ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2007

Ședința publică de la 6 februarie 2007 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la 28 ianuarie 2005, reclamanta A.D.P. Pitești a chemat în judecată pârâta SC P. SRL Pitești solicitând obligarea la plata următoarelor sume: - 20.541.561 lei, reprezentând contravaloare chirie pe perioada 1 octombrie 2003 – 31 ianuarie 2005; - 42.562.332 lei, penalități de întârziere calculate pe perioada 31 ianuarie 2002 – 31 ianuarie 2005. Reclamanta a cerut și evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 45 m.p. situat în Pitești.

Tribunalul Argeș, secția comercială, prin sentința nr. 199/ C din 4 aprilie 2006, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 2054,15 RON, contravaloare chirie datorată pe perioada octombrie 2003 – ianuarie 2005 și la plata sumei de 4.256,23 RON, penalități de întârziere în plată, aferente perioadei, ianuarie 2002 – ianuarie 2005. A fost respinsă cererea privind evacuarea pârâtei ca neîntemeiată și cererea pentru cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 220 din 19 ianuarie 1993, prelungit prin actul adițional nr. 2/15 mai 1995 până la data de 31 decembrie 1999, privind suprafața de 45 m.p.

situat în Pitești. Că, pârâta folosește în baza tacitei relocațiuni terenul și după expirarea perioadei de închiriere, astfel că datorează plata chiriei și penalități de întârziere. Cererea de evacuare a fost respinsă pe motiv că reclamanta nu a cerut rezilierea contractului de închiriere. Împotriva acestei hotărâri ambele părți au declarat apel. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 56/ A-C din 7 iunie 2006, a anulat apelul pârâtei, ca netimbrat, și a respins, ca nefondat, apelul reclamantei pentru admiterea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei. S-a reținut, privitor la apelul reclamantei că raporturile contractuale de închiriere nu au fost desființate, astfel că cererea de evacuare nu-și are temei.

Împotriva acestei ultime hotărâri, ambele părți au declarat recurs. Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut, în motivarea recursului, că pârâta nu și-a îndeplinit principala obligație ce revenea locatarului, aceea de plată a chiriei, astfel că greșit a fost respinsă cererea de evacuare. Recurenta pârâtă și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., soluția de anulare a recursului ca netimbrat fiind criticabilă pe motiv că nu a fost citată pentru termenul din 7 iunie 2006, astfel că nu i s-a pus în vedere să timbreze cererea. A mai susținut că, au fost încălcate dispozițiile art. 242 alin. (1), care impun suspendarea judecății în lipsa părților.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele: Cu privire la recursul reclamantei. Criticile recurentei privind respingerea cererii de evacuare a pârâtei sunt întemeiate: Reținerea instanței de apel în sensul că neplata chiriei nu poate fi sancționată cu evacuarea atât timp cât contractul nu a fost reziliat este greșită. Rezilierea este sancțiunea ce se aplică numai contractelor având ca obiect prestații succesive, contracte valabile și care sunt în derulare conform clauzelor contractuale. Or, contractul de locațiune dintre părți era expirat de la 31 decembrie 1999, iar din octombrie 2003 locatara pârâtă a refuzat plata chiriei astfel că nu se poate reține aplicarea art. 1437 C. civ.

și anume tacita relocațiune. Se reține că pârâta folosește imobilul fără nici un titlu, contractul de locațiune fiind expirat, așa încât cererea de evacuare este întemeiată și urmează să fie admisă. Ca urmare, recursul reclamantei va fi admis, decizia instanței de apel va fi modificată în parte, în sensul admiterii apelului reclamantei împotriva sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii de evacuare a pârâtei din terenul de 45 m.p. deținut în Pitești, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii. Cu privire la recursul pârâtei: Susținerea recurentei, în sensul că greșit, s-a anulat apelul, ca netimbrat, cât timp nu i s-a pus în vedere taxa de timbru datorată, este de respins.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că pârâta a declarat apelul la 2 mai 2006 fără să-și îndeplinească obligația timbrării la data depunerii cererii. Pentru termenul de judecată din 7 iunie 2006, s-a emis pe numele pârâtei citația din 29 mai 2006, pe care agentul procedural, în temeiul art. 92 1 C. proc. civ., a făcut mențiunea, prin afișare”, constatând că nici o persoană nu a fost găsită la sediul pârâtei din Pitești. Prin citație, pârâta era invitată să depună 4 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON. Întrucât obligația timbrării nu a fost îndeplinită, întemeiat instanța a anulat apelul ca netimbrat. Cât privește celelalte susțineri ale apelantei, întemeiat nu au fost analizate, întrucât obligația timbrării se analizează cu prioritate și soluționând cauza pe această excepție, analizarea celorlalte critici este de prisos.

Ca urmare, recursul pârâtei se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.P.E.P. MUNICIPIULUI PITEȘTI împotriva deciziei nr. 56/ A-C din 7 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică. Admite în parte și apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 199/ C din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Comercial Argeș în sensul că admite cererea și dispune evacuarea pârâtei SC P. SRL Pitești de pe terenul de 45 m.p. situat în Pitești. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SRL Pitești împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2007.