ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Ședința publică de la 6 februarie 2007
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 28
ianuarie 2005, reclamanta A.D.P. Pitești a chemat în judecată pârâta SC P. SRL
Pitești solicitând obligarea la plata următoarelor sume:
- 20.541.561 lei, reprezentând
contravaloare chirie pe perioada 1 octombrie 2003 – 31 ianuarie 2005;
- 42.562.332 lei, penalități de
întârziere calculate pe perioada 31 ianuarie 2002 – 31 ianuarie 2005.
Reclamanta a cerut și evacuarea
pârâtei de pe terenul în suprafață de 45 m.p. situat în Pitești.
Tribunalul Argeș, secția comercială,
prin sentința nr. 199/ C din 4 aprilie 2006, a admis în parte acțiunea și a
obligat pârâta la plata sumei de 2054,15 RON, contravaloare chirie datorată pe
perioada octombrie 2003 – ianuarie 2005 și la plata sumei de 4.256,23 RON,
penalități de întârziere în plată, aferente perioadei, ianuarie 2002 – ianuarie
2005.
A fost respinsă cererea
privind evacuarea pârâtei ca neîntemeiată și cererea pentru cheltuieli de
judecată.
În pronunțarea acestei hotărâri s-a
reținut că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 220 din 19
ianuarie 1993, prelungit prin actul adițional nr. 2/15 mai 1995 până la data de
31 decembrie 1999, privind suprafața de 45 m.p. situat în Pitești.
Că, pârâta folosește în baza
tacitei relocațiuni terenul și după expirarea perioadei de închiriere, astfel
că datorează plata chiriei și penalități de întârziere.
Cererea de evacuare a fost
respinsă pe motiv că reclamanta nu a cerut rezilierea contractului de
închiriere.
Împotriva acestei hotărâri
ambele părți au declarat apel.
Curtea de Apel Pitești, secția
comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 56/ A-C din 7 iunie
2006, a anulat apelul pârâtei, ca netimbrat, și a respins, ca nefondat, apelul
reclamantei pentru admiterea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei.
S-a reținut, privitor la
apelul reclamantei că raporturile contractuale de închiriere nu au fost
desființate, astfel că cererea de evacuare nu-și are temei.
Împotriva acestei ultime
hotărâri, ambele părți au declarat recurs.
Recurenta reclamantă și-a
întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susținut, în motivarea
recursului, că pârâta nu și-a îndeplinit principala obligație ce revenea
locatarului, aceea de plată a chiriei, astfel că greșit a fost respinsă cererea
de evacuare.
Recurenta pârâtă și-a
întemeiat recursul pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., soluția de anulare a
recursului ca netimbrat fiind criticabilă pe motiv că nu a fost citată pentru
termenul din 7 iunie 2006, astfel că nu i s-a pus în vedere să timbreze
cererea. A mai susținut că, au fost încălcate dispozițiile art. 242 alin. (1),
care impun suspendarea judecății în lipsa părților.
Din verificarea actelor și
lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:
Cu privire la recursul
reclamantei.
Criticile recurentei privind
respingerea cererii de evacuare a pârâtei sunt întemeiate:
Reținerea instanței de apel
în sensul că neplata chiriei nu poate fi sancționată cu evacuarea atât timp cât
contractul nu a fost reziliat este greșită.
Rezilierea este sancțiunea
ce se aplică numai contractelor având ca obiect prestații succesive, contracte
valabile și care sunt în derulare conform clauzelor contractuale.
Or, contractul de locațiune
dintre părți era expirat de la 31 decembrie 1999, iar din octombrie 2003
locatara pârâtă a refuzat plata chiriei astfel că nu se poate reține aplicarea art.
1437 C. civ. și anume tacita relocațiune.
Se reține că pârâta
folosește imobilul fără nici un titlu, contractul de locațiune fiind expirat,
așa încât cererea de evacuare este întemeiată și urmează să fie admisă.
Ca urmare, recursul reclamantei
va fi admis, decizia instanței de apel va fi modificată în parte, în sensul
admiterii apelului reclamantei împotriva sentinței instanței de fond, în sensul
admiterii cererii de evacuare a pârâtei din terenul de 45 m.p. deținut în
Pitești, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii.
Cu privire la recursul
pârâtei:
Susținerea recurentei, în
sensul că greșit, s-a anulat apelul, ca netimbrat, cât timp nu i s-a pus în
vedere taxa de timbru datorată, este de respins.
Din verificarea actelor
dosarului rezultă că pârâta a declarat apelul la 2 mai 2006 fără să-și
îndeplinească obligația timbrării la data depunerii cererii.
Pentru termenul de judecată
din 7 iunie 2006, s-a emis pe numele pârâtei citația din 29 mai 2006, pe care
agentul procedural, în temeiul art. 92
1
C. proc. civ., a făcut
mențiunea, prin afișare”, constatând că nici o persoană nu a fost găsită la
sediul pârâtei din Pitești. Prin citație, pârâta era invitată să depună 4 RON
taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Întrucât obligația timbrării
nu a fost îndeplinită, întemeiat instanța a anulat apelul ca netimbrat.
Cât privește celelalte
susțineri ale apelantei, întemeiat nu au fost analizate, întrucât obligația
timbrării se analizează cu prioritate și soluționând cauza pe această excepție,
analizarea celorlalte critici este de prisos.
Ca urmare, recursul pârâtei
se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta S.P.E.P. MUNICIPIULUI PITEȘTI împotriva deciziei nr. 56/ A-C din 7
iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,
pe care o modifică.
Admite în parte și apelul aceleiași
părți împotriva sentinței nr. 199/ C din 4 aprilie 2006 a Tribunalului
Comercial Argeș în sensul că admite cererea și dispune evacuarea pârâtei SC P.
SRL Pitești de pe terenul de 45 m.p. situat în Pitești.
Menține restul dispozițiilor
sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC P. SRL Pitești împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 februarie 2007.