ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5121/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3049 din 20 aprilie 1999, reclamanta R.A. R. Pitești a solicitat evacuarea pârâtei SC F. SRL Pitești, str. Victoriei și obligarea acesteia la plata sumei de 70.810.115 lei, reprezentând chiria aferentă perioadei aprilie 1996 – ianuarie 1999, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a închiriat pârâtei un spațiu comercial conform contractului nr. 122/1993, iar pârâta a refuzat nejustificat să mai plătească chiria, începând cu luna aprilie 1996. Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata de daune estimate la suma de 50.000.000 lei, generate ca urmare a neîntreținerii spațiului închiriat potrivit obligației legale ce revine locatorului și datorită căreia i s-au degradat florile depozitate în spațiu.

În raport de pretențiile pârâtei, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a A.L. nr. 1, susținând că obligația de întreținere și reparare a părților componente ale clădirii îi revin acesteia. Tribunalul Argeș a pronunțat sentința nr. 790/ C din 11 octombrie 2000 ,prin care a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 66.204.051 lei cu titlu de chirie pe perioada 1 mai 1997 – 30 aprilie 1999, a admis și cererea reconvențională majorată și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 102.216.909 lei daune, respingând cererea de chemare în garanție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, referitor la cererea principală, că potrivit contractului nr. 122/1993 reclamanta a închiriat pârâtei un spațiu comercial, iar la data de 28 mai 1997, părțile au renegociat prețul chiriei la suma de 20.000lei/m.p./lună, spațiul fiind redus la suprafața de 88,71 mp.

S-a apreciat că pârâta datorează reclamantei chiria pentru perioada 1 mai 1997 – 30 aprilie 1999, ca urmare a renegocierii cuantumului chiriei prin procesul verbal nr. 70/27 mai 1997, perioada anterioară neputând fi examinată deoarece a intervenit prescripția. Conform raportului de expertiză contabilă, suma datorată cu titlu de chirie este de 66.204.051 lei. În ceea ce privește cererea reconvențională, din probele administrate, respectiv: depoziții de martori, proces-verbal de constatare din 12 octombrie 1998 și concluziile expertizei tehnice, instanța a reținut că inundarea spațiului închiriat pârâtei s-a produs din vina reclamantei, întrucât aceasta nu a întreținut în condiții corespunzătoare instalația de furnizare a apei calde și reci, împrejurare în care apa fierbinte a pătruns pe coloana de apă rece din P.V.C.

care a cedat. Cum, potrivit art. 1422 C. civ., locatorul trebuie să garanteze pe locatar pentru toate stricăciunile și viciile lucrului închiriat, instanța a considerat că este întemeiată cererea reconvențională, în sensul obligării reclamantei la plata daunelor cauzate pârâtei în sumă de 102.216.909 lei conform raportului de expertiză. S-a constatat că A.L. nr. 1 nu are culpă în producerea incidentului, astfel că cererea de chemare în garanție a fost considerată ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 249 din 23 aprilie 2001, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC F. SRL Pitești și a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta A.D.P. Pitești. Prin decizia nr. 6644 din 8 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile declarate de reclamantă și pârâtă, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Rejudecând apelurile după casare, Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 22 din 3 noiembrie 2003, le-a respins ca nefondate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta A.D.P. Pitești, cât și pârâta SC F. SRL Pitești. În recursul său, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta A.D.P. Pitești, critică decizia atacată pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra calității procesuale active a SC T. SA, nou introdusă în cauză, arătând totodată că această din urmă societate, înființată după divizare, trebuia obligată la plata daunelor. Pârâta SC F. SRL Pitești, în recursul său întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critică decizia atacată arătând că negocierea prin care s-a stabilit majorarea chiriei nu a fost legal încheiată, iar în cazul în care totuși se consideră legal încheiată ea poate opera numai pentru viitor, nu și pentru luna mai, când a avut loc negocierea.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că acestea sunt nefondate. Astfel, instanța de apel a analizat calitatea procesuală atât a A.D.P. Pitești, cât și a SC T. SA Pitești și s-a pronunțat, în mod corect asupra ei, dar a mai reținut și că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că daunele pârâtei (a căror recuperare s-a solicitat prin acțiunea reconvențională) s-au datorat culpei reclamantei și că aceasta, în mod justificat, a fost obligată la plata lor. Motivele de recurs invocate de către pârâta SC F. SRL Pitești nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate indicate, art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ele vizând aspecte ce țin de aprecierea probelor cauzei.

Este de precizat însă că instanța de apel în mod temeinic a apreciat că stabilirea chiriei s-a făcut în mod corect având în vedere că negocierea a fost semnată de membrii comisiei de negociere desemnată de R. SA și că, prin chiar procesul verbal de negociere, s-a stabilit că plata chiriei renegociată să se facă începând cu 1 mai 1997. Pentru motivele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta A.D.P. Pitești și pârâta SC F. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 22/ A-C din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 noiembrie 2004.