.

22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010. Mai exact, în etapa judiciară a

contestației prevăzute de art. 22 din Legea nr. 255/2010, stabilirea

cuantumului despăgubirii pentru expropriere se face prin expertiză judiciară

ordonată în condițiile art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, expertiză

întocmită de o comisie compusă din trei experți (unul desemnat de instanță,

unul desemnat de expropriator și cel de-al treilea de către expropriat), care

va calcula cuantumul despăgubirii în funcție de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză.

În consecință, nu

poate fi primită susținerea recurentului în sensul că instanța de apel trebuia

să aibă în vedere, la stabilirea cuantumului despăgubirii, dispozițiile art. 11

alin. (7) - (8) din Legea nr. 255/2010 și art. 8 normele metodologice de

aplicare a acestei legi, deoarece, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile legale

invocate de recurent reglementează evaluarea realizată în procedura

administrativă prealabilă învestirii instanței cu contestația împotriva

hotărârii expropriatorului de stabilire a cuantumului despăgubirii (unde

evaluarea se realizează de către un expert evaluator specializat în evaluarea

proprietăților imobiliare, membru A., care va întocmi un raport de evaluare a

imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe

fiecare categorie de folosință, avându-se în vedere expertizele întocmite și

actualizate de camerele notarilor publici), pentru evaluarea despăgubirilor în

procedura judiciară a contestației fiind aplicabile dispozițiile art. 21 - 27

din Legea nr. 33/1994, așa cum se prevede expres prin art. 22 alin. (3) din

Legea nr. 255/2010.

Pe de altă parte,

deși afirmă că în cauză a fost întocmit un raport de expertiză în conformitate cu

prevederile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, recurentul susține că justa

despăgubire cuvenită reclamantei nu este cea stabilită prin această expertiză,

ci cea stabilită prin raportul de evaluare din 23 iunie 2011, întocmit în

procedura prealabilă contestației, în condițiile în care de la momentul

transferului dreptului de proprietate și până momentul efectuării expertizei

judiciare nu s-ar fi înregistrat o creștere a valorii de circulație a

terenurilor în zona expropriată, iar expertul A. a avut în vedere la evaluare

același criteriu ca și experții judiciari, cel al prețului de tranzacționare

pentru imobile similare din aceeași unitate administrativ-teritorială și a

folosit aceeași metodă a comparației directe.

Recurentul este,

deci, nemulțumit de valoarea despăgubirilor acordate la fond și menținute în

apel, pe care o consideră prea mare în raport de evaluarea făcută de expertul

A. și care a stat la baza emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor din

20 decembrie 2011. Această evaluare s-a realizat, însă, la data 23 iunie 2011,

astfel încât este justificată diferența de valoare între suma stabilită de

expertul A., la acea dată, respectiv 0,14 euro/mp și cea stabilită în anul 2013

de comisia de experți numită de instanță, respectiv 7,7 euro/mp.

Atât comisia de

experți, cât și instanțele de fond și apel au procedat în mod corect reținând,

la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, valoarea terenului

expropriat la data întocmirii raportului de expertiză, iar nu la data

stabilirii despăgubirilor de către expertul evaluator A., față de dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Textul de lege menționează în mod

expres că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză.

Susținerile

recurentului în sensul că, de la momentul transferului dreptului de proprietate

și până momentul efectuării expertizei judiciare nu s-a înregistrat o creștere

a valorii de circulație a terenurilor în zona expropriată, care să justifice

valoarea despăgubirii stabilite prin expertiza judiciară, sunt simple

afirmații, fără suport legal și fără relevanță față de faptul că, în cauză, s-a

întocmit un raport de expertiză în condițiile art. 25 și 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, experții menționând, în cuprinsul lucrării, criteriile legale în

funcție de care au stabilit valoarea terenului, valoare la care a achiesat și

expertul propus de expropriator, din cadrul comisiei.

În consecință, în mod

corect instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe în legătură cu

cuantumul despăgubirilor acordate prin sentință la nivelul celui stabilit de

comisia de experți, în raport de valoarea terenului la data întocmirii lucrării

de către această comisie, ambele instanțe procedând la interpretarea și

aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, respectiv dispozițiile art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Față de toate aceste

considerente, reținând că nu sunt întrunite cerințele cazului de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

pârâtului Consiliul Județean Dâmbovița, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială

Județul Dâmbovița împotriva Deciziei nr. 75 din 25 septembrie 2013 a Curții de

Apel Ploiești, secția I civilă.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Consiliul Județean Dâmbovița împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2014.

Procesat de GGC - CL