ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1044/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 14 noiembrie 2011, sub nr. 7400/120/2011, reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâții Județul Dâmbovița și Consiliul Județean Dâmbovița, solicitând să se stabilească cuantumul despăgubirii ce i se cuvine în urma exproprierii terenului proprietatea sa, în suprafață de 10.028 mp, identificat cu număr cadastral, situat în zona de realizare a lucrării de interes public pârtia de schi C. - P. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 157 din 25 octombrie 2011 privind exproprierea unor imobile teren situate în comuna Moroieni, județul Dâmbovița, necesare realizării lucrărilor de interes public "Pârtie de schi C. - P." și "Pârtie de schi C. - P.", a fost aprobată plata sumelor cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilelor ce vor fi afectate de viitoarele investiții de interes public.

De asemenea, reclamanta a arătat că, în baza titlului de proprietate din 16 noiembrie 2007, este proprietara unei suprafețe de teren de 10.028 mp, ce se află în aria afectată viitoarei lucrări de interes public "Pârtie de schi C. - P." și că potrivit pct. 5 al Anexei la Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 157 din 25 octombrie 2011, pentru exproprierea acestei suprafețe de teren a fost stabilită suma de 5.969 RON cu titlu de despăgubire, în baza raportului de evaluare din 23 iunie 2011 al PFA P.L.

Prin procesul-verbal din 25 iulie 2011, încheiat cu expropriatorul, a contestat și refuzat cuantumul despăgubirii acordate, ceea ce a făcut și prin adresa transmisă CJ Dâmbovița în baza art. 18 din Legea nr. 255/2010, adresă prin care a solicitat expropriatorului să emită și să-i comunice, în temeiul art. 20 din Legea nr. 255/2010, hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, întrucât, potrivit art. 22 din aceeași lege, dorește să se adreseze instanței judecătorești competente pentru stabilirea cuantumului just al despăgubirii. Cu privire la valoarea despăgubirii stabilite de expropriator, reclamanta a susținut că este nejustificat de mică, cu mai mult cu cât aceasta este mai mică chiar și față de valoare de impozitare a terenului (și anume, suma de 294.400 RON).

Or, este cunoscut că valoarea de impozitare a unui bun este mai mică decât prețul de circulație al acestuia, iar o justă și prealabilă despăgubire nu poate fi stabilită sub prețul de circulație, ci trebuie stabilită în acord cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv despăgubirea trebuie astfel calculată încât să acopere valoarea reală a imobilului, precum și prejudiciul cauzat proprietarului. La data de 1 noiembrie 2011, a primit prin poștă Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 157 din 25 octombrie 2011 privind exproprierea unor imobile teren situate în comuna Moroieni, județul Dâmbovița, iar față de dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, raportat la prevederile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, a solicitat instanței să stabilească justa despăgubire ce i se cuvine pentru suprafața de teren expropriată, în baza expertizei efectuate de comisia de experți prevăzută de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 18, 20, 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994. Prin cererea precizatoare formulată la data de 6 februarie 2012, reclamanta a arătat că înțelege să atace și Hotărârea de stabilire a despăgubirii din data de 20 decembrie 2011, în sensul stabilirii cuantumului just al despăgubirii ce i se cuvine în urma exproprierii pentru utilitate publică a terenului proprietatea sa, în suprafață de 10.028 mp, identificat cu număr cadastral, situat în zona de realizare a lucrării de interes public "pârtia de schi C. - P.". Prin Sentința civilă nr. 539 din 4 martie 2013, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a admis acțiunea și a obligat pârâtul Județul Dâmbovița prin pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița să plătească reclamantei suma de 338.799 RON - despăgubiri pentru exproprierea terenului de 10.028 mp, precum și suma de 2.000 RON - cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 57 din 25 octombrie 2011 privind exproprierea unor imobile teren situate în comuna Moroieni, județul Dâmbovița, necesare realizării lucrărilor de interes public Pârtie de schi C. - P. și Pârtie de schi C. - Pe., a fost aprobată plata sumelor cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilelor ce vor fi afectate de viitoarele investiții de interes public.

Conform titlului de proprietate din 16 noiembrie 2007, reclamanta este proprietara unei suprafețe de 10.028 mp teren având categoria de folosință pădure, situat în extravilanul comunei Moroieni, județul Dâmbovița, teren ce se află în aria afectată viitoarei lucrări de interes public pârtie de schi C. - P.. Potrivit pct. 5 al Anexei la Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 157 din 25 octombrie 2011, a fost stabilită, în baza raportului de evaluare din 23 iunie 2011 al PFA P.L., suma de 5.969 RON cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafeței de teren de 10.028 mp, situată în aria afectată viitoarei lucrări de interes public Pârtie de schi C. - P., iar prin Hotărârea nr. 11 din 20 decembrie 2011 a fost stabilită despăgubirea ce revine reclamantei pentru terenul în suprafață de 10.028 mp, ca având aceeași valoare de 5.969 RON.

Prin prezenta acțiune și în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, reclamanta, în calitate de persoană expropriată, a contestat cuantumul despăgubirii stabilite prin Hotărârea nr. 11/2011. În conformitate cu dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize, de către o comisie formată din 3 experți, pentru identificarea terenului și calcularea despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru suprafața de 10.028 mp expropriată, în funcție de prețul cu care se vând obișnuit imobilele de același fel în unitatea teritorial-administrativă, la data întocmirii raportului de expertiză.

Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 21 februarie 2013, expertul desemnat de instanță îmbrățișând punctul de vedere al experților desemnați de părți, care au evaluat terenul și au stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei la suma de 338.799 RON, ceea ce corespunde unei valori de 7,7 euro/mp. În cuprinsul raportului de expertiză, expertul desemnat de instanță a menționat că cei doi experți au selectat prețul cel mai mic de 7,7 euro/mp, că valoarea de impozitare a terenului este 294.400 RON și că valoarea terenului, stabilită după o metodologie de calcul ce privește exclusiv terenurile forestiere, este de 331.405,34 RON.

Referitor la valoarea reală a valorii imobilului supus exproprierii, tribunalul a ținut seama de punctul de vedere exprimat de experții propuși de părți, punct de vedere la care a achiesat și expertul desemnat de instanță, apreciind că, față de opinia completatoare a expertului G.C., această valoare exprimă prețul de piață al terenului determinat prin metoda comparației directe, bazată pe informații strict legate de piața imobiliară locală, ceea ce concordă cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și este relativ apropiat de valoarea de impozitare, dar și de valoarea stabilită prin metodologia specifică de evaluare a terenurilor forestiere. În consecință, s-a stabilit că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în valoare de 338.799 RON pentru terenul expropriat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița. Prin Decizia nr. 75 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului Consiliul Județean Dâmbovița, pentru următoarele considerente: Apelantul a criticat, în esență, cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță reclamantei, susținând că justa despăgubire pentru exproprierea imobilului teren de 10028 mp este cea stabilită prin raportul de evaluare din 23 iunie 2011, respectiv 0,14 euro/mp, echivalent 0,60 lei/mp.

Curtea a constatat, însă, că atâta timp cât persoana expropriată a contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea 255/2010, cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 11/2011, în mod legal prima instanță a dispus, în baza art. 25 și 26 din Legea nr. 33/994, efectuarea unei expertize de către o comisie formată din trei experți, pentru identificarea terenului și calcularea despăgubirii pentru terenul ce a făcut obiectul exproprierii, despăgubire ce "se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite". Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii lucrării, respectând astfel dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În acest sens, a fost selectat prețul cel mai mic de 7,7 euro/mp, pentru evaluarea terenului folosindu-se metoda "comparațiilor directe", prin această metodă prețurile din ofertele similare fiind analizate și comparate între acestea și proprietatea ce face obiectul exproprierii, la care se fac ajustări în funcție de asemănări sau diferențieri (dosar fond). Respectând dispozițiile art. 27 alin. (2) din același act normativ, potrivit căruia "Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată", tribunalul, în mod legal, a validat punctul de vedere al experților (inclusiv expertul parte al pârâtei) și a acordat reclamantei despăgubiri în valoare de 338.799 RON pentru exproprierea terenului în suprafață de 10.028 mp.

Ca atare, critica formulată de către apelant este neîntemeiată, despăgubirea oferită reclamantei de către expropriator, respectiv de 0,14 euro/mp, conform raportului de evaluare din 23 iunie 2011, fiind disproporționat de mică în raport de valoarea reală a terenului. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs pârâții Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița și Consiliul Județean Dâmbovița. Ambii recurenți au invocat pronunțarea hotărârii atacate cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică, respectiv art. 11 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, coroborate cu art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). În dezvoltarea acestui motiv comun de recurs, recurenții au arătat că exproprierea suprafeței aparținând reclamantei a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 157/2011, în baza prevederilor art. 8 și art. 9 din Legea nr. 255/2010, în vederea realizării lucrărilor de interes public "Pârtie de schi C. - P." și "Pârtie de schi C. - Pe.". Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 157/2011 a fost adoptată ca urmare a notificării proprietarilor terenurilor afectate de exproprieri asupra intenției exproprierii imobilelor proprietate privată, situate în comuna Moroeni, județ Dâmbovița, cât și asupra sumelor acordate ca despăgubire, conform rapoartelor de evaluare întocmite în baza prevederilor Legii nr. 255/2010.

Evaluarea proprietăților imobiliare supuse exproprierii s-a realizat de către PFA P.L., expert evaluator, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, pentru unitatea administrativ-teritorială Moroeni, pe fiecare categorie de folosință, prin metoda comparației directe, metodă care utilizează ca date de bază valori unitare de tranzacționare. Pentru imobilul în suprafață de 10.028 mp aparținând reclamantei, PFA P.L. a întocmit raportul de evaluare din 23 iunie 2011, raport invocat în preambulul Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 157/2011, din care rezultă că valoarea de piață a terenului extravilan, categorie de folosință pădure, este de 0,14 euro/mp, echivalent 0,60 lei/mp.

Raportul de evaluare din 23 iunie 2011, prin care s-a stabilit justa despăgubire, respectă întocmai prevederile art. 11 alin. (7) - (9) din Legea nr. 255/2010, dar și prevederile art. 8 din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit cărora evaluarea se face de către un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - A., care va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință, avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici. De asemenea, evaluarea PFA P.L.

în vederea stabilirii despăgubirii cuvenite expropriatei s-a realizat în funcție de valoarea de piață a terenurilor din zonă cu caracteristici similare, în acest sens avându-se în vedere contractele de vânzare-cumpărare încheiate în aprilie, mai, iunie 2010, anexate raportului din 23 iunie 2011. La data de 20 decembrie 2011, Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale și acordarea despăgubirilor, numită prin Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 62 din 18 martie 2011, a adoptat Hotărârea nr. 11, în temeiul art. 19 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 și art. 15 alin. (14) și art. 16 din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, stabilind valoarea despăgubirii în cuantum de 5.969 RON, sumă care să fie plătită într-un cont bancar deschis pe numele expropriatei P.E..

Deși în cauză a fost întocmit un raport de expertiză de către o comisie de experți constituită în conformitate cu prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel ar fi trebuit să țină cont de raportul de evaluare din 23 iunie 2011 întocmit de PFA P.L., respectiv de valoarea despăgubirii ce a fost stabilită în mod corect de către acesta, în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010, astfel cum s-a arătat mai sus. Acordarea sumei de 338.799 RON pentru exproprierea terenului în suprafață de 10.028 mp, rezultată din raportul de expertiză comun al celor trei experți, este nejustificată, chiar dacă la întocmirea acestei expertize s-a utilizat aceeași metodă a comparației directe pentru stabilirea justei despăgubiri.

Comisia de experți s-a raportat, pentru stabilirea despăgubirii, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la momentul efectuării raportului de expertiză. Or, de la momentul transferului dreptului de proprietate și până momentul efectuării expertizei comune nu s-a înregistrat o creștere a valorii de circulație a terenurilor în zona expropriată, atât de însemnată încât să determine o valoare a justei despăgubiri de 338.799 RON, respectiv 7,7 euro/mp. Având în vedere cele mai sus menționate, recurenții au susținut că trebuie menținută ca justă despăgubire pentru exproprierea imobilului teren de 10.028 mp, aparținând reclamantei, suma de 5.969 RON, respectiv 0,14 euro/mp, echivalent 0,60 RON/mp, astfel cum a fost stabilită prin raportul de evaluare din 23 iunie 2011. În concluzie, au solicitat să le fie admise recursurile, să se modifice decizia recurată și sentința de fond, în sensul respingerii acțiunii.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate. Recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița este inadmisibil, potrivit celor ce succed. Astfel, la termenul de dezbateri din 27 martie 2014, instanța a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului acestei pârâte, față de exercitarea căii de atac omisso medio. Din verificarea actelor dosarului, rezultă că pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița nu a exercitat apel împotriva sentinței primei instanțe, prin care s-au acordat reclamantei despăgubiri pentru expropriere în valoare de 338.799 RON. Această pârâtă a exercitat direct recurs pentru a contesta despăgubirile acordate reclamantei la fond.

Or, recursul este o cale de atac subsecventă apelului, altfel spus, recursul nu poate fi exercitat omisso medio, trecând peste apel, în acest caz el fiind inadmisibil. Concluzia se desprinde din dispozițiile art. 299 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului. Rezultă că, nu pot fi supuse recursului hotărârile date cu drept de apel. Cum deja s-a arătat, pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița nu a exercitat apel împotriva sentinței primei instanțe, deși avea obligația să procedeze în acest sens, în cazul în care era nemulțumită de despăgubirile acordate de către tribunal, în favoarea reclamantei.

În atare condiții, recursul pârâtei Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița apare ca inadmisibil și va fi respins în consecință, fiind formulat omisso medio, trecând peste apel. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița este nefondat, potrivit celor ce succed. Ca și în calea de atac a apelului exercitată împotriva sentinței primei instanțe, în recurs, pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița contestă despăgubirile acordate reclamantei în procedura judiciară a contestației prevăzute de art. 22 din Legea nr. 255/2010.

Astfel, recurentul susține că, prin validarea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantei, prin sentința de fond, la nivelul celui stabilit prin expertiza judiciară, iar nu a celui stabilit prin raportul de evaluare pe care expropriatorul și-a întemeiat hotărârea de stabilire a despăgubirilor, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010. Textele legale invocate de recurent, conținute în Legea nr. 255/2010 și în normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, se referă, însă, la evaluarea realizată în procedura administrativă a exproprierii, prealabilă învestirii instanței cu contestația împotriva hotărârii expropriatorului de stabilire a cuantumului despăgubirii, iar nu la evaluarea în procedura judiciară.

Pentru procedura judiciară a contestației, Legea nr. 255/2010 face trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Astfel, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, "Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate." Conform alin. (3) al aceluiași articol, "Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii." Or, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, iar potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din aceeași lege, la calcularea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Rezultă că, în cadrul contestației împotriva hotărârii expropriatorului de stabilire a despăgubirii, stabilirea cuantumului despăgubirii se face în raport de dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, conform normei de trimitere din legea specială - art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010.

Mai exact, în etapa judiciară a contestației prevăzute de art. 22 din Legea nr. 255/2010, stabilirea cuantumului despăgubirii pentru expropriere se face prin expertiză judiciară ordonată în condițiile art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, expertiză întocmită de o comisie compusă din trei experți (unul desemnat de instanță, unul desemnat de expropriator și cel de-al treilea de către expropriat), care va calcula cuantumul despăgubirii în funcție de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

În consecință, nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că instanța de apel trebuia să aibă în vedere, la stabilirea cuantumului despăgubirii, dispozițiile art. 11 alin. (7) - (8) din Legea nr. 255/2010 și art. 8 normele metodologice de aplicare a acestei legi, deoarece, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile legale invocate de recurent reglementează evaluarea realizată în procedura administrativă prealabilă învestirii instanței cu contestația împotriva hotărârii expropriatorului de stabilire a cuantumului despăgubirii (unde evaluarea se realizează de către un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru A., care va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință, avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici), pentru evaluarea despăgubirilor în procedura judiciară a contestației fiind aplicabile dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, așa cum se prevede expres prin art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010.

Pe de altă parte, deși afirmă că în cauză a fost întocmit un raport de expertiză în conformitate cu prevederile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, recurentul susține că justa despăgubire cuvenită reclamantei nu este cea stabilită prin această expertiză, ci cea stabilită prin raportul de evaluare din 23 iunie 2011, întocmit în procedura prealabilă contestației, în condițiile în care de la momentul transferului dreptului de proprietate și până momentul efectuării expertizei judiciare nu s-ar fi înregistrat o creștere a valorii de circulație a terenurilor în zona expropriată, iar expertul A. a avut în vedere la evaluare același criteriu ca și experții judiciari, cel al prețului de tranzacționare pentru imobile similare din aceeași unitate administrativ-teritorială și a folosit aceeași metodă a comparației directe.

Recurentul este, deci, nemulțumit de valoarea despăgubirilor acordate la fond și menținute în apel, pe care o consideră prea mare în raport de evaluarea făcută de expertul A. și care a stat la baza emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 20 decembrie 2011. Această evaluare s-a realizat, însă, la data 23 iunie 2011, astfel încât este justificată diferența de valoare între suma stabilită de expertul A., la acea dată, respectiv 0,14 euro/mp și cea stabilită în anul 2013 de comisia de experți numită de instanță, respectiv 7,7 euro/mp. Atât comisia de experți, cât și instanțele de fond și apel au procedat în mod corect reținând, la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, valoarea terenului expropriat la data întocmirii raportului de expertiză, iar nu la data stabilirii despăgubirilor de către expertul evaluator A., față de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Textul de lege menționează în mod expres că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Susținerile recurentului în sensul că, de la momentul transferului dreptului de proprietate și până momentul efectuării expertizei judiciare nu s-a înregistrat o creștere a valorii de circulație a terenurilor în zona expropriată, care să justifice valoarea despăgubirii stabilite prin expertiza judiciară, sunt simple afirmații, fără suport legal și fără relevanță față de faptul că, în cauză, s-a întocmit un raport de expertiză în condițiile art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experții menționând, în cuprinsul lucrării, criteriile legale în funcție de care au stabilit valoarea terenului, valoare la care a achiesat și expertul propus de expropriator, din cadrul comisiei.

În consecință, în mod corect instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe în legătură cu cuantumul despăgubirilor acordate prin sentință la nivelul celui stabilit de comisia de experți, în raport de valoarea terenului la data întocmirii lucrării de către această comisie, ambele instanțe procedând la interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, respectiv dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Față de toate aceste considerente, reținând că nu sunt întrunite cerințele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtului Consiliul Județean Dâmbovița, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Dâmbovița împotriva Deciziei nr. 75 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Județean Dâmbovița împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014. Procesat de GGC - CL