ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4287/2005

Decizia nr. 4287/2005

Dosar nr. 21798/2004

Deliberând asupra recursului de

față ;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele :

Judecătoria Urziceni, prin sentința

civilă nr. 599 din 5 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G. împotriva

pârâtei M.F.E., reprezentată legal de A.D., a constatat că la 23 octombrie

1997, reclamantul a dobândit de la M.N., decedat la 13 octombrie 1999, prin

antecontract de vânzare-cumpărare, suprafața de 1.000 mp teren arabil situat în

intravilanul comunei Movilița, județul Ialomița, a stabilit că hotărârea

pronunțată în cauză ține loc de act autentic și a respins cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată.

S-a reținut că :

- la 23 octombrie 1997, reclamantul, în

calitate de cumpărător și M.N. în calitate de vânzător, au încheiat un

antecontract de vânzare cumpărare a 0,10 ha teren arabil intravilan, pentru

care ultimul primise adeverință provizorie de proprietar, eliberat conform

Legii nr. 18/1991;

- reclamantul a plătit cu această ocazie

prețul de 1.500.000 lei, echivalent a 195 dolari SUA, iar la 4 martie 1998 a fost

pus în posesie;

- M.N. a decedat la 13 octombrie 1999,

moștenitoarea acestuia fiind pârâta, nepoată de fiu predecedat și minoră, al

cărui curator este A.D.;

- reprezentantul legal al pârâtei a

declarat că este de acord cu perfectarea actului autentic dar se opune

obligării la plata cheltuielilor de judecată;

- aceste cheltuieli nu pot fi acordate deoarece

reclamantul nu a dovedit vreo culpă a pârâtei pentru neîntocmirea actului

autentic.

Curtea de Apel București, secția civilă,

prin decizia nr. 997 din 16 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamant, cu motivarea că, potrivit art. 245 C. proc. civ., pârâta

nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată atâta timp cât a fost de

acord cu admiterea acțiunii la prima zi de înfățișare, iar apelantul nu a făcut

dovada punerii ei în întârziere.

Reclamantul a declarat recurs, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., prin care a susținut că ambele hotărâri

ar fi nelegale deoarece :

- deși a primit la 27 august 2002

titlul de proprietate a suprafeței de 1.000 mp, pârâta nu i-a adus la

cunoștință această împrejurare și nu a trecut la perfectarea actului

autentic ;

- instanțele de fond și apel nu s-au

pronunțat asupra notificării trimisă la 26 noiembrie 2003, prin care pârâta și

ceilalți moștenitori ai defunctului îi cereau să le lase în deplină proprietate

și pașnică folosință suprafața de 2.500 mp,

cumpărată de el,

manifestare ce în opinia sa dovedește reaua credință a părții adverse.

Criticile sunt nefondate

deoarece :

- între pârâta și ceilalți

moștenitori ai defunctului s-a purtat un litigiu succesoral de durată ;

- din cuprinsul notificării invocate

de recurent nu se poate deduce refuzul pârâtei de a încheiat actul autentic ;

- recurentul nu a făcut dovada că

pârâta avea cunoștință despre antecontractul de vânzare cumpărare încheiat de

bunicul său și, oricum, nu a pus-o pe acestea în întârziere conform art. 1028 C.

civ.

Așa fiind, potrivit art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 997 din 16 septembrie 2004 a Curții

de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

mai 2005 .