ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.03.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 997/2004

HOTĂRÂRE
16.03.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 997/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 362 din 21 aprilie

2000, Tribunalul Argeș, secția comercială, a respins acțiunea formulată de

reclamanta, SC I.S. SA Pitești, împotriva pârâtelor SC P.I. SA Brașov și SC P.R.

SA Pitești, prin care s-a solicitat evacuarea primei pârâte din spațiul

comercial, în suprafață de 86 metri pătrați, situat în Pitești – Piața Smârdan

și constatarea nulității contractului de închiriere încheiat de cele două

pârâte pentru același spațiu.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

prin decizia 508/A-C, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC

I.S. SA Pitești.

Împotriva sus menționatei decizii a

declarat recurs reclamanta SC I.S. SA Pitești.

Recursul este tardiv motivat.

Dispozitivul deciziei atacate cu

recurs s-a comunicat recurentei la 20 octombrie 2000, așa încât, prin

declararea recursului la 1 noiembrie 2000, s-a respectat termenul de 15 zile

instituit în acest scop de art. 301 C. proc. civ.

Motivarea recursului s-a făcut însă,

cu depășirea termenului stipulat de aceeași prevedere legală.

Astfel, considerentele hotărârii atacate

s-au comunicat recurentei-reclamante la 9 noiembrie 2000, iar motivele de

recurs s-au înregistrat la instanța a cărei hotărâre s-a atacat la 6 decembrie

2000 (5 decembrie data poștei).

Sub acest aspect, cererea recurentei

de repunere în termenul de motivare a recursului nu poate fi primită, aceasta

nedovedind, conform art. 103 C. proc. civ., că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei de a respecta termenul procedural,

împrejurarea evocată că, „dintr-o regretabilă eroare”, corespondența a fost

expediată direct la Curtea Supremă, iar nu la instanța de apel unde a

înregistrat-o ulterior, neavând o atare valență.

Ca atare, Curtea va respinge cererea

de repunere în termen și, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata

nul recursul declarat de reclamantă.

Respinge cererea de repunere în

termen a recursului.

Constată nul recursul declarat de

reclamanta SC I.S. SA Pitești împotriva deciziei nr. 508 din 9 octombrie 2000 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-27
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1887/2003
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S.A. SA Pitești a chemat în judecată pe pârâții R.A. R. Pitești și Consiliul Local al municipiului Pitești, solicitând anularea H.C.L. din
ÎCCJ 2003-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1192/2003
expusă. În ce privește respingerea apelului pârâtei, s-a reținut că pricina a fost soluționată cu respectarea formelor de procedură, în sensul că aceasta a fost prezentă prin reprezentanta sa la termenul de judecată din 17 noiembrie 2000, a
ÎCCJ 2005-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2894/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: T.I. a chemat în judecată pârâtul C.C. pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de aproximativ 8 mp., situată
ÎCCJ 2003-05-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2543/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.I. SRL București a chemat-o în judecată pe pârâta, Primăria municipiului București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fi
ÎCCJ 2004-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 187/2004
reconvenționale, s-a motivat că între părți nu a existat un contract de închiriere și nu s-au dovedit raporturi juridice de la locator la locatar, fiecare dintre părți considerându-se proprietarul spațiului. Împotriva acestei hotărâri au de
Sursă