ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 880/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC D. SRL Slobozia a chemat în judecată pe pârâta D.M. solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a intervenit vânzarea - cumpărarea la data de 9 octombrie 2001, a terenului în suprafață de 16,5 ha, comuna Săveni, județul Ialomița, și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare. Tribunalul Ialomița, prin sentința civilă nr. 935 din 22 noiembrie 2007, a respins excepția invocată de pârâtă privind prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei. Totodată a constatat că între reclamantă în calitate de cumpărător și pârâtă (în nume propriu și ca moștenitoare a tatălui său defunct D.C.) a intervenit vânzarea - cumpărarea terenului arabil extravilan în suprafață de 16,5 ha, prezenta hotărâre ținând loc de contract autentic, cu 708 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 127 din 7 martie 2008, a respins apelul pârâtei, ca nefondat, reținând că în speță a fost vorba de o promisiune de vânzare și nu de o arendare, așa cum rezultă din depozițiile martorilor și chitanțele de mână privind plata contravalorii terenului. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ., arătând în esență că instanțele au soluționat greșit excepțiile invocate privind necompetența materială, prescripția dreptului la acțiune și inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fond se solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată în lipsa unui titlu legal operând și nulitatea promisiunii de vânzare.

Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 2 C. proc. civ., Tribunalul judecă, în primă instanță procesele și cererile în materie comercială a căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie a căror obiect este neevaluabil în bani. Având în vedere această dispoziție legală și ținând seama de valoarea litigiului (159.000.000 lei vechi) se constată că litigiul este de competența judecătoriei; urmând ca hotărârile pronunțate cu încălcarea dispozițiilor imperative privind competența materială să fie casate și trimisă cauza spre competentă soluționare la această instanță. Cu prilejul rejudecării cauzei în fond de instanța competentă, urmează să fie analizate toate apărările pe care părțile înțeleg să le invoce în susținerea pozițiilor lor procesuale, fiind cercetate și celelalte excepții invocate de pârâtă la dezbaterea recursului de față.

În consecință, recursul pârâtei va fi admis, se va casa hotărârea atacată, va fi desființată hotărârea instanței de fond și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Slobozia, prezenta având și valoarea unui regulator de competență pentru soluționarea pricinii de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D.M. împotriva deciziei nr. 127 din 7 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează. Admite și apelul aceleiași părți împotriva sentinței comerciale nr. 935/F din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Ialomița, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Slobozia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.