ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5228/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC T. SRL Brașov

a formulat, în

contradictoriu cu pârâții

Consiliul Județean Dâmbovița și Județul Dâmbovița prin

Președintele și Secretarul Consiliului Județean Dâmbovița, contestație

împotriva hotărârii din 4 iunie 2010 a Comisiei pentru soluționarea

întâmpinărilor formulate împotriva propunerilor de expropriere a terenurilor

necesare lucrărilor de utilitate publică Pârtie de schi C.-P., C.-P.A. și T.-P.,

solicitând anularea acesteia pentru motive de nelegalitate.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, reclamanta a învederat că la data de 17 februarie 2010

a fost notificată de Consiliul Județean Dâmbovița, prin notificările din 15

februarie 2010, că va fi expropriată și despăgubită pentru un număr de 7

parcele de teren forestier, situate în comuna M., județ Dâmbovița, pe care le

deține în proprietate.

Potrivit art. 14 din Legea

nr. 33/1994, reclamanta a formulat întâmpinare la propunerea de expropriere prin

care a arătat că nu este de acord cu planul/traseul lucrării Pârtie de schi C.-P.

și cu oferta de despăgubire.

Pârâții au formulat mai

multe excepții care au fost respinse și analizate de prima instanță prin încheierea

de ședință din data de 8 noiembrie 2010, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii

ca fiind lipsită de temei legal, față de prevederile art. 20 din Legea nr. 33/1994.

fond

Prin sentința nr. 3 din

10 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea din 4 iunie

2010 privind soluționarea întâmpinării formulată de SC T. SRL emisă de Județul Dâmbovița,

obligând pârâții la 10.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Obiectul acțiuni îl reprezintă

contestația formulată în baza art. 20 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică, împotriva hotărârii din 4 iunie 2010 a Comisiei

pentru soluționarea întâmpinărilor.

În speță, la data de 4

iunie 2010, Județul Dâmbovița, Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor formulate

împotriva propunerilor de expropriere a terenurilor necesare lucrărilor de utilitate

publică Pârtie de schi C.-P., Pârtie de schi C.-P.A. și Pârtie de schi T.-P., situate

pe raza comunei Moroeni, a emis hotărârea atacată, privind soluționarea întâmpinării

formulate de reclamantă împotriva propunerii de expropriere a unor suprafețe de

teren, în vederea realizării respectivelor obiective de investiții.

Reclamanta, prin întâmpinarea

formulată, a arătat că oferta de despăgubire pentru terenurile declarate de utilitate

publică este mică, iar modul în care pârtiile de schi traversează proprietatea sa,

ar avea efecte negative asupra modului de utilizare a proprietății după realizarea

exproprierii.

Astfel, în calitate de

expropriată, reclamanta a formulat obiecțiuni împotriva propunerilor de expropriere,

iar prin hotărârea atacată Comisia a admis propunerea expropriatorului Județul Dâmbovița,

cu privire la exproprierea unor suprafețe de teren, în suprafață totală de 76471

m.p. aflate în proprietatea reclamantei, pentru realizarea lucrărilor de utilitate

publică în discuție, fără a motiva în nici un fel cum a soluționat nemulțumirea

reclamantei legată de oferta de despăgubire și de modul cum pârtiile de schi traversează

proprietatea.

Totodată, în cuprinsul

hotărârii s-a menționat că s-a luat act de înțelegerea părților, fără să se specifice

în concret în ce constă această înțelegere și anume, modalitatea de traversare a

pârtiilor de schi și dacă reclamanta este sau nu de acord să primească și masa lemnoasă

ce va rezulta în urma lucrărilor de amenajare a terenului pe care îl cedează.

Instanța de fond a concluzionat

că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 17-art. 18 din Legea nr. 33/1994, potrivit

cărora, comisia, după analizarea documentelor prezentate și ascultarea celor interesați,

în urma deliberării, va consemna printr-o hotărâre motivată și în concret cele stabilite,

nelăsând loc de interpretări și de neînțelegeri.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții Consiliul Județean Dâmbovița și Județul Dâmbovița prin

Președintele și Secretarul Consiliului Județean Dâmbovița.

A. Recursul pârâtului

județul Dâmbovița

Recurentul–pârât județul

Dâmbovița a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 4 și art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., arătând următoarele:

- instanța nu a aplicat

prevederile noii Legi a exproprierii pentru cauze de utilitate publică nr. 255/2010

publicată în Mof. nr. 853/20.12.2010, care nu mai reglementează constituirea și

funcționarea Comisiei de soluționare a întâmpinărilor împotriva propunerilor de

expropriere a terenurilor, cauzele privind oportunitatea declarării utilității publice

și a exproprierii ieșind de sub incidența controlului judecătoresc , invocând motivul

de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 din C. proc. civ.;

- în mod greșit prima

instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului–pârât,

județul Dâmbovița, care nu este emitentul actului administrativ a cărui anulare

s-a solicitat, hotărârea din 4 iunie 2010;

- era întemeiată și excepția

tardivității formulării contestației, în raport cu termenul de 15 zile prevăzut

de art. 20 din Legea nr. 33/1994.

- nu este corectă anularea

hotărârea consiliului județean Dâmbovița din 4 iunie 2010, deoarece reprezentanții

intimatei–reclamante SC T. SRL au semnat fără obiecțiuni procesul–verbal al ședinței

din 30 aprilie 2010 privind acordul la expropriere, iar cu privire la oferta de

despăgubire stabilită pe baza evaluării făcută de un expert A.N.E.V.A.R. intimata

a manifestat pasivitatea, nu a răspuns solicitărilor pârâților, nu a mai participat

nici la ședința din 7 mai 2010 și nici la cea din 4 iunie 2010 când s-a adoptat

prin vot secret hotărârea, pe baza documentelor necontestate și a procesului verbal

de ședință din 30 aprilie 2010, semnat fără obiecțiuni de reprezentanții intimatei,

hotărârea fiind temeinică și legală, mai ales că prin noua Lege a exproprierii nr.

255/2010 lucrările necesar a fi executate pe terenurile expropriate de pârâți sunt

declarate de utilitate publică.

B. Recursul pârâtului

Consiliul Județean Dâmbovița conține critici identice, astfel că cele două recursuri

urmează a fi analizate împreună.

Curți asupra recursurilor pârâților

Analizând sentința criticată,

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul pârâtului Județul

Dâmbovița este fondat în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a

acestuia.

Acțiunea introductivă

privește hotărârea din 4 iunie 2010 a Comisiei constituită în temeiul art. 15 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, pârâtul

nefiind emitentul acestui act normativ și neexistând nici un fel de identitate între

acesta și părțile raportului juridic obligațional de drept administrativ, dedus

judecății, astfel că în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. se va admite recursul

pârâtului județului Dâmbovița, se va modifica în parte sentința atacată și se va

admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, județul Dâmbovița,

față de care acțiunea se va respinge ca fiind formulată împotriva unei persoane

lipsite de calitate procesuală pasivă.

Celelalte motive de recurs

prezentate de pârâți sunt însă nefondate.

Astfel, susținerile recurenților

privind aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru

cauzele de utilitate publică, necesare realizării unor obiective de investiții de

interes național, județean și local este nefondată, deoarece hotărârea contestată

din 14 iunie 2010 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor s-a emis în temeiul

și cu respectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauze de utilitate publică, astfel că legalitatea acestui act administrativ

nu poate fi examinată decât prin prisma dispozițiilor legale care au fundamentat

adoptarea lui, potrivit principiului „tempus regit actum”, așa cum corect a procedat

și instanța de fond.

Procedura de notificare

și despăgubire a deținătorilor de terenuri expropriate, reglementată de Legea

nr. 255/2010 publicată în Mof. nr. 35/20.12.2010 nu se poate aplica decât exproprierilor

realizate după intrarea în vigoare a acestui act normativ, pentru a nu se încălca

principiul neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din vechiul C. civ.

și art. 6 alin. (1) din noul C. civ.

De altfel, noul act normativ

nu abrogă Legea nr. 33/1994 și prevede imediata aplicare a noilor dispoziții „pentru

continuarea realizării obiectivelor”, în cazul procedurilor de expropriere aflate

în curs de desfășurare, art. 32 din Legea nr. 255/2010, situația în speță, de contestare

a hotărârii Comisiei constituite în temeiul art. 15 din Legea nr. 33/1994, neîncadrându-se

în aceste dispoziții, criticile recurenților fiind nefondate sub acest aspect.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului Județean Dâmbovița este, de asemenea nefondată,

acesta fiind emitentul hotărârilor de declarare a utilității publice de interes

local a lucrărilor: Pârtia de schi T.-P., hotărârea din 31 iulie 2009, Pârtia de

schi C.– P., hotărârea din 31 iulie 2009, Pârtia de schi C.-P., hotărârea din 31

iulie 2009, dar și a hotărârii nr. 113/2010 privind aprobarea contractului cadru

de vânzare–cumpărare a terenurilor de utilitate publică și a hotărârilor din 10

februarie 2010 din procedura exproprierii privind imobilele proprietate privată

propuse pentru expropriere, care au justificat și emiterea hotărârii din 4 iunie

2010 de către Comisia ce funcționează pe lângă Consiliul Județean, așa încât pârâtul

Consiliul Județean Dâmbovița are calitate procesuală pasivă.

În mod corect prima instanță

a respins excepția tardivității formulării contestației de către intimații–reclamanți,

deoarece acestora li s-a comunicat hotărârea din 4 iunie 2010 la data de 16

iunie 2010, așa cum rezultă din ștampila poștală aplicată pe plic, iar acțiunea

la instanță s-a expediat la 2 iulie 2010, cu respectarea termenului prevăzut de

art. 20 din Legea nr. 33/1994 și această critică fiind, în concluzie, nefondată.

Hotărârea din 4 iunie

2010 a Comisiei speciale constituită în temeiul art. 15 din Legea nr. 33/1994 a

fost în mod corect anulată de instanță, deoarece, practic aceasta nu a soluționat

întâmpinarea intimatei–reclamante, încălcându-se atribuțiile reglementate prin

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.

Din conținutul hotărârii

depusă în copie la dosar fond rezultă că întâmpinarea intimatei SC T. SRL privea

valoarea despăgubirilor propuse a-i fi acordate , reprezentantul societății menținându-și

punctul de vedere și cu ocazia audierii de către Comisie.

Cu toată divergența părților

în privința cuantumului despăgubirii cuvenite intimatei expropriate, prin hotărârea

din 4 iunie 2010 Comisia „a luat act de înțelegere părților” deși nu rezultă de

nicăieri care ar fi fost această înțelegere, pe care Comisia avea obligația să o

consemneze în hotărâre, sub semnătura părților conform art. 18 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 pentru a nu lăsa loc de interpretări sau dubii care să genereze alte

litigii .

În speță nu rezultă cum

au convenit părțile să soluționeze problema valorii despăgubirilor, dacă această

învoială a avut loc, întâmpinarea intimatei rămânând astfel nesoluționată prin hotărârea

Comisiei care avea tocmai acest scop , de a rezolva problemele divergente dintre

părți, în speță cuantumul despăgubirii pentru terenul expropriat de la recurenta–reclamantă

și acest motiv de recurs fiind, în concluzie, nefondat.

Constatând că prima instanță

a aplicat corect legea la soluționarea cauzei, nefiind incidente dispozițiile

art. 304 alin. (9) din C. proc. civ., în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul pârâtului Consiliul

Județean Dâmbovița, nefondate fiind și criticile identice ale recurentului Județul

Dâmbovița asupra acelorași aspecte, deja analizate, cu excepția celei privind calitatea

procesuală pasivă, cum s-a arătat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Județean Dâmbovița împotriva sentinței nr. 3 din 10 ianuarie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Admite recursul declarat

de Județul Dâmbovița prin Președintele și Secretarul Consiliului Județean Dâmbovița

împotriva aceleiași sentințe și în consecință:

Modifică în parte sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea reclamantei SC T. SRL formulată în contradictoriu și cu județul

Dâmbovița pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie

2011.