ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3591/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3591/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC M. SA Târgoviște s-a

solicitat rezilierea contractului de închiriere din 3 ianuarie 2005 încheiat cu

pârâta SC S.A.P. SRL Găești, precum și evacuarea acesteia din spațiul

închiriat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a pus la dispoziția pârâtei, pe un termen de un an, conform

contractului de închiriere, terenul în suprafață de 220 mp situat în autogara

M. Târgoviște, iar neeliberarea terenului și utilizarea acestuia în continuare

reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.

Pârâta a invocat excepția de

prematuritate a acțiunii, pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

Prin sentința nr. 2148 din data de 5

octombrie 2006 Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă și a admis

acțiunea formulată de reclamantă, a dispus rezilierea contractului de

închiriere din 3 ianuarie 2005 și evacuarea pârâtei de pe terenul închiriat.

Pentru a dispune astfel instanța de

fond a apreciat că reclamanta a respectat dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ. iar pe fondul cauzei a constatat că în raport de expirarea

termenului locațiunii și de intenția reclamantei de a rezilia contractul, sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1020-1021 C. civ.

Sentința instanței de fond a fost

apelată de către pârâta SC S.A.P. SRL Găești, iar prin Decizia nr. 260 din data

de 20 decembrie 2006 Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

Instanța de apel analizând sentința

apelată prin prisma criticilor invocate a apreciat că nu este afectată

legalitatea și temeinicia acesteia, menținând considerentele instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC S.A.P. SRL Găești, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea cererii, modificarea deciziei recurată și

respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 2523 din data de 26

iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins

ca nefondat recursul declarat de pârâtă, precum și cererea de intervenție accesorie

formulată de SC A.E.D. I. SA Găești în interesul recurentei pârâte.

Împotriva deciziei pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce privește recursul declarat de

pârâtă, a formulat contestație în anulare SC S.A.P. SRL Găești, iar prin Decizia

nr. 1598 din 9 mai 2008, instanța a admis contestația în anulare formulată de

contestatoare, a fost anulată decizia atacată, fiind stabilit termen de

judecată pentru soluționarea recursului promovat de pârâtă.

Criticile formulate de către pârâtă,

subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. au vizat următoarele aspecte:

- ambele instanțe au dispus rezilierea

contractului de închiriere încheiat între părți la data de 3 ianuarie 2005,

fără a observa temeiul indicat de către reclamantă prin acțiune, fiind dispusă

rezilierea unui contract nedovedit;

- decizia recurată conține dispoziții

contradictorii în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege

pentru rezilierea contractului, iar pe de altă parte se dispune rezilierea

contractului în temeiul art. 1020-1021 C. civ.;

- între părți trebuia reținută

intervenită tacita relocațiune în condițiile în care pârâta a plătit chiria

reclamantei;

- nu a fost observat faptul că actul

de înstrăinare datează din 1 septembrie 2006, iar acțiunea a fost înregistrată

la data de 11 septembrie 2006;

- ambele instanțe au reținut greșit

obiectul contractului de închiriere;

În cauză, SC SC A.E.D. I. SRL Găești a

formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul recurentei, prin care a

solicitat admiterea recursului pârâtei și respingerea acțiunii promovată de

reclamantă, având în vedere că acțiunea tinde la desființarea construcțiilor și

prejudicierea intervenientei, urmare înstrăinării spațiilor comerciale în

litigiu.

Recursul nu este fondat.

În raport de motivele de nelegalitate

invocate, Înalta Curte constată că în mod corect a fost soluționată excepția de

prematuritate invocată de către pârâtă în fața instanței de fond, având în

vedere obiectul neevaluabil al acțiunii, în raport de care nu se impune

efectuarea concilierii directe anterior introducerii cererii de chemare în

judecată.

În ceea ce privește fondul cauzei,

raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

privind existența motivelor contradictorii în cuprinsul deciziei atacată,

Înalta Curte apreciază lipsa de temei a acestor susțineri.

Considerentele deciziei instanței de

apel sunt în deplină concordanță cu soluția adoptată și exprimă raționamentul

instanței asupra motivelor de fapt și de drept ce au făcut obiectul criticilor

din apel în raport de soluția primei instanțe, astfel că motivul întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu suzistă.

Pe de altă parte, recurenta nu a

invocat încălcarea vreunei dispoziții legale pe care se întemeiază această

critică. Fiind într-o cale extraordinară de atac, recurenta avea obligația nu

doar să arate motivele sale de nemulțumire în legătură cu motivarea deciziei

din apel ci să arate în concret care texte de lege au fost încălcate. În

consecință, nu se poate reproșa instanței de apel că a încălcat dispozițiile procedurale

referitoare la motivare prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, având în vedere derularea

raporturilor juridice încheiate între părți, prin care reclamanta a adus la

cunoștința pârâtei intenția de reziliere a contractului de închiriere încă din

data de 26 octombrie 2005, iar acțiunea a fost înregistrată la 11 septembrie

2006, instanța de apel a reținut încetarea contractului de închiriere din data

de 3 ianuarie 2005 prin ajungerea sa la termen.

În mod legal a fost reținută și

neîndeplinirea condiției tacitei relocațiuni, astfel cum este prevăzută de

dispozițiile art. 1452 C. civ.

Susținerile recurentei privind temeiul

acțiunii nu vor fi reținute, instanța de apel făcând trimitere la actul juridic

menționat de reclamantă în acțiune și anexat acesteia, respectiv contractul din

data de 3 ianuarie 2005.

Toate celelalte critici privind

reținerea eronată a obiectului contractului de închiriere, precum și data

încheierii contractului de vânzare cumpărare al spațiului în litigiu sunt

lipsite de relevanță juridică și exced controlului de legalitate al instanței

de recurs și obiectului acțiunii.

În raport de aceste considerente, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, iar pe cale

de consecință va fi respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de SC

A.E.D. I. SRL Găești în interesul recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S.A.P. SRL Găești împotriva Deciziei nr. 260 din 20

decembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

noiembrie 2008.