ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1887/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC S.A. SA Pitești a

chemat în judecată pe pârâții R.A. R. Pitești și Consiliul Local al municipiului

Pitești, solicitând anularea H.C.L. din 11 noiembrie 1999, dată de Consiliul

Local al municipiului Pitești, și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de

contract de vânzare-cumpărare a spațiului comercial situat în Pitești, cu

obligarea la plata daunelor cominatorii de 10.000.000 lei pe zi întârziere, cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 277/C din

31 martie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat Hotărârea

Consiliului Local din 11 noiembrie 1999 și a obligat pârâții să încheie cu

reclamanta contractul de vânzare-cumpărare privind spațiul din litigiu, cu 10.000.000

lei daune cominatorii pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a

sentinței și până la încheierea contractului menționat.

S-a luat act că reclamanta renunță

la cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că reclamanta a dobândit folosința imobilului prin

contractul de închiriere nr. 472/1996 și actul adițional nr. 1721/1996, până la

01 iulie 2001, iar în baza H.G. nr. 505/1998, a solicitat primei pârâte

vânzarea spațiului, însă, pârâții nejustificat au respins cererea de vânzare,

întrucât, potrivit actului normativ, trebuie să respecte dispozițiile legale

privind vânzarea spațiului comercial, fiind îndeplinite condițiile legale.

Nemulțumiți de această soluție,

pârâții au declarat apel.

Prin decizia nr. 614 A-C din 20

noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis apelul pârâtului, Consiliul Local Pitești,

și, în consecință, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC S.A. SA Pitești față de pârâtul, Consiliul

Local Pitești, și au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de SC A.C.

SA Pitești și A.D.P. Pitești, împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța astfel, curtea de

apel a reținut următoarele:

Potrivit mențiunilor din preambulul

deciziei nr. 289/R-C din 25 octombrie 2000, pronunțată de această curte de apel

în dosarul nr. 4697/2000, întrucât sentința este susceptibilă și de apel și de

recurs, cu compunere diferită, conform legii, a completelor de judecată, s-a

reținut și s-a judecat în acel dosar parte din recursul declarat de pârâtul,

Consiliul Local al municipiului Pitești, și s-au disjuns apelurile A.D.P.

Pitești și SC A.C. SA Pitești și parte din recursul declarat de Consiliul Local,

care a fost caracterizată ca apel, dispunându-se formarea unui nou dosar în

apel, în care s-a fixat termen de judecată.

Ca urmare, s-a format în apel

dosarul nr. 5254/2000.

Cu ocazia dezbaterilor de astăzi,

s-a ridicat excepția lipsei calității procesuale active și a calității

procesuale pasive a apelantei A.D.P.

Examinându-se aceste excepții, se

constată că nu sunt întemeiate și se resping, întrucât există identitate atât

între reclamantă și cel îndreptățit în raportul juridic dedus judecății, aceasta

având calitatea de locatar al fostei R.A. R. Pitești, așa cum rezultă din actul

adițional la contractul de închiriere nr. 472 din 26 iunie 1996, cât și între

A.D.P. Pitești și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, aceasta

luând naștere în baza H.C.L. nr. 324 din 23 decembrie 1999 și nr. 21 din 3

februarie 2000, prin divizarea R.A. R. Pitești de la care, prin protocolul din

22 iunie 2000, a preluat administrarea fondului locativ și a spațiilor cu altă

destinație situate în municipiul Pitești.

Referitor la apelul declarat de

pârâtul, Consiliul Local al municipiului Pitești, se constată că este

întemeiat.

Așa cum s-a arătat în istoricul

cauzei făcut mai sus, acesta critică sentința sub aspectul obligării sale, în

solidar cu fosta R.A. R. Pitești, la încheierea cu reclamanta a contractului de

vânzare-cumpărare a spațiului comercial în litigiu, cu consecința plății

daunelor cominatorii.

Potrivit art. 1 și 2 din H.G. nr. 505/1998,

spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor

autonome de interes local de sub autoritatea acestora, constituite din

fondurile statului, altele decât cele reglementate prin Legea nr. 85/1992, cu

modificările ulterioare, se vând comercianților, persoane fizice sau juridice,

care le folosesc în baza unui contract de închiriere, de locație de gestiune

sau de asociere.

Pe de altă parte, pct. 2 și 3 din

Normele metodologice, privind vânzarea către actualii deținători a spațiilor

comerciale menționate, prevăd că vânzarea se face prin negociere directă, la

inițiativa comerciantului, care trebuie să depună o cerere scrisă la sediul

vânzătorului în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei Hotărâri

de Guvern.

În speță, se constată că spațiul

comercial în litigiu nu se află în administrarea Consiliului Local Pitești, ci

a fostei R.A. R. Pitești, care a încheiat cu SC I.P.P. SRL Pitești un act

adițional la contractul aflat la dosar, prin care, printre altele, acest

contract s-a completat cu al doilea locatar, reclamanta intimată.

Consiliul Local, nefiind, deci,

administratorul spațiului, nu putea, legal, dispune obligarea acestuia la

vânzare, către actualul deținător, așa cum, fără temei s-a procedat, întrucât

nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de menționata Hotărâre de Guvern.

Că fosta R.A. R. Pitești și nu

Consiliul Local are în administrare spațiul în litigiu o recunoaște chiar

intimata-reclamantă în cuprinsul acțiunii.

De asemenea, din înscrisul aflat la

dosarul nr. 8846/1999, rezultă că aceasta, fiind în deplină cunoștință de cauză

asupra spectrului menționat, a adresat cererea de cumpărare, conform

menționatelor Norme metodologice, la R.A. R. Pitești și nu Consiliului Local.

Așa fiind, soluția care se impunea

era aceea de respingere a acțiunii de față de către pârâtul menționat.

Cum prima instanță a admis-o, se va

admite apelul acesteia și, în temeiul art. 296 C. proc. civ., se va schimba în

parte sentința, în sensul respingerii acțiunii în ceea ce-l privește.

Referitor la apelul declarat de A.D.P.

Pitești, se constată că acesta este nefondat, cu mențiunea că prin critică se privește

numai împrejurarea că daunele cominatorii nu au fost dovedite de intimata-reclamantă.

În adevăr, daunele cominatorii

reprezintă suma de bani pe care debitorul unei obligații de a face sau de a nu

face este obligat, prin hotărâre judecătorească, să le plătească creditorului

pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea în natură a obligației

sale.

Aceste daune reprezintă deci, un

mijloc juridic de constrângere a debitorului pentru a-și executa în natură

obligația și nu un mijloc de despăgubire a creditorului.

Acordarea lor nu este condiționată

de existența vreunui prejudiciu, iar încasarea lor de către creditor nu este

decât provizorie, deoarece, pentru a nu se îmbogăți fără justă cauză,

creditorul va trebui să restituie debitorului sumele încasate cu titlu de daune

cominatorii, atunci când obligația a fost executată.

În această situație, cuantumul

daunelor cominatorii nu trebuie dovedit, așa cum, fără temei, se susține.

Ca urmare, în momentul în care își

va îndeplini obligația de a vinde intimatei-reclamante spațiul deținut de

aceasta cu chirie (și al cărei administrator apelanta-pârâtă este ca urmare a

divizării R.A. R. Pitești, așa cum s-a menționat mai sus) daunele cominatorii

pe care, eventual, le va plăti intimatei trebuie să-i fie restituite de

aceasta, nemaiexistând temei pentru deținerea lor.

Așa fiind, apelul declarat de A.D.P.

Pitești urmează a fi respins, ca nefondat.

În ceea ce privește apelul declarat

de SC A.C. SA Pitești, se constată că acesta este, de asemenea, nefondat,

întrucât, în urma divizării R.A. R., spațiul în litigiu nu a fost preluat de

această societate comercială, ci de A.D.P., așa cum rezultă, fără dubiu, din Hotărârile

Consiliului Local aflate la dosar, precum și din protocolul aflat la dosar și

cum apelanta, însăși, recunoaște.

Ca urmare, această apelantă, care nu

a fost obligată nici la încheierea cu reclamanta a contractului de

vânzare-cumpărare și nici la plata daunelor cominatorii, nu are nici interes să

declare calea de atac a apelului împotriva sentinței.

Cea care putea invoca motivele de

apel ale SC A.C. era A.D.P.-ul Pitești, care, însă, așa cum s-a arătat, a

criticat sentința sub un cu totul alt aspect.

În contra celei din urmă hotărâri au

declarat recurs toate părțile.

Reclamanta și pârâta A.D.P. au

criticat soluția dată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie, însă, nu

le-au timbrat, situație, în care, Curtea constată că acestea nu s-au conformat

dispozițiilor legale imperative prevăzute expres de art. 20 alin. (1), deși au

fost legal citate reclamanta și pârâta, motiv față de care se va aplica

sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și se vor

anula, ca netimbrate, recursul reclamantei și recursul pârâtei A.D.P.

În recursul declarat de pârâta SC A.C.

SA Pitești, se solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, și

constatarea lipsei calității procesuale pasive a ei, invocând, ca temei de

casare, dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând că

decizia pronunțată de curtea de apel este nelegală, deoarece nu rezultă clar

lipsa calității procesuale pasive a sa și nu se menționează cine are obligația

încheierii contractului de vânzare-cumpărare după divizarea pârâtei R.A. R.

Recursul acestei pârâte este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Pârâta R.A. R. Pitești a fost

reorganizată prin divizarea în baza H.C.L. 324/1999 și a Hotărârii nr. 2 din 03

februarie 2000, ca urmare a acestei situații, s-a încheiat protocolul din 22

iunie 2000, potrivit căruia s-a predat activitatea de administrare a fondului

locativ și a spațiilor cu alte destinații situate în municipiul Pitești către A.D.P.,

și, în calitate de succesoare a R.A. R., a preluat fondul locativ și spațiile

cu alte destinații, așa încât, în mod legal, s-a constatat că SC A.C. SA Pitești

nu are calitate procesuală, spațiul aparținând A.D.P.-ului Pitești, ce are

obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta.

Mai mult, prin H.C.L. nr. 126 din 13

iunie 2001, depusă în recurs, Consiliul Local Pitești a aprobat procesele-verbale

de negociere pentru vânzarea spațiului comercial situat în Pitești, aflat în

administrația A.D.P. și, în consecință, s-a dispus încheierea contractului de

vânzare-cumpărare la data de 20 iulie 2001, între A.D.P. Pitești și SC S.A. SA,

act depus în recurs, încheiat între Consiliul Local Pitești, prin A.D.P.

Pitești, și SC S.A. SA Pitești.

În atare condiții, criticile

formulate de SC A.C. SA sunt nefondate și, în același timp, lipsite de interes

judiciar, situație față de care, se va respinge recursul acestei pârâte, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrate, recursurile

formulate de reclamanta SC S.A. SA Pitești și pârâta A.D.P. Pitești, împotriva

deciziei nr. 614 A-C din 20 noiembrie 2000 a Curții de Apel Pitești.

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de pârâta, SC A.C. SA Pitești, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 27 martie 2003.