ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1887/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S.A. SA Pitești a chemat în judecată pe pârâții R.A. R. Pitești și Consiliul Local al municipiului Pitești, solicitând anularea H.C.L. din 11 noiembrie 1999, dată de Consiliul Local al municipiului Pitești, și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a spațiului comercial situat în Pitești, cu obligarea la plata daunelor cominatorii de 10.000.000 lei pe zi întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 277/C din 31 martie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat Hotărârea Consiliului Local din 11 noiembrie 1999 și a obligat pârâții să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare privind spațiul din litigiu, cu 10.000.000 lei daune cominatorii pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la încheierea contractului menționat. S-a luat act că reclamanta renunță la cheltuielile de judecată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanta a dobândit folosința imobilului prin contractul de închiriere nr. 472/1996 și actul adițional nr. 1721/1996, până la 01 iulie 2001, iar în baza H.G.

nr. 505/1998, a solicitat primei pârâte vânzarea spațiului, însă, pârâții nejustificat au respins cererea de vânzare, întrucât, potrivit actului normativ, trebuie să respecte dispozițiile legale privind vânzarea spațiului comercial, fiind îndeplinite condițiile legale. Nemulțumiți de această soluție, pârâții au declarat apel. Prin decizia nr. 614 A-C din 20 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul pârâtului, Consiliul Local Pitești, și, în consecință, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.A. SA Pitești față de pârâtul, Consiliul Local Pitești, și au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de SC A.C.

SA Pitești și A.D.P. Pitești, împotriva aceleiași sentințe. Pentru a pronunța astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Potrivit mențiunilor din preambulul deciziei nr. 289/R-C din 25 octombrie 2000, pronunțată de această curte de apel în dosarul nr. 4697/2000, întrucât sentința este susceptibilă și de apel și de recurs, cu compunere diferită, conform legii, a completelor de judecată, s-a reținut și s-a judecat în acel dosar parte din recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al municipiului Pitești, și s-au disjuns apelurile A.D.P. Pitești și SC A.C. SA Pitești și parte din recursul declarat de Consiliul Local, care a fost caracterizată ca apel, dispunându-se formarea unui nou dosar în apel, în care s-a fixat termen de judecată.

Ca urmare, s-a format în apel dosarul nr. 5254/2000. Cu ocazia dezbaterilor de astăzi, s-a ridicat excepția lipsei calității procesuale active și a calității procesuale pasive a apelantei A.D.P. Examinându-se aceste excepții, se constată că nu sunt întemeiate și se resping, întrucât există identitate atât între reclamantă și cel îndreptățit în raportul juridic dedus judecății, aceasta având calitatea de locatar al fostei R.A. R. Pitești, așa cum rezultă din actul adițional la contractul de închiriere nr. 472 din 26 iunie 1996, cât și între A.D.P. Pitești și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, aceasta luând naștere în baza H.C.L. nr. 324 din 23 decembrie 1999 și nr. 21 din 3 februarie 2000, prin divizarea R.A.

R. Pitești de la care, prin protocolul din 22 iunie 2000, a preluat administrarea fondului locativ și a spațiilor cu altă destinație situate în municipiul Pitești. Referitor la apelul declarat de pârâtul, Consiliul Local al municipiului Pitești, se constată că este întemeiat. Așa cum s-a arătat în istoricul cauzei făcut mai sus, acesta critică sentința sub aspectul obligării sale, în solidar cu fosta R.A. R. Pitești, la încheierea cu reclamanta a contractului de vânzare-cumpărare a spațiului comercial în litigiu, cu consecința plății daunelor cominatorii. Potrivit art. 1 și 2 din H.G.

nr. 505/1998, spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora, constituite din fondurile statului, altele decât cele reglementate prin Legea nr. 85/1992, cu modificările ulterioare, se vând comercianților, persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, de locație de gestiune sau de asociere. Pe de altă parte, pct. 2 și 3 din Normele metodologice, privind vânzarea către actualii deținători a spațiilor comerciale menționate, prevăd că vânzarea se face prin negociere directă, la inițiativa comerciantului, care trebuie să depună o cerere scrisă la sediul vânzătorului în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei Hotărâri de Guvern.

În speță, se constată că spațiul comercial în litigiu nu se află în administrarea Consiliului Local Pitești, ci a fostei R.A. R. Pitești, care a încheiat cu SC I.P.P. SRL Pitești un act adițional la contractul aflat la dosar, prin care, printre altele, acest contract s-a completat cu al doilea locatar, reclamanta intimată. Consiliul Local, nefiind, deci, administratorul spațiului, nu putea, legal, dispune obligarea acestuia la vânzare, către actualul deținător, așa cum, fără temei s-a procedat, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de menționata Hotărâre de Guvern. Că fosta R.A. R. Pitești și nu Consiliul Local are în administrare spațiul în litigiu o recunoaște chiar intimata-reclamantă în cuprinsul acțiunii.

De asemenea, din înscrisul aflat la dosarul nr. 8846/1999, rezultă că aceasta, fiind în deplină cunoștință de cauză asupra spectrului menționat, a adresat cererea de cumpărare, conform menționatelor Norme metodologice, la R.A. R. Pitești și nu Consiliului Local. Așa fiind, soluția care se impunea era aceea de respingere a acțiunii de față de către pârâtul menționat. Cum prima instanță a admis-o, se va admite apelul acesteia și, în temeiul art. 296 C. proc. civ., se va schimba în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii în ceea ce-l privește. Referitor la apelul declarat de A.D.P. Pitești, se constată că acesta este nefondat, cu mențiunea că prin critică se privește numai împrejurarea că daunele cominatorii nu au fost dovedite de intimata-reclamantă.

În adevăr, daunele cominatorii reprezintă suma de bani pe care debitorul unei obligații de a face sau de a nu face este obligat, prin hotărâre judecătorească, să le plătească creditorului pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea în natură a obligației sale. Aceste daune reprezintă deci, un mijloc juridic de constrângere a debitorului pentru a-și executa în natură obligația și nu un mijloc de despăgubire a creditorului. Acordarea lor nu este condiționată de existența vreunui prejudiciu, iar încasarea lor de către creditor nu este decât provizorie, deoarece, pentru a nu se îmbogăți fără justă cauză, creditorul va trebui să restituie debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii, atunci când obligația a fost executată.

În această situație, cuantumul daunelor cominatorii nu trebuie dovedit, așa cum, fără temei, se susține. Ca urmare, în momentul în care își va îndeplini obligația de a vinde intimatei-reclamante spațiul deținut de aceasta cu chirie (și al cărei administrator apelanta-pârâtă este ca urmare a divizării R.A. R. Pitești, așa cum s-a menționat mai sus) daunele cominatorii pe care, eventual, le va plăti intimatei trebuie să-i fie restituite de aceasta, nemaiexistând temei pentru deținerea lor. Așa fiind, apelul declarat de A.D.P. Pitești urmează a fi respins, ca nefondat. În ceea ce privește apelul declarat de SC A.C. SA Pitești, se constată că acesta este, de asemenea, nefondat, întrucât, în urma divizării R.A.

R., spațiul în litigiu nu a fost preluat de această societate comercială, ci de A.D.P., așa cum rezultă, fără dubiu, din Hotărârile Consiliului Local aflate la dosar, precum și din protocolul aflat la dosar și cum apelanta, însăși, recunoaște. Ca urmare, această apelantă, care nu a fost obligată nici la încheierea cu reclamanta a contractului de vânzare-cumpărare și nici la plata daunelor cominatorii, nu are nici interes să declare calea de atac a apelului împotriva sentinței. Cea care putea invoca motivele de apel ale SC A.C. era A.D.P.-ul Pitești, care, însă, așa cum s-a arătat, a criticat sentința sub un cu totul alt aspect. În contra celei din urmă hotărâri au declarat recurs toate părțile.

Reclamanta și pârâta A.D.P. au criticat soluția dată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie, însă, nu le-au timbrat, situație, în care, Curtea constată că acestea nu s-au conformat dispozițiilor legale imperative prevăzute expres de art. 20 alin. (1), deși au fost legal citate reclamanta și pârâta, motiv față de care se va aplica sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și se vor anula, ca netimbrate, recursul reclamantei și recursul pârâtei A.D.P. În recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Pitești, se solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, și constatarea lipsei calității procesuale pasive a ei, invocând, ca temei de casare, dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. și susținând că decizia pronunțată de curtea de apel este nelegală, deoarece nu rezultă clar lipsa calității procesuale pasive a sa și nu se menționează cine are obligația încheierii contractului de vânzare-cumpărare după divizarea pârâtei R.A. R. Recursul acestei pârâte este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Pârâta R.A. R. Pitești a fost reorganizată prin divizarea în baza H.C.L. 324/1999 și a Hotărârii nr. 2 din 03 februarie 2000, ca urmare a acestei situații, s-a încheiat protocolul din 22 iunie 2000, potrivit căruia s-a predat activitatea de administrare a fondului locativ și a spațiilor cu alte destinații situate în municipiul Pitești către A.D.P., și, în calitate de succesoare a R.A.

R., a preluat fondul locativ și spațiile cu alte destinații, așa încât, în mod legal, s-a constatat că SC A.C. SA Pitești nu are calitate procesuală, spațiul aparținând A.D.P.-ului Pitești, ce are obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta. Mai mult, prin H.C.L. nr. 126 din 13 iunie 2001, depusă în recurs, Consiliul Local Pitești a aprobat procesele-verbale de negociere pentru vânzarea spațiului comercial situat în Pitești, aflat în administrația A.D.P. și, în consecință, s-a dispus încheierea contractului de vânzare-cumpărare la data de 20 iulie 2001, între A.D.P. Pitești și SC S.A. SA, act depus în recurs, încheiat între Consiliul Local Pitești, prin A.D.P. Pitești, și SC S.A.

SA Pitești. În atare condiții, criticile formulate de SC A.C. SA sunt nefondate și, în același timp, lipsite de interes judiciar, situație față de care, se va respinge recursul acestei pârâte, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrate, recursurile formulate de reclamanta SC S.A. SA Pitești și pârâta A.D.P. Pitești, împotriva deciziei nr. 614 A-C din 20 noiembrie 2000 a Curții de Apel Pitești. Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, SC A.C. SA Pitești, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 27 martie 2003.