ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4002/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4002/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică din 7 decembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Târgoviște, sub nr. 6831/315/2010, reclamanta SC M.D.T.S.

SA Târgoviște a chemat în judecată pe pârâta SC T.L.I.C. SRL, solicitând

instanței să constate încetarea contractului de închiriere încheiat de părți la

data de 3 ianuarie 2007 prin ajungerea la termen și să dispună evacuarea

pârâtei de pe terenul aflat în incinta autogării proprietatea reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 4703

din 4 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște a fost admisă

excepția de necompetență materială a instanței și s-a dispus declinarea de

competență în favoarea Tribunalului Dâmbovița, cauza fiind înregistrată pe

rolul acestei instanțe sub nr. 5137/120/2010.

Prin sentința nr. 391 din

17 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanta SC M.D.T.S. SA Târgoviște în contradictoriu cu pârâta SC

T.L.I.C. SRL. În consecință, s-a constatat încetat contractul de închiriere nr.

5 din data de 3 ianuarie 2007 încheiat de părți și s-a dispus evacuarea pârâtei

din imobilul proprietatea reclamantei.

Împotriva sentinței

evocate a formulat apel pârâta SC T.L.I.C. SRL, apel ce a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 55 din 19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești.

În motivarea deciziei,

instanța de apel a reținut în esență că pârâta nu justifica un titlu valabil

care să legitimeze dreptul acesteia de a folosi terenul în litigiu, contractul

de închiriere nr. 5/2007 fiind încetat prin ajungerea la termen iar existența

contractului nr. 878/2008 invocat de apelantă nu a fost dovedită.

Împotriva deciziei nr. 55/2011

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a formulat recurs pârâta SC T.L.I.C. SRL

prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în

sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC M.D.T.S. SA Târgoviște.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta arată că în mod greșit instanța a reținut că nu s-a făcut dovada contractului

de închiriere nr. 878/2008 în condițiile în care pe facturile emise în perioada

martie 2008 – ianuarie 2010 se face trimitere la acest contract. De asemenea în

mod greșit s-a reținut că noul contract a fost încheiat pe durată nedeterminată

în condițiile în care noul contract a fost încheiat, pe o perioadă determinată.

Deși se susține că locațiunea

a încetat încă din data de 31 decembrie 2007, intimata a continuat să încaseze

chiria, inclusiv pentru perioada mai 2010 – mai 2011 situație în care temeiul

folosinței imobilului îl reprezintă contractul nr. 878/2008 și nu contractul

nr. 5/2007.

În mod greșit s-a reținut

că identificarea terenului închiriat prin contractul nr. 878/2008 nu poate fi

probată deoarece împrejurarea că este vorba de închirierea aceluiași spațiu de

18 mp reiese din coroborarea contractului de închiriere nr. 5/2007 cu facturile

emise ulterior, toate făcând referire la o suprafață de 18 mp.

Intimata SC M.D.T.S. SA

Târgoviște a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului

ca nefondat.

Analizând decizia

recurată în limitele controlului de legalitate, al criticilor formulate și al

temeiului de drept invocat, se constată că recursul este nefondat.

Recurenta a invocat formal

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fără a arăta în ce constă

nelegalitatea deciziei atacată din perspectiva textelor legale arătate, dorind

reaprecierea probelor administrate, ceea ce ar atrage schimbarea situației de

fapt, dar reaprecierea probelor administrate de către instanța de fond nu mai

este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G.

nr. 138/2000.

Este de necontestat că

părțile au încheiat contractul de locațiune nr. 5 din 3 ianuarie 2007 având ca

obiect folosirea unui teren de 18 mp situat în incinta Autogării Târgoviște.

Termenul stabilit de

părți la art.3 a fost de un an începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la

data de 31 decembrie 2007 prelungirea fiind posibilă numai prin acordul

părților.

Instanța de fond,

raportat la obiectul acțiunii s-a pronunțat în limitele învestirii iar apărarea

apelantei în sensul că folosește spațiul în litigiu în baza unui alt titlu

locativ nu a fost dovedită în condițiile art. 1164 C. civ.

Este adevărat că locațiunea

este un contract consensual, care se încheie prin simplul acord de voință al

părților, fără vreo formalitate dar proba acestui contract este supusă

regulilor prevăzute la art. 1416-1417 C. civ. completată cu dispozițiile art. 1450-1452

C. civ. în privința termenului.

Contractul nr. 5/2007 a

încetat prin ajungerea la termen fără a fi necesară o înștiințare prealabilă [art.

1436 alin. (1) C. civ.] în cauză purtând opera tacita relocațiune (art. 1437 și

art. 1452 C. civ.) instanța aplicând și interpretând corect dispozițiile legale

incidente.

În lipsa unui titlu

locativ valabil, în mod corect s-a dispus evacuarea pârâtei, instanța de apel

dând eficiență dispozițiilor art. 1169 C. civ. în condițiile în care nu s-a

făcut dovada unui nou titlu locativ, cu o durată de 5 ani așa cum a susținut apelanta

pârâtă.

În consecință, instanța de apel a

aplicat corect dispozițiile legale incidente iar motivele de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reținute motiv pentru

care în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte respinge ca nefondat

recursul formulat de pârâta SC T.L.I.C. SRL Târgoviște împotriva deciziei nr.

55

din

data de 19 mai 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta SC T.L.I.C. SRL TÂRGOVIȘTE împotriva deciziei nr. 55

din

data de 19 mai 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.